sper sa am rasp
 

Am si eu o intrebare....ce se intampla dak plec la Manastire fara binecuvantarea duhovnicului...pt k nu ma lasa pt k ii este frica sa nu ma smintesc...
Eu am citit mult despre asta...si cam stiu ce o sa fie...si ce o sa ma astepte acolo....si snt gata in orice zi sa plec si sa las tot...si ciudat de mic am,,,,,nu stiu cum sa zic,,,,atractia asta de Biserica...si vroiam sa ma fac preot,,,,dar in timp ce am mai crescut,,,mi-am indepartat gandul acesta,,,intre timp pe la vreo 16 ani,,,atractia asta a devenit mai puternica...si am inceput sa citesc mai mult si sa ma implic mai mult k de obicei...si am trecut la calea monahismului,,,stiu k e una mai grea k a unui preot,,,dar si dak o dobandim mai folositoare in ceruri,,,cred k am zis bn :)...
a 2-a problema ar fi parintii...care nici nu vor sa auda de asa ceva...oricum de ei scap mai repede...si nici nu vor sa inteleaga,,,o sa ii ajuta Dumnezeu sa inteleaga dupa ce o sa plec...

Doamne ajuta,,,Iertati-am si pe mn pacatosul...dak am indraznit sa pun o asemenea intrebare
Sanatate,,,,

Doamne ajuta!
 

Draga Adi, dupa parerea mea cred ca ar trebui sa asculti de duhovnic in primul rand si apoi nici parintii n-ar trebui lasati deoparte.
Nimeni nu te opreste sa duci o viata curata, cu gandul la bunul Dumnezeu, dar binevenita ar fi si binecuvantarea duhovnicului. Mai lasa sa treaca putin timp, esti tare tanar, du-te pe la manastiri, sa vezi viata de acolo, stai cateva zile acolo, intra in viata de zi cu zi, nu-i usor, poti sa te rogi si acasa ca si la manastire. Studiaza, fa-ti un rost in viata, te va ajuta si-n viata monahala. Este o parere, asa simt eu, poate gresesc, poate nu. Tu singur trebuie sa decizi, dar mai gandeste-te, nu ca ar fi pasul gresit sa-l faci, dar nu acum, mai verifica-ti sentimentele, simturile, gandurile.
Du-te pe la manastiri, schituri, departe de lume si gandeste-te bine daca e bine sa nu faci ascultare. Te imbratisez cu mult drag, ai grija de tine si sa te lumineze bunul Dumnezeu, pe ce drum sa pornesti. Doamne ajuta!icamilin

Doamne Ajuta
 

eu inteleg ce vreti sa imi spuneti....aja imi zic mai multi,,,defapt majoritatea,,,
si partea cea buna sa zic asa,,,este,,,k,,,atunci cand plec la o Manastire sau stau in preajma unui sau unui preot sau a unui calugar,,,cum e cel de la Cernica pe care ne-am intalnit de cateva ori si parca,,il cunosc de o viata si multe nu vorbeam,,,sau la Biserica unde am copilarit unde am acces peste tot...si o cunosc k in palma cum se zice,,,nu stiu parca uit de lumea asta...de parinti,,,prieteni,,,frati,,,si numai imi vine sa plec din ea..si cu pornirea spre Manastire nuj...am stat si m-am gandit multa vreme de vreo 2 ani aproapte dar,,,ma amana Binecuvantarea...,
cum erea un monah...avea tot asa aprinderi din astea sa plece la Manastire...si isi..vanduse casa,,,lucrurile le-a impartit la saraci,,,si a plecat doar cu o traista dupa el...in drum spre Manastire,,,ii da in gand satana k a uitat ceva acasa,,,k mai trebuia sa faca ceva...asa sa intamplat de 3 ori,,,in 3 zile,,,si atunci el a stat putin pe ganduri,,si si-a dat seama k e ispitit de diavol,,,si ce crezi k a facut,,,??...sa dezbracat de hainele si a lasat traisa jos,,,si a fugit pana la Manastire,,,si de atunci ii zice Atletul lui Hristos...ehhh...
Asta am citit si eu sper sa intelegeti ceva

