despre necazuri si biruirea tristetii
 

Dupa cum spunea Sf Ioan Gura de Aur ,,Dumnezeu ne-a sadit in suflet tristetea nu pentru a ne folosi de ea fara socoteala,cind nu trebuie si in lucruri potrivnice,nici pentru a ne distruge pe noi insine,ci pentru ca,prin ea,sa cistigam cele mai de seama bunuri,,

Ni se pare grea tristetea,la fel si minia si pofta.Acestea ne aduc multe neplaceri daca nu le folosim bine si atunci cind trebuie.DUMNEZEU aduce peste noi pedepse ca sa ne intoarcem spre pocainta.Cind Iov se adresa lui DUMNEZEU,se folosea de rugaciuni staruitoare,la fel si fericitul PAVEL care spunea,, Credincioseste DUMNEZEU,Care nu va va lasa ispititi peste puterile voastre,,.Totul depinde de credinta si vrednicia noastra.

Cand il ai pe Dumnezeu in viata ta si vorbesti zilnic cu el nu mai e loc de tristete ci de bucurie

Asa este. In Biserica poti fi martorul celui mai maret "troc". Tristetea o poti da pe bucurie, neincrederea pe credinta cea tare, pacatul pe virtute. Toate acestea se dau tuturor celor care cu inima buna se fac purtatori si pastratori de Hristos.

Ierom. Savatie Bastovoi spunea ca exista si o ' tristete harica '. Cum stim ca este vorba despre acest tip de tristete? Tristetea harica te aduce mai aproape de Dumnezeu, te face sa strigi dupa ajutorul Lui, te indeamna la pocainta, pe cand ' tristetea pierzatoare ' este cea care te indeparteaza de la rugaciune, prin care se pierde nadejdea in El.

E foarte frumoasa expresia Parintelui Savatie!
Acea tristete harica e "fericita", pt ca ne apropie de Dumnezeu.
Tristetea care "roade" sufletul, cea pacatoasa provine din neputinta implinirii unei dorinte pacatoase (de ex. o femeie cocheta sufera pt faptul ca nu poate avea o anumita pereche de pantofi). Paguboasa e si tristetea cauzata de manie; la fel - cea fara sens (cand cineva e mahnit, dar nu poate identifica o cauza aunume).

Maria maria,prin nadejdea in Dumnezeu alungi intunericul,tristetea face puternic pe diavol si ne baga in cap gindurile cele rele.Toti consideram tristetea ca ceva groaznic ,cerceteazate pe tine insati.Ce folosam avea daca nu am fi bolnavi si am avea o viata destrabalata?Am uita sa ne rugam la Dumnezeu sa ne ajute.Dumnezeu pe cine iubeste cearta.Nici unul din noi nu jeleste cind sufletul nostru cade in fiecare zi biruit de puterea pacatelor,dar cind trupul este cuprins de suferinta ni se pare de nesuportat.Deci nu deznadajdui ,roagate si vei vedea ca Dumnezeu nu te va lasa.

Eu consider ca tristetea, de cele mai multe ori, apare in momentul in care nu vrem, sau nu consideram ca suntem vinovati cu ceva in fata Domnului pentru a fi supusi la diferite incercari. Personal, vreau sa depasesc aceasta atitudine, si in momentul in care are loc vreun eveniment care sa-mi provoace tristete ma autodisciplinez. MI se intampla adesea sa ma supar din niste motive nesemnificative, de exemplu mi s-a intamplat sa gresesc trenul si sa ajung intr-un alt oras, unde am asteptat inca o ora in frig pana la primul microbuz spre destinatia initiala, intamplare avand loc doar din vina mea, deoarece m-am urcat in tren fara sa citesc placuta cu destinatia trenului. Dupa o criza de nervi specifica mie, mi-a trecut prin cap situatia celor care stau efectiv pe strazi pentru ca nu au un adapost si suporta frigul. Dupa acest gand am avut mustrari de constiinta...
Acum, cand nu-mi convine ca nu am ceva, ma gandesc la cei care nu au nimic, nici macar de mancare...
Aceasta e una din metodele mele mele de a inabusi tristetea.
O alta metoda, este sa repet in gand rugaciunea inimii, fie sa cant Fericirile sau "miluieste Doamne poporul Tau", pana consider ca mi-a trecut supararea... chiar ajuta.

Eu am ceva poze de cand eram prin gradi de copil imbufnat si intristat si cred ca m-am cam deprins in starea asta sa ajung deseori, nici acum nu as sti sa analizez de ce nu am reusit eu in primele doua clase sa-l dezvat pe colegul de banca,fiu de medic si probabil actual medic, sa aiba ticurile, oare, de a ma lovi cred ca zilnic cu pumnul si cotul de banci si altele, dar avea si o latura calda, si ajunsesem sa-l indragesc, oare cand m-au mutat cu baiatul unei invatatoare care m-a adus intr-o stare de nefericire probabil depresiva ca tot nu am reusit sa spun in fata clasei de ce nu vreau sa mai stau cu baietul cu tendinte, sa le zic huliganice ?

In orice caz, ma bucura tare mult lucrurile simple deseori, si parca m-as bucura sa vad si bisericile mai putin incarcate ornamental, ma streseaza binisor incercarea de a ma adapta unui loc de munca, de exemplu, dar am fost fericita sa constat ce bucurie pot avea straduindu-ma si avand rabdare si cred ca intr-un final iubire pentru fiecare om care avea nevoie de un produs, si straduindu-ma sa le ofer si ceva natural...