Citat:
Si pentru ca unii tin sa castige cu orice pret, totdeauna, a aparut acest argument decisiv: mita. El nu are treaba cu valoarea, competenta, eficienta, bunul mers al comunitatii etc. Are treaba doar cu vointa unuia de a castiga si ajutorul interesat al altuia pentru aceasta. Se face o alianta. Un joc de recompense intre unii care pot controla jocul si altii care se folosesc de asta, iata mita. * Concurenta de acest tip e vizibila fara prea multe dioptrii si in cinstita Biserica. Sau, ma rog, in adunatura care, dupa indelung si prost obicei, poarta numele Ei. Fiecare isi revendica dreptul (?) de a-L confisca pe Dumnezeu. Reflexul acesta cazut si mizer striga asa: "Dumnezeu e al meu! Dumnezeu ma iubeste si ma ajuta doar pe mine! Sa moara dusmanii mei, aoleu...." Acesta e mesajul si comportamentul vizibil, foarte, al majoritatii "credinciosilor". Se intinde de la vladica pana la opinca sau viceversa. Se da mita peste tot. Prin mita se numesc diaconi si preoti, prin mita se si mentin. Mita e de multe feluri!... Prin mita sunt numiti protopopii, mitropolitii, episcopii. Nu aducem aici demonstratii, sunt deja binecunoscute de oricine voieste sa afle. Mita domneste tacuta, fara agitatie inutila, peste tot imperiul... Insotita de pajii ei nedespartiti: nesimtirea, minciuna, dispretul... Cu toate acestea, lumea binecrescuta va dezavua comentariile pe marginea acestui fenomen. In primul rand pentru ca este prea evident. NImic subtil aici, doar ipocrizie nesfarsita... Un ocean care isi plimba talazurile alene, cu nepasare de vita. Doar nebunii il mai pot descrie, fie si lapidar, asa in treacat... De plictiseala, si fara vreo nadejde. Dezinteresat si cu scarba. Intrucat puterea cosubstantiala cu mita nu e pe mana lor si nici nu-i de dorit sa fie vreodata. Prostu scrie, sufera, moare - mita merge majestuos mai departe... In lumea dreptilor asazisi, mai intai. |
A fost odata un om nemitarnic. El se bucura in Domnul si Domnul Se bucura in el.
Pe om il chema Abel. Pastea oi. Abel avea un frate, nu mai retin cum il chema. El, fratele lui Abel, tot cerca sa dea mita Stapanului, dar Acesta nu primea. In disperare de cauza, fratele lui Abel a trecut de pasul introductiv, cel al mitei, si l-a ucis pe Abel, cel nemitarnic. Mita e preambulul omorului. O forma introductiva a lui. As mitui toti dracii, daca as putea. Dar nu pot: ei sunt corecti, nemitarnici. |
Citat:
Si apoi, faca-Se voia Domnului, nu-i asa? |
Citat:
ca daca se iveste o problema/oportunitate/sarcina noua automat cineva in cel mai scurt timp se va ocupa de asta si acel cineva are competentele de baza pentru a rezolva problema. Citat:
Eu de exemplu daca la mine la firma stiu de o pozitie deschisa ii anunt intai pe prietenii mei(pe care ii cunosc personal ce competente au ,caci am lucrat cu ei mai demult la proiecte).Daca ei n-au atunci le zic sa anunte ei la randul lor pe alti prieteni ai lor. In acelasi timp se da anunt si la HR. Cine vine primul cu candidatii "castiga".Referalul sau HR. Sa stii ca pana la urma este o chestie de cerere si oferta. |
Citat:
|
Citat:
voluntariat.Ideea este sa intrii in comunicare cu HR-ul(recrutori /HeadHunteri) Dar smecheria este ca tot ce scrie in CV sa stie bine si nu sa scrie povesti. De asemeni un portofoliu de realizari are o importanta covarsitoare. Citat:
pentru un anumit domeniul este o diferenta de "scroafa care da lana, lapte si oua." atunci problema este la tine.Fie nu stii cu adevarat domeniul in care vrei sa lucrezi, fie asteptarile tale (fatza de cunostiintele tale) sunt mult prea mari decat pretul pus de angajator pentru cunostiintele tale. Citat:
pot adapta la mediu.Care invata din mers. Citat:
Citat:
nu firma care face angajare decide, ci altul din afara tzarii.(insa firma nu-ti spune asta, pt ca automat in fata candidatului si-ar submina puterea ei de decizie.) Citat:
rogi la Dumnezeu sa-ti dea jobul potrivit pentru tine.Si gata.Atata tot. |
Citat:
Citat:
|
A fost odata ca niciodata…un om bogat ce avea un iconom care se ingrijea de averea lui.
Umbla vorba in targ si ajunge si la urechile bogatului ca iconomul e cam corupt, ii risipeste averea facand diverse invarteli ilicite. Il cheama la el, ii zice „adu registrele, actele, contractele, toate socotelile, le pui pe masa, fiindca am hotarat sa te concediez”. Oops! Prins cu mata in sac, ce-si zice iconomul vazandu-se in situatia in care s-a bagat singur? "Sa sap nu pot, sa fur mi-e rusine. Stiu ce sa fac pentru ca sa ma primeasca datornicii in casele lor dupa ce voi fi dat afara, adica sa beneficiez de adapost si hrana". De indata il cheama pe unul din datornicii stapanului si-i spune: - Cat ii datorezi tu stapanului meu? - O suta de masuri de untdelemn. - Ia zapisul (adica contractul) si scrie cincizeci; incepand de astazi, nu-i vei mai datora stapanului meu 100 de masuri, ci doar jumatate. Cheama pe altul: - Cat ii datorezi tu stapanului meu? - O suta de masuri de grau. - Ia documentul si scrie optzeci. Repeta operatiunea asta cu toti datornicii in ideea ca de va ramane pe drumuri, acestia il vor ajuta cu banii si produsele de care i-a scutit acum. Pare ca isi pune, nu o pila, ci multe pile pentru zile negre. Vorba ceea: ”o mana spala pe alta”. Eu te iert acum de banii astia, da’ sa nu uiti, cand vin mai tarziu la tine, ce binefacere ti-am facut!”. Aude si stapanul lui de strategia asta si…surpriza! Care e efectul? Stapanul il lauda! Evident nu pentru invartelile contabile pentru care hotarase deja sa-l sanctioneze, ci pentru perspicacitate, abilitatea de a se descurca in situatii critice. De fapt, iconomul nu a falsificat chitantele, ci doar le-a adus la valoarea lor reala. Restul era comisionul, pe care l-a lasat datornicilor, ca sa aiba de la cine cere cand ii vor veni zile negre. Povestea asta a spus-o Hristos in Parabola iconomului nedrept (Luca 16, 1-9), o parabola bizara si enigmatica, la sfarsitul careia, Hristos spune auditoriului doua concluzii greu de inteles. Prima:” Căci fiii veacului acestuia sunt mai înțelepți în neamul lor decât fiii luminii.” Iar a doua: „Și Eu zic vouă: Faceți-vă prieteni cu bogăția nedreaptă, ca atunci, când veți părăsi viața, să vă primească ei în corturile cele veșnice.” Prima pare o constatare, in sensul ca in chestiuni pragmatice, legate de concretetea imediata, unii sunt mai isteti, mai descurcareti fata de altii, gasesc imediat resurse, le merge mintea, li se invart rotitele, stiu cum s-o scoata la capat. A doua, in schimb, n-am inteles-o prea bine niciodata. Pare a fi coruptie incurajata, dar nu cred ca e: „Faceți-vă prieteni cu bogăția nedreaptă, ca atunci, când veți părăsi viața, să vă primească ei în corturile cele veșnice.” In original, „bogatia nedreapta” apare inca si mai bizar : „ mammona tis adikias”. Cum sa fi indemnat Hristos sa ne facem prieteni folosindu-ne de bogatia nedreapta, „mammona nedreptatilor”? Discutabila smecheria iconomului…da’ de aici pana la a o lauda, e ceva ce ma depaseste. Pareri pro si contra? |
Citat:
Duhovnicia e arta si stiinta de a bate cu piciorul in cuie pentru a te lasa propulsat dincolo. Unde, adica, dincolo? Nu spun. S-o afle singuri moralistii, hehe, daca le da mana. Mana aia a lor stransa pe gatul vrabiutei. Ca ei se pricep la toate! |
Citat:
Dar stiu ca altii au confundat demult borcanele. Si se lauda ca beau apa de izvor cand ingurgiteaza laturi. Iar de le dai apa curata, o scuipa. Mita e mita. Oricate spume artificiale face lumea peste fata ei, tot mita iaste. |
Ora este GMT +3. Ora este acum 17:11:01. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.