În acelaşi sens, Părinte, în ce măsură încalcă cineva măsura cinstirii părinţilor dacă se călugăreşte fără voia acestora?
Călugăria, în general, nu este înţeleasă de oamenii care nu au o înclinare religioasă deosebită. Sunt puţini părinţii care-şi doresc să fie copiii lor călugări. Nu s-ar putea zice că numai atunci poţi să te faci călugăr, când părinţii sunt de acord cu asta, pentru că părinţii nu sunt de acord. Până la urmă acceptă o situaţie, dar nu o doresc şi, în cazul acesta, urmând lui Dumnezeu, ai putea zice că eşti pe o treaptă superioară, nu se mai pune problema cinstirii părinţilor, pentru că îi cinsteşti prin faptul că eşti călugăr. A fi călugăr este o cinste ce se răsfrânge şi asupra părinţilor. Şi chiar dacă nu înţeleg lucrul acesta, ei sunt cinstiţi ca părinţi ai unui călugăr. Nu se face dintr-o răzvrătire pornirea la călugărie, nu se face dintr-o oponenţă faţă de părinţi, ci se face dintr-o apropiere faţă de Dumnezeu, dintr-o râvnă pentru Dumnezeu şi, în cazul acesta, părinţii nu mai trebuie să fie implicaţi, nu mai trebuie să fie ca o piedică.
Undeva, se spune într-un psalm: "Ascultă, fiică, şi vezi şi uită pe poporul tău şi casa părintelui tău". Acesta pare un cuvânt care nu s-ar potrivi ce ceea vrea Dumnezeu când spune: "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta", însă, când e vorba de lucruri superioare relaţiilor părinţi-copii, în sensul că sunt relaţii Dumnezeu-om, acolo, cred că nu mai e cazul să se aibă în vedere relaţia a doua, în loc de relaţia primă. Până la urmă îi va linişti Dumnezeu şi pe părinţi şi dacă nu, îşi vor duce greutatea pe care le-o dă, nu copilul care se duce la călugărie, ci lipsa lor de înţelegere pentru călugărie.
Sanatate Doamne Ajuta...iertati-ma si pe mn pacatosul

Cati ani ai, Adrian? Eu zic sa astepti pana ai cel putin 20 de ani si ai terminat macar liceul.

Era un exemplu in Pateric. Incerc sa rezum. Cand duhovnicul interzice ucenicului sa iasa din manastire, acesta respecta cuvantul duhovnicului.
Dupa pronia lui Dumnezeu acesta a murit inaintea duhovnicului. Duhovnicul s-a rugat sa-i descopere unde se afla acest neprihanit care n-a fost intinatde ispitele lumii. Iar ingerul lui Dumezeu ii descopera ca se afla in iad. De ce? pentru ca intreaga lui nevointa nu a fost una smerita.
sa meditam.

pai abia am facut 19...in ianuarie...dar,,,spre mantuirea mea la ce imi va folosi o diploma...stiu...si aici ma pot mantuni,,,dar aici nu este si desavarsirea,,,,nici Parintele Cleopa nu avea scoala....dar a fost cel mai mare duhvnic al tarii romanestii..in ultimii 50 de ani...avea niste cunostinte mai mult decat unul cu o diploma cu sigilii...in teologie asa zicea Arhim. Timotei Aioanei de la Arhiepiscopia Iasilor

Doamne Ajuta,,,,Sanatate

da, imi aduc aminte si eu de povestea aceasta din Pateric, multumesc George. :1: imi place ca postarile tale sunt foarte de folos.:25:

Draga Adrian,

tu acuma stii bine la cei 19 ani ai tai, ca uneori, ne prinde frenezia de a face lucruri mari, iar uneori acest e lucruri sint mai mari decit le putem duce noi insine.

