Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)
-   -   Povesti cu talc (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=4538)

silverstar 15.02.2009 09:37:39

[COLOR=#008000][SIZE=5]COMOARA[/SIZE]

Doi prieteni se întâlnira dupa o îndelungata despartire. Unul dintre ei se îmbogatise, celalalt era sarac.
Luara masa împreuna si dezgropara amintiri. Apoi cel sarac atipi.

Prietenul sau, coplesit de mila, înainte de a pleca, îi strecura în buzunar un diamant de mare pret.
Trezindu-se însa, cel sarac nu gasi aceasta piatra pretioasa si continua sa-si duca viata ca înainte.

Dupa un an, se întâmpla ca prietenii nostri se întâlneasca iar.
- Spune-mi cum de nu ai gasit piatra pretioasa pe care ti-am pus-o în buzunar? îl treba cel bogat pe prietenul sau, vazând ca înca traia în sărăcie.

Fiecare întâlnire cu un om constituie o astfel de experienta. Fiecare persoana de lânga noi ne daruieste o comoara de mare pret. Cel mai adesea însa nu ne dam seama de acest lucru.[/COLOR]

[COLOR=#008000]Bruno Ferrero [/COLOR]
[COLOR=#008000][/COLOR]
[COLOR=#008000]Carmina, multumesc :36:[/COLOR]

MarinaAlca 15.02.2009 13:38:49

Musetelul
 
"A fost minunat. In cartierul nostru, pe marginile drumurilor, o multime de flori alb-galbene: musetel.
Infloreau si infloreau. Priveste, i-am spus unui prieten, in toate aceste case locuiesc oameni care uneori au dureri de cap, alteori dureri de burta sau alte boli.Pentru acestia Dumnezeu a lasat sa creasca aici repede un leac, iar ei nu il vad.
A doua zi a venit un om cu un vas plin de otrava in spate.
Administratia orasului il trimisese sa "curete" prin stropire marginile drumurilor.
Florile de musetel au murit.Pentru autoritati ele erau"buruieni".
Nimeni nu vazuse in ele o minune a iubirii."

MarinaAlca 15.02.2009 14:15:33

Esti ca o stea cazuta din cer
 
"Pe cer sunt miliarde de stele si fiecare stea este unica.
Pe mica planeta Pamant sunt miliarde de oameni si fiecare om este unic, fantastic.
Stelele lumineaza si fac cerul frumos, chiar daca exista nopti in care este greu sa crezi in lumina.
Oamenii lumineaza si fac pamantul frumos, daca ei sunt stele si nu meteoriti care pustiesc pamantul.
Primavara trecuta am auzit o floare spunand:
"Oare ce au oamenii? Ei fac tot mai multe fabrici, tot mai multe strazi, orase tot mai mari, arme tot mai mortale.Ei seamana moartea ptr oameni, animale si plante.Taie copaci, le stau in cale florile,sperie pasarile.Oare ce au oamenii? Polueaza aerul pe care ei il respira si otravesc apa pe care ei o beau.Dau buzna in expozitii ca sa admire cele mai noi realizari ale tehnicii si cad in uimire:<fantastic, incredibil!>
Floarea a tacut.
Dupa un timp a spus:"Nu sunt frumoasa?Priveste frunzele, tulpina, florile si mica inima din cupa.Stii, atunci cand albinele vin in vizita, vorbim despre nebunia oamenilor"
Inca imi mai rasuna in urechi:nebunia oamenilor.
Esti ca o stea cazuta din cer:asculta de flori!"

tigerAvalo9 15.02.2009 15:19:38

O femeie batrana din China avea doua vase mari, pe care le atarna de cele doua capete ale unui bat, si le cara pe dupa gat. Un vas era crapat, pe când celalalt era perfect si tot timpul aducea intreaga cantitate de apa.

La sfarsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasa, vasul crapat ajungea doar pe jumatate.
Timp de doi ani, asta se intampla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumatate de apa. Bineinteles, vasul bun era mandru de realizarile sale. Dar bietului vas crapat ii era atat de rusine cu imperfectiunea sa, si se simtea atat de rau ca nu putea face decat jumatate din munca pentru care fusese menit!

Dupa 2 ani de asa zisa nereusita, dupa cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii langa izvor: "Ma simt atat de rusinat, pentru ca aceasta crapatura face ca apa sa se scurga pe tot drumul pana acasa!"

