Sfintii Mucenici Episcopi din Cherson - 7 martie
 

Acesti Sfinti Mucenici Episcopi au fost trimisi de catre Patriarhul Ierusalimului ca misionari (in ani diferiti) in tinuturi pagane. Numele lor sunt: Vasilevs, Efrem, Evghenie, Capiton, Eterie, Agatodor si Elpidie.

Vasilevs - a inviat din morti pe copilul conducatorului din Cherson, iar apoi a fost ucis de pagani.

Evghenie, Agatodor si Elpidie - au fost ucisi de pagani in ziua a saptea a lunii martie

Efrem a fost omorat prin decapitare.

Episcopul Eterie a fost ajutat de imparatul Constantin cel Mare sa ii alunge pe pagani dar este ucis in cele din urma de acestia.

Cand sfantul Capiton a fost uns episcop, paganii au cerut un semn de la el ca sa-l poata crede, punandu-l sa intre intr-un cuptor de foc. Cu rugaciune fierbinte si credinta mare, insemnandu-se cu semnul Sfintei Cruci, sfantul Capiton a intrat in foc si a stat timp de un ceas, fara ca sa i se arda nimic, nici macar hainele. Paganii au marturisit: Unul este Dumnezeu, Dumnezeul crestinilor, mare si puternic, Care le apara pe slugile Lui de flacarile focului! Multime de pagani din cetate si imprejurimi s-au botezat insa dupa un timp sfantul Capiton a fost inecat in in raul Nipru

Pomenirea Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/1...2ec9h1udia.jpg

Biserica Ortodoxă îi pomeneşte pe 9 martie pe Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia.

Aceştia erau soldaţi creştini, aflaţi în slujba împăratului roman Licinius. Aflând despre credinţa lor, guvernatorul Armeniei i-a silit să se închine idolilor. Refuzând, cei 40 de soldaţi au fost întemniţaţi timp de opt zile şi bătuţi cu pietre.

Unul dintre cei 40 de soldaţi nu a mai rezistat şi a cerut să fie scos pentru a intra în baia caldă din apropiere. Din cauza diferenţei de temperatură acesta a murit. Un alt creştin, martor al evenimentului, a intrat în apa rece alături de ceilalţi pentru a-şi mărturisi credinţa în Hristos.

În Bucureşti, fragmente din moaştele Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia se află la Mănăstirea Antim, la Schitul Darvari şi la bisericile „Icoanei”, „Mihai Vodă”, „Dichiu” şi „Sfântul Alexie”.

Sf. Grigorie Dialogul
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/1...j91hj9lrua.JPG

Sfântul Grigorie Dialogul, Episcopul Romei s-a născut în anul 540, în Roma, dintr-o familie aristocrată bogată.

Părinţii lui, Gordian şi Silvia, aveau ca rude oameni credincioşi. Papa Felix al III-lea îi era unchi, iar fericitele monahii Emiliana şi Tarsilia, mătuşi. După naşterea lui Grigorie, tatăl său, Gordian, a intrat în clerul bisericii ca diacon purtând de grijă săracilor de pe una din cele şapte coline ale Romei. Silvia a urmat exemplul soţului şi împărţea ajutoare săracilor la poarta Sfântului Pavel din Roma. Tânărul Grigorie a studiat ştiinţele profane, iar după terminarea studiilor a îmbrăţişat cariera administrativă, ajungând să fie numit în 573, de împăratul bizantin, Iustin al II-lea, Prefect al Romei. La moartea tatălui său a moştenit o mare avere, cu care a înfiinţat în insula Sicilia şase mănăstiri. A mai înfiinţat una chiar în casa părintească din Roma, în cinstea Sfântului Apostol Andrei, în care s-a călugărit în anul 575. Papa Pelagius al II-lea l-a hirotonit diacon și în 579 l-a trimis pe Grigore ca apocrisar (ambasador) la curtea imperială din Constantinopol, funcție ocupată timp de șapte ani, până în 585. Aici a făcut cunoştinţă cu Leandru, Episcopul Seviliei şi au legat o strânsă prietenie. În anul 585, Grigore s-a întors la Roma, luându-şi din nou funcţia de secretar al papei şi stareţ al mănăstirii Sfântului Apostol Andrei, înfiinţată de el. Cinci ani mai târziu, în anul 590, a fost ales Episcop al Romei în locul lui Pelagiu al II-lea, prin voința unanimă exprimată de cler, senat și popor. Sfântul Grigorie Dialogul a trecut la Domnul după 13 ani de păstorire, fiind îngropat în Biserica Sfântului Petru din Roma.



Pe seama lui este pusă Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite care se săvârşeşte în timpul săptămânii în Postul Mare.

Sfanta Mucenita Cristina cea din Persia - 13 martie
 

Pentru marturisirea neclintita a credintei ei in Hristos ea a fost torturata cu cruzime in Persia, in veacul al patrulea. De la aceste torturi si biciuiri neincetate ea a slabit atat de mult, incat a murit.

http://crestinortodox.files.wordpres...4christina.jpg

Ce icoană frumoasă cu Sf. Cristina. :) La mulți ani, Ekaterina aka Cristina ! :53::53:

Eu nu inteleg:

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie24.htm

Acolo este si icoana pe care a pus-o Ekaterina. Deci e vorba despre o alta Cristina.

http://www.crestinortodox.ro/sfinti/...zeu-73015.html

In vremea dreptcredinciosului imparat Honorius (395-423), a fost la Roma cea veche un barbat credincios, anume Eufimian, mare dregator la carma imparatiei, cu multa avere, mii de slugi si multe palate, iar femeia lui, Agaida cu numele, era credincioasa si cu frica lui Dumnezeu: dar nu avea copii. Si erau oameni buni si darnici, ca, iubind pe Dumnezeu, iubeau si pe saraci si, in fiecare zi, puneau trei mese in casa lor, sarmanilor, vaduvelor, strainilor si bolnavilor. Si, adesea el se smerea inaintea lor, zicand: Nu sunt vrednic sa calc pe pamantul lui Dumnezeu.`

Deci, aducandu-si Dumnezeu aminte de el, le-a daruit rod pantecelui lor si au nascut fiu si, veselindu-se, l-au botezat si i-au pus numele Alexie. Iar cand s-a facut mare, l-au dat pe el la invatatura cartii si tanarul s-a facut preaintelept. Si cu cat inainta in viata, cu atat crestea in sufletul lui si dorinta nemurii si a vietii vesnice. De multe ori, se simtea rapit in alta lume, numai la gandul vesniciei fericiri. Toate bunatatile pamantesti i se pareau lucruri de nimic, puse alaturi de bucuria acestei dulci nadajduiri. Drept aceea, si-a pus in mintea sa sa se lepede de toate bunatatile, cele de putina vreme si trecatoare ale vietii de aici, si, asa, cu sufletul liber de ispite, sa mostenasca viata cea vesnica, dulcea desfatare a credintei in Hristos. Deci, a inceput a se infrana, purtand, in taina, pe trupul sau, o haina de par, aspra.

Asemenea, ca sa nu-si supere familia, a primit sa se casatoreasca, dar chiar in noaptea nuntii, a fugit, in taina, imbracat in haine saracacioase, luand insa din ale sale, aur si pietre scumpe din destul.

Deci, a tocmit o corabie si, plecand, s-a ascuns departe, in partile din rasarit ale imparatiei, tocmai in cetatea Edesa, din Mesopotamia. Iar, daca s-a inchinat chipului celui nefacut de mana, trimis de Domnul Iisus lui Avgar, regele din Edesa, si-a petrecut cealalta parte a vietii, necunoscut si in saracie, vreme de saptesprezece ani, locuind langa biserica Nascatoarei de Dumnezeu, din cetate.

Si-a vandut, apoi, toate lucrurile de pret, ce luase de acasa, si, impartind la saraci aurul ce castigase, s-a imbracat in haine si mai sarace si s-a facut pe sine ca unul din cei care milostenie, totdeauna postind, putina paine si apa gustand si impartasindu-se in toate duminicile, cu dumnezeiestile Taine ale lui Hristos. Iar, de lua vreo milostenie de la crestini, o impartea cu ceilalti saraci, mai batrani. Si avea totdeauna fata lui plecata, iar mintea lui era sus, intru dumnezeiesti ganduri indeletnicindu-se, si atat i se uscase trupul, de atata infranare, incat i se vestejise frumusetea fetei lui, vederea i se intunecase, ochii i se adancisera, numai pielea si oasele i se vedeau si ajunsese de nerecunoscut.

Deci, fiind el iubit de Dumnezeu, s-a facut descoperire, despre dansul, printr-un vis; si un glas il numea pe Alexie, `Omul lui Dumnezeu`, aratand ca, precum ca capul imparatului sta coroana, asa Duhul Sfant odihneste peste dansul si ca rugaciunea lui, ca o tamaie cu bun miros, de-a pururea urca inaintea lui Dumnezeu.

Si s-a stiut atunci, de multi, viata lui cea sfanta si au inceput a-l cinsti. Iar Sfantul, fugind de slava omeneasca, a plecat din Edesa, nestiind nimeni si, afland o corabie la malul marii, care mergea in Cilicia, s-a urcat intr-insa, gandind sa petreaca in cetatea Sfantului Pavel, unde nu-l stia nimeni, in Tarsul Ciliciei. Dar, fara de veste, din voia lui Dumnezeu, s-a facut apriga furtuna pe mare si corabia, purtandu-se de valuri, a ajuns la Roma.

Hotarat sa petreaca in casa parintilor sai, ca un necunoscut, Sfantul a iesit in intampinarea tatalui sau, celui iubitor de saraci si de straini. Si, fara sa fie recunoscut, sub infatisarea unui calator sarac, a capatat invoirea de la dansul sa i se faca o coliba, chiar la portile palatului, si, in amintirea fiului sau instrainat, tatal a poruncit slugilor sa aiba grija a-i da hrana de la masa stapanilor. Si a petrecut Sfantul aici multa vreme, alti saptesprezece ani, batocorit si umilit de slugile tatalui sau, dar iubit de sarmanii din cetate, care gaseau la el un cuvant bun, un sfat intelept si un brat oricand gata sa-i ajute sa-si poarte povara saraciei lor.

Deci, cu voia lui Dumnezeu, i s-a descoperit Sfantului, mai dinainte, si ziua mortii sale si si-a scris atunci Sfantul toata viata sa, pastrand scrisoarea la san. Iar, trecand pe acolo, ca din intamplare, chiar in ziua cand Sfantul Alexie si-a dat sfarsitul, imparatul Honorius a intrebat cine este saracul cel mort in ulita. Si, cautand printre zdrentele Sfantului, slujitorii imparatesti au aflat in sanul lui scrisoarea, pe care au dat-o imparatului sa o citeasca. Si s-au minunat toti, afland viata inalta si ascunsa a `Omului lui Dumnezeu` si vazand cat de multe cai de sfintenie are Dumnezeu in lumea celor care asculta de chemarile Duhului Sau.

Si s-a mutat la ceruri Sfantul Alexie la 17 martie, imparatind in Roma Honorius, in vremea lui Inochentie papa, iar la Constantinopol tinand imparatia Teodosie cel Tanar, iar peste toti, stapanind Domnul nostru Iisus Hristos, impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, Caruia se cuvine slava in veci. Amin.

Sfântul Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/1...7g8hu18hfa.jpg

Sfântul Alexie, sărbătorit la 17 martie în Biserica Ortodoxă, s-a născut la Roma din părinţi bogaţi şi de neam nobil. Părinţii au dorit ca fiul lor să se căsătorească, prin urmare, i-au ales o soţie. În noaptea nunţii Alexie i-a dat inelul şi brâul cel scump miresei şi a fugit noaptea în taină pe o corabie care pleca în zori spre Laodiceea (Frigia, Asia Mică). De acolo s-a dus cu alţi călători până în cetatea Edesa din Mesopotamia. Aici, a împărţit restul banilor ce-i mai rămăsese, s-a îmbrăcat într-o haină veche ca orice sărac şi sta în pridvorul Bisericii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu din Edesa, postind, rugându-se şi cuminecându-se cu Sfintele Taine în toate duminicile. Aici a stat vreme de 17 ani.

În acest timp părinţii l-au căutat şi au ajuns chiar până la Biserica din Edesa, dar nu au ştiut că unul din săracii din pridvorul Bisericii este chiar fiul lor. Simţindu-se în pericol de a fi descoperit, a hotărât să meargă la casa părinţilor săi, la Roma, ca un necunoscut. Tatăl său îl primeşte ca pe un sărac oarecare şi, nemaifiind cunoscut de nimeni, îşi petrecea viaţa înaintea porţii casei sale, luat în derâdere şi batjocorit de servitori. Când a simţit că i se apropie sfârşitul, a cerut o bucată de hârtie pe care a scris cine este, dar şi toată viaţa consemnând unele taine ştiute numai de părinţi, iar după ce a terminat de scris această scrisoare a trecut la Domnul († 411), fiind găsit a doua zi de părinţi şi slujitorii casei. Aceştia, au luat trupul Cuviosului Alexie şi l-au îngropat cu cinste pe muntele Aventin. Moaştele Sfântului au fost găsite în anul 1216.



Astăzi, se păstrează într-o Biserică din Roma zidită în cinstea Sfântului Bonifaciu şi a Sfântului Alexie.

Tot astazi - 17 Martie - il sarbatorim pe Sf. Patrick - Apostolul si Luminatorul Irlandei.

Pe 24 Iulie este sarbatorita o alta Mucenita Hristina. Poate Ekaterina ne poate spune de unde a luat icoana...