Oricum, exista niste lucruri pe care trebuie s ale iei la socotela:
1. ascultarea de parinti - atita timp cit tu depinzi de parintii tai, ar trebui ascultati parintii

2. o diploma - pai ce faci azi fara scoala? te intreb si eu asa ca sa stiu cum gandesti, ca eu inteleg ca cine nu are scoala - nu are "parte" cum se zice.

3. ar trebui neaparat sa te consulti cu preotul duhovnic, deoarece iti cunoaste inima, te cunoaste, si trebuie vazut cit poti tu sa suporti viata dura din manastiri

4. ai postit vre-odata? ai reusit sa tii post negru? macar asa iti poti raspunde la citeva intrebari personale legate de infranarea trupului/stomacului?!

5. ar trebui sa te cercetezi bine, si sa vezi cit de mutl te rogi tu, acolo inchis in camera ta, si rugaciune, cit poti duce?

Eu nu astept ca tu sa-mi raspunzi, insa sper ca asa vei reusi sa-ti faci o analiza detailiata, ca sa vezi si tu puterile tale.

Gestul tau este foarte frumos, si ma bucura, ca un tanar ca si tine, este dispus sa se jertfeasca pentru Dumnezeu decit sa mearga la discoteca...
Dar, cercetea-za-te bine, ca sa nu gresesti.
:6:

Pai mai frate mai intai roaga pe duhovnicul tau sa iti dea voie sa mergi pe la manastire sa vezi cum e pe acolo.
Si sa te rogi la Maica Domnului si la Dumnezeu ca sa faca Dansii precum e voia lor cu tine.
Si sa ai rabdare.

Ma intreb si eu la randul meu ce speri sa realizezi in manastire daca pornesti la drum cu neascultarea de duhovnic? In ce masura vei putea ascuta pe viitor, pornind cu acest handicap?
Calugaria se bazeaza in primul rand pe ascultare.
Cred ca Pr. Cleopa povestea despre acel calugar, care vroia sa mearga in padure sa se faca pustnic, dar nu primise binecuvantarea duhovnicului; a plecat de capul lui, si ajuns in padure s-a bagat intr-o groapa si cum se lasa noaptea peste padure, navalira diavolii peste calugar, luandu-l la bataie. Saracul, de spaima a facut drumul intors la manastire...
Cam asa vad eu ca se va intampla cu cel, care pleaca la asa drum greu fara binecuvantarea duhovnicului.
De ce ai duhovnic? Ca sa-i impartasesti din gandurile tale, ca acesta sa te cunoasca bine si sa-ti dea sfaturile cele mai bune. Ori daca tu de cel, care iti vrea binele nu asculti, de cine vei asculta?!?

Daca vrei neaparat, Dumnezeu te va intari si-ti va deschide drumurile catre manastire, dar nu inainte ca tu sa fii pregatit sa rezisti pana la capat; nu sa te razgandesti dupa o vreme si sa-ti ceri drepturile de mirean, poftind la insuratoare. Daca te uiti la capitolul despre Calugari, vei vedea ce se intampla cu un calugr, care renunta din vina proprie la calugarie. E bine sa fii in cunostinta de cauza, caci nu e de joaca sa ajungi sa "divortezi" de Iisus Hristos.

Putine sunt tarile, in care tinerii inca se mai gandesc la viata ingereasca. Cu acesti tineri merita sa se mandreasca Romania, caci prin ei devine o tara deosebita in comparatie cu cele apostaziate sau cazute in necredinta.

Indiferent unde iti vei petrece viata, in manastire sau in lume, sa nu uiti gandurile acestea de curatie din sufletul tau, caci va veni vremea cand diavolul te va razboi ca sa ti-o ia, si e pacat sa o pierzi.