Batrana a zâmbit, "Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori, insa pe cealalta nu?" "Asta pentru ca am stiut defectul tau si am plantat seminte de flori pe partea ta a potecii, si, in fiecare zi, în timp ce ne intoarcem, tu le uzi.
De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Daca nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care improspateaza casa."

Morala: Crapatura vasului nu înseamna sfarsitul, ci o posibilitate de a face ceva diferit.Fiecare dintre noi avem defectul nostru unic. Insa crapaturile si defectele ne fac viata împreuna atat de interesanta si ne rasplatesc atat de mult. Trebuie sa luam fiecare persoana asa cum este si sa cautam ce este bun in ea. Numarati-va binecuvantarile

carmina 15.02.2009 20:24:30

Curgând liniștit spre mare, un fluviu întâlni în calea sa un deșert și se opri. În fața lui se așterneau doar stânci cu tot felul de capcane și peșteri ascunse, dune de nisip care se pierdeau departe la orizont. Fluviul rămase încleștat de teamă.
- Acesta îmi este sfârșitul. Nu voi izbuti să străbat deșertul. Nisipul îmi va absorbi apa și eu voi dispărea. Nu voi ajunge niciodată la mare. Totul este pierdut, gândi cu disperare.
Încetișor, apele sale începură să se încălzească. Fluviul era pe cale să se transforme într-o mlaștină și să moară.
Însă vântul auzise plângerea sa și se hotărî să-i salveze viața.
- Lasă-te încălzit de soare, astfel te vei ridica la cer sub formă de vapori. De restul mă voi ocupa eu, îi sugeră el.
Fluviului i se făcu încă mai frică:
- Eu sunt făcut să curg lin și maiestuos printre două maluri de pământ, rămânând lichid. Nu sunt făcut să zbor prin aer.
Vântul răspunse:
- Nu-ți fie teamă. Atunci când te vei înălța spre cer sub formă de vapori te vei transforma într-un nor. Eu te voi purta dincolo de deșert și tu vei putea să cazi iar pe pământ sub formă de ploaie; vei redeveni astfel fluviu și vei ajunge la mare.
Dar fluviului îi era prea frică și de aceea fu înghițit de deșert.

Mulți dintre noi uităm că nu există decât o singură cale pentru ca să putem depăși neprevăzutul deșert al simțirii și dificilele perioade de secetă care stăvilesc uneori liniștitul curs al existenței noastre.
Această cale este viața spirituală, care presupune disponibilitatea de a ne lăsa transformați de Soarele care este Dumnezeu și duși de Vântul Spiritului. Dar asta implică un risc pe care puțini ni-l asumăm.

(Bruno Ferrero)

mariuszamfirescu 15.02.2009 20:49:57

Traia odata un imparat, in Orientul Indepartat. Acesta ajunsese batran si stia ca se apropia vremea ca sa aleaga pe cel ce ii va urma la tron. In loc sa aleaga dintre copii sai sau dintre ajutoarele sale, el a decis sa faca ceva diferit. A chemat la el pe toti tinerii din imparatie intr-o anume zi. El a spus: "A venit timpul sa ma dau la o parte si sa aleg urmatorul imparat. Am decis sa aleg pe unul din voi." Tinerii au fost socati! Dar imparatul a continuat: "Va voi da fiecaruia o samanta, astazi. O samanta. Este una speciala. Vreau sa mergeti fiecare acasa, sa plantati samanta, sa o udati, si sa va intoarceti exact peste un an, aici, cu planta care a crescut din samanta. Atunci, voi judeca dupa plantele pe care le aduceti, si voi alege unul dintre voi. Acela va fi urmatorul imparat!"
Printre baieti era si unul numit Lee, care si-a primit si el samanta cuvenita. A mers acasa plin de elan si i-a spus mamei toata povestea. Ea l-a ajutat sa pregateasca ghiveciul, sa aleaga pamantul, sa planteze samanta si s-o ude cu grija. In fiecare zi o uda la timp si urmarea daca da lastari. Dupa vreo 3 saptamani, unii dintre baieti au inceput sa vorbeasca despre planta lor. Lee continua sa-si verifice ghiveciul cu samanta, dar, nimic nu crestea.
Patru saptamani, cinci saptamani, sase saptamani trecura. Tot nimic. Deja toti baietii vorbeau despre plantele lor iar a lui nici nu se ivise din pamant. Se simtea pierdut. Au trecut 6 luni si tot nimic cu samanta lui. A inteles ca daduse gres. Toti ceilalti aveau copacei si plante inalte iar el...nimic. N-a spus nimic celorlalti. Inca mai astepta, oarecum.
A trecut si anul si toti baietii s-au infatisat inaintea imparatului. Lee n-a vrut sa mearga cu ghiveciul gol, dar mama lui l-a incurajat s-o faca. La urma urmei era cel putin sincer. Lee a simtit un gol imens in stomac, dar stia in sinea lui ca mama are dreptate. Asa ca a luat ghiveciul si s-a dus la palat.
Cand a ajuns acolo a fost uimit de varietatea de plante prezentate de ceilalti tineri. Erau frumoase, de toate formele si marimile. Lee si-a asezat ghiveciul jos iar cei din jurul sau au inceput sa rada. Unii il compatimeau si ii strigau "Hei, cel putin ai incercat si tu!"
Cand a sosit imparatul, si-a aruncat ochii peste multime si i-a salutat pe cei prezenti. Lee a incercat sa se ascunda undeva in spate. "Ce plante minunate si ce flori atragatoare ati crescut. Astazi unul dintre voi va fi numit imparat!"
Dintr-o data, ochii suveranului au cazut pe Lee si pe ghiveciul gol. A poruncit imediat garzilor sa il aduca in fata. Lee era ingrozit. Se gandea: "Imparatul a vazut ca sunt un ratat. Poate ca va pune sa fiu omorat."
Cand a ajuns in fata, imparatul l-a intrebat cum il cheama.
"Numele meu este Lee" a raspuns el.
Toti tinerii radeau si-si bateau joc de el. Imparatul a cerut tacere. S-a uitat la baiat si a anuntat multimea: "Iata noul vostru imparat. Numele lui este Lee!"
Baiatul nu-si putea crede urechilor: "Dar samanta nici nu crescuse. Cum putea sa fie el noul imparat?"
Imparatul a luat din nou cuvantul si a zis: "Cu un an in urma am dat fiecaruia dintre voi o samanta. V-am spus sa o plantati, sa o udati si sa o aduceti astazi la mine. Dar, eu v-am dat seminte fierte care n-au cum sa creasca. Toti dintre voi - cu exceptia lui Lee - mi-ati adus plante si flori. Cand ati vazut ca samanta nu creste ati inlocuit-o cu alta, de la voi. Doar Lee a avut curajul si sinceritatea de a se prezenta cu ghiveciul in care se afla samanta data de mine. De aceea, el este noul vostru imparat!"

carmina 15.02.2009 21:10:04

generozitate
 
Daca veti fi generos cu iubirea dumneavoastra, toata lumea se va grabi sa va raspunda cu aceeasi moneda.

Don Miguel Ruiz - Citate

http://www.intelepciune.ro/citate_ce...zitate_78.html

via http://74.125.77.132/search?q=cache:...ient=firefox-a
(un locsor drag mie)

nastac_miruna 15.02.2009 21:41:16

Sa mergem duminica la Sfanta Liturghie!
 
Intr-o biserică de provincie, cam uitată de oameni, duminică dimineața nu a venit nimeni la Liturghie. Așa că slujba a fost oficiată doar de preoți și de cântăreț în fața celui însărcinat cu vânzarea lumânărilor. Preotul s-a întrecut pe el însuși, oficiind o slujbă atât de frumoasă, cu o predică atât de emoționantă încât cei doi l-au întrebat uimiți la sfârșit: "Părinte, de ce ați ținut să faceți o asemenea slujbă și o asemenea predică în biserica goală?". "Cum goală?", a replicat părintele. "Păi nu a venit nimeni!", au spus cântărețul și lumânărarul. "Biserica era plină, dragii mei, dar voi nu ați ajuns încă atât de sus prin rugăciune încât să puteți vedea. Biserica era plină de îngerii celor care nu au venit la Liturghie, deși ar fi trebuit să vină. Îngerii respectă rânduielile și, chiar dacă omul care le e dat în pază nu vine la Liturghie, ei totuși vin. Când vine și omul, îngerul e bucuros, când nu vine, e trist. Dar îngerii vin mereu la Liturghie. Astăzi, biserica a fost plină de îngeri triști, care au cântat împreună cu mine atât de frumos și asta m-a stimulat."

silverstar 16.02.2009 06:59:04

[COLOR=#008000]O iubire nemuritoare http://forum.realitatea.net/images/smilies/tongue.gif

Intr-o dimineata am fost martora unei iubiri extraordinare, in ciuda faptului ca in locul in care ma aflam -- un sanatoriu de batrani -- nu te lasa sa crezi ca mai exista asa ceva. La vremea respectiva, tatal meu impartea camera cu alti trei barbati in varsta. Nu era o situatie prea placuta, dar nu am avut de ales.

