Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Diverse Sarbatori (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5056)
-   -   Sfintii Zilei (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=14297)

tabitha 13.02.2014 07:53:44

Icoana Maicii Domnului din Iviron, sărbătorită pe 12 Februarie.

https://scontent-a-ord.xx.fbcdn.net/...65905481_n.jpg

tabitha 15.02.2014 19:08:43

Sfântul Ierarh Sigfrid, Luminătorul Suediei – 15 februarie
 
Sfântul Ierarh Sigfrid este cel care a adus lumina Evangