Iubirea de aproape (ruda) vs donatie manastire!
 

Buna ziua!
Sunt nou inscris pe acest forum si doresc parerea voastra in legatura cu situatia descrisa de mine mai jos din punct de vedere crestin-ortodox.
Imi cer scuze daca nu postez in sectiunea adecvata si rog un moderator sa mute topicul in cazul in care considera necesar acest lucru.

Ufff....nici nu stiu cum sa incep. In urma cu ceva ani de zile mama mea a donat o suma foarte mare (pentru posibilitatile noastre) cu acordul meu la o manastire, pe langa alte sume. Daca ar fi sa totalizam cred ca trei sferturi din averea de o viata, bani pusi deoparte: vreo 450 - 500 milioane de lei vechi. Repet, pe langa alte sume: o casa vanduta la tara, facut partaj, urmat de donatie si de acolo.

Intre timp lucrurile au inceput sa mearga foarte prost cu mine: mi-am pierdut locul de munca, am trecut printr-un divort, mi-am gasit foarte greu de munca, iarasi am pierdut locul de munca, am schimbat mai multe locuri de munca.
M-am imbolnavit de depresie (cu ganduri de suicid) si atacuri de panica (frica fara limite, palpitatii, stari de disperare pana la paroxism).

Un prieten imi spune ca staretul manastirii unde s-au donat banii a afirmat ca nu intelege de ce nu m-am calugarit si eu si de ce nu am vandut apartamentul ca sa ii donez si banii de pe vanzarea apartamentului. Eu nu simt ca am chemare pentru manastire.
Oare chiar vrea sa ma vada ca ajung in strada? Oare chiar nu i-au ajuns banii aia? Plus ca acum ia o parte din pensia mamei mele.

Ma obsedeaza intrebarea pentru ca staretul stie starea mea: ca nu am loc de munca de 4 ani de zile, sunt singur, nu am rude, nu am prieteni, sunt intr-o depresie groaznica.
De ce nu mi-a returnat banii inapoi ? Cred ca asa trebuia sa procedeze un bun crestin.
Banii m-ar ajuta sa depasesc problemele. Mi-as gasi usor un loc de munca, as studia, as deschide o mica afacere etc. Sunt alte perspective cu bani in buzunar decat lefter si cu perspectiva de a ajunge sa mananci de prin gunoaie, pentru ca asta ma asteapta pe mine dupa cate se pare.

Imi cer scuze ca m-am lungit. Voi cum vedeti aceasta problema a donatiilor cand ai un copil cu probleme? De multe ori ma intreb: Mai poate fi numita mama mama mea?
Am vazut pensionari care se streseaza sa le fie bine copiilor chiar si cand acestia sunt pe picioarele lor. De unde atata raceala sufleteasca si indiferenta?
Mentionez ca nu am avut tata.

Oare staretul nu trebuia sa accepte banii de la bun inceput stiind situatia? Unii mai spun ca e si vazator cu duhul. De ce nu prevazut drama pe care o provoaca acceptand bani de la oameni amarati?

Ce ar mai fi de facut?
Va multumesc!

Bun venit pe forumul crestin ortodox.

Am putea sa credem ca sunteti persoana care a postat in decembrie aici:
http://forum.softpedia.com/lofiversi...t826704-0.html

Va dati seama ca suma aceea donata s-a folosit pentru diverse activitati filantropice, iar acum 8 ani nici nu v-ati confruntat cu probleme de natura financiara ca acum. Inteleg ca d-voastra vreti ca suma aceea apartinand mamei d-voastra ,donata, sa-i fie returnata inapoi,dupa 8 ani, ca sa o puteti (eventual) folosi d-voastra. Cand ati donat ar fi trebuit sa va ganditi ca ii ajutati pe altii, fara a astepta nimic in schimb.

cata perspicacitate !
exact! eu sunt persoana care a postat in decembrie pe softpedia.

pot spune ca SP m-a ajutat intr-o anumita masura sa incep sa imi pun mai multe intrebari
dar e si multa bataie de joc pe acolo. consider crestin ortodox forum ca fiind serios, fara ironii si lipsa de empatie.

in 2005. nu e chiar asa - banii erau pe numele meu in banca. eu am dispus de ei, dar m-am lasat influentat. daca as fi avut "mintea de pe urma"...