Cu cateva zile inainte de vizita mea la sanatoriu a mai fost internat un cuplu de batrani. Pentru ca nu le puteau oferi o camera cu un pat dublu, personalul sanatoriului a fost obligat sa SEPARE cuplul. Batranului (pe care-l vom numi domnul WEST) i-a fost rezervat un pat langa tata, iar sotia lui doamna West -- avea sa imparta camera cu alte doua doamne mai in varsta.
[/COLOR]
[COLOR=green]Cand m-am dus sa-l vad pe tata in dimineata aceea, l-am cunoscut pe domnul West. Trei surori medicale stateau in jurul lui. El nu mancase nimic de cateva zile bune... adica de cand a fost internat. Imi dadeam seama dupa chipul ingrijorat al asistentelor ca isi faceau probleme pentru el. In timp ce o asistenta incerca sa-l convinga sa manance cateva linguri... de mancare, o alta asistenta se lupta cu el sa-l determine sa bea un milkshake. Cea de-a treia statea langa el cu un pahar de apa in mana. Domnul West refuza insa sa manance si sa bea ceva.
[/COLOR]
[COLOR=green]- Sa incercam cu asta! spuse o asistenta.
Ea scoase o acadea si i-o oferi domnului West. O refuza insa si pe aceasta.
Nu dorea sub nici o forma sa asculte glasul ratiunii. In cele din urma rosti numele iubitei lui sotii, care se afla intr-o camera pe acelasi palier.
- Aduceti-o pe doamna West spuse asistenta. Poate ca domnul West va manca de dragul ei.
[/COLOR]
[COLOR=green]Dupa cateva minute, in camera intra, intr-un scaun cu rotile, o doamna cu un chip blajin. Acadeaua ajunse la ea si o aducea acum ca pe un trofeu. Zambetul ei era contagios, caci - atunci cand o vazu - fata domnului West se lumina dintr-o data. Simteam ca prezenta mea ar fi putut sa-i deranjeze dar, nu-mi puteam dezlipi ochii de la cuplul acela extraordinar... [/COLOR]

[COLOR=green]Isi tradau dragostea pe care si-o purtau, prin fiecare gest sau vorba pe care si-o spuneau, prin felul in care doamna West, ii mangaia mana sotului ei si ii atingea fruntea sau prin fiecare privire pe care si-o daruiau.
[/COLOR]
[COLOR=green]Cu o voce domoala, l-a convins in cele din urma pe domnul West sa manance. Spre surprinderea auditoriului lor, domnul West se delecta in final cu acadeaua, bucurandu-se in acelasi timp de prezenta sotiei sale. [/COLOR]

[COLOR=green]In timp ce asistentele ii dadeau sa manance, el isi invaluia iubita intr-un zambet generos. Doamna West incepu apoi sa fredoneze o melodie. Chipul lui la inceput atat de grav, deveni incetul cu incetul, expresia seninatatii absolute.
[/COLOR]
[COLOR=green]Ochii mi se umplura de lacrimi. Asistenta trase o perdea in jurul lor pentru a le oferi cat mai multa intimitate. Am descoperit atunci ca dragostea nu este numai apanajul tineretii. Ea poate dainui o viata intreaga...
[/COLOR]
[COLOR=green]Astazi domnul si doamna West se afla intr-un loc unde nu exista nici reguli, nici sanatorii si nici scaune cu rotile. Nu mai exista nici pereti care sa-i desparta, si nici motive pentru lacrimi nu mai au. Sunt convinsa ca iubirea sotilor West a trecut barierele sentintei... "pana cand moartea ne va desparti", dainuind acum pe veci.
[/COLOR]
[COLOR=green]Caci am vazut atunci in ochii lor nu numai o iubire nemuritoare ci si o clipa de eternitate...
[/COLOR]
[COLOR=green]Nancy B.Gibbs[/COLOR]


MarinaAlca 17.02.2009 08:17:31

Citat:

În prealabil postat de silverstar (Post 116675)
[COLOR=#008000]O iubire nemuritoare http://forum.realitatea.net/images/smilies/tongue.gif

Intr-o dimineata am fost martora unei iubiri extraordinare, in ciuda faptului ca in locul in care ma aflam -- un sanatoriu de batrani -- nu te lasa sa crezi ca mai exista asa ceva. La vremea respectiva, tatal meu impartea camera cu alti trei barbati in varsta. Nu era o situatie prea placuta, dar nu am avut de ales.

Cu cateva zile inainte de vizita mea la sanatoriu a mai fost internat un cuplu de batrani. Pentru ca nu le puteau oferi o camera cu un pat dublu, personalul sanatoriului a fost obligat sa SEPARE cuplul. Batranului (pe care-l vom numi domnul WEST) i-a fost rezervat un pat langa tata, iar sotia lui doamna West -- avea sa imparta camera cu alte doua doamne mai in varsta.
[/COLOR]
[COLOR=green]Cand m-am dus sa-l vad pe tata in dimineata aceea, l-am cunoscut pe domnul West. Trei surori medicale stateau in jurul lui. El nu mancase nimic de cateva zile bune... adica de cand a fost internat. Imi dadeam seama dupa chipul ingrijorat al asistentelor ca isi faceau probleme pentru el. In timp ce o asistenta incerca sa-l convinga sa manance cateva linguri... de mancare, o alta asistenta se lupta cu el sa-l determine sa bea un milkshake. Cea de-a treia statea langa el cu un pahar de apa in mana. Domnul West refuza insa sa manance si sa bea ceva.
[/COLOR]
[COLOR=green]- Sa incercam cu asta! spuse o asistenta.
Ea scoase o acadea si i-o oferi domnului West. O refuza insa si pe aceasta.
Nu dorea sub nici o forma sa asculte glasul ratiunii. In cele din urma rosti numele iubitei lui sotii, care se afla intr-o camera pe acelasi palier.
- Aduceti-o pe doamna West spuse asistenta. Poate ca domnul West va manca de dragul ei.
[/COLOR]
[COLOR=green]Dupa cateva minute, in camera intra, intr-un scaun cu rotile, o doamna cu un chip blajin. Acadeaua ajunse la ea si o aducea acum ca pe un trofeu. Zambetul ei era contagios, caci - atunci cand o vazu - fata domnului West se lumina dintr-o data. Simteam ca prezenta mea ar fi putut sa-i deranjeze dar, nu-mi puteam dezlipi ochii de la cuplul acela extraordinar... [/COLOR]

[COLOR=green]Isi tradau dragostea pe care si-o purtau, prin fiecare gest sau vorba pe care si-o spuneau, prin felul in care doamna West, ii mangaia mana sotului ei si ii atingea fruntea sau prin fiecare privire pe care si-o daruiau.
[/COLOR]
[COLOR=green]Cu o voce domoala, l-a convins in cele din urma pe domnul West sa manance. Spre surprinderea auditoriului lor, domnul West se delecta in final cu acadeaua, bucurandu-se in acelasi timp de prezenta sotiei sale. [/COLOR]

[COLOR=green]In timp ce asistentele ii dadeau sa manance, el isi invaluia iubita intr-un zambet generos. Doamna West incepu apoi sa fredoneze o melodie. Chipul lui la inceput atat de grav, deveni incetul cu incetul, expresia seninatatii absolute.
[/COLOR]
[COLOR=green]Ochii mi se umplura de lacrimi. Asistenta trase o perdea in jurul lor pentru a le oferi cat mai multa intimitate. Am descoperit atunci ca dragostea nu este numai apanajul tineretii. Ea poate dainui o viata intreaga...
[/COLOR]
[COLOR=green]Astazi domnul si doamna West se afla intr-un loc unde nu exista nici reguli, nici sanatorii si nici scaune cu rotile. Nu mai exista nici pereti care sa-i desparta, si nici motive pentru lacrimi nu mai au. Sunt convinsa ca iubirea sotilor West a trecut barierele sentintei... "pana cand moartea ne va desparti", dainuind acum pe veci.
[/COLOR]
[COLOR=green]Caci am vazut atunci in ochii lor nu numai o iubire nemuritoare ci si o clipa de eternitate...
[/COLOR]
[COLOR=green]Nancy B.Gibbs[/COLOR]


Minunat!!! :53::41:


Ora este GMT +3. Ora este acum 08:49:07.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2021, Jelsoft Enterprises Ltd.