Toata povestea asta a revenit la spusele amicului meu in legatura cu atitudinea staretului, care ar fi dorit si mai mult.
cat despre activitatile filantropice....ma abtin

Ce-i donat e donat, doar va faceti ganduri rele gandindu-va "ce-as fi facut daca as fi avut banii aceia". Asa ne gandim fiecare la ce am facut si avem deseori regrete. I-ati fi putut foarte bine sa-i pierdeti banii aceia odata cu criza, daca ati fi inceput o afacere in 2008. Nu trebuie sa aveti regrete, pentru ca i-ati donat intr-un scop nobil, n-ati facut o risipa, iar Dumnezeu daruieste inapoi inzecit. Mai bine cautati solutii pentru situatia curenta, nu va mai ganditi la banii aceia, nu intrati in panica, ca nu va foloseste la nimic, din contra, nu veti putea sa va adunati si sa ganditi limpede. Inteleg ca v-a fost greu in ultimii ani, criza ne-a afectat pe toti, dar acum piata muncii a inceput sa se redreseze, nu va pierdeti speranta, rugati-va Lui Dumnezeu si cautati in continuare.

Sa speram ca daruieste inapoi macar suma donata. Tot ar fi bine.

De fapt topicul deschis se rezuma la o singura intrebare la care as dori un raspund din partea dvs.:
Considerati ca dorinta de a dona in scopuri inalte, caritabile trebuie sa fie mai presus de iubirea fata de propriul copil, care se afla intr-o situatie disperata de mult timp?

In principal asta ma preocupa.

Ar trebui sa va preocupe solutionarea situatiei curente, nu regretele tardive sau invinovatirea propriei mame, care atunci cand a insistat sa faceti impreuna o donatie, nu cunostea probleme d-voastra financiare, pentru ca nu le aveati atunci. Inteleg ca simtiti nevoia sa va descarcati, dar mai bine ati spune ce pregatire aveti sau ce servici cautati, ca poate cineva din zona in care locuiti, va ajuta cu o informatie, decat sa ne pierdem in discutii sterile, fara niciun folos. Nu stiti niciodata de unde apare o mana intinsa.

Apoi, nu-i prea bine ca acuma va pare rau si vreti inapoi ce-ati dat de bunavoie...
Dar fiul ce varsta are? e cumva minor? trebuie sa-l intretina mama, care are o pensie, pana la adanci batranete?

Ar trebui un principiu: nu vreau sa dau? nu ma obliga nimeni! dau? o fac din toata inima. Si atat

daca nu gasiti loc de munca in ro. atunci veniti in Germania. Se cauta forta de munca cu disperare. Daca esti om harnic, cu rabdare si multa economie o sa aduni acei bani, poate chiar mai multi.

Incercati sa nu ii judecati pe mama si pe staret. Pentru ca, cu aceasi masura cu care judeci vei fi judecat.

Nu ma indoiesc ca banii s-au folosit in scop bun. Prin ce treceti acuma este o incercare, rugati-va cu credinta la Dumnezeu pentru a va lumina calea.

Sfatul meu este sa nu te mai gandesti la bani pe care i-ai dat! Considera ca nu i-ai avut niciodata! Incearca sa te gandesti cat mai putin la acei bani pe care i-ai dat! Si eu zic la fel ca este o incercare pentru tine. Daca acum i-ai fi avut nu te-ai mai fi stresat sa-ti cauti loc de munca. Ai fi ramas intr-o stare de lancezeala stiind ca tu ai acolo niste bani de care te poti folosi. Foamea va scoate din tine ce e mai bun. Te va impinge de la spate sa-ti cauti un loc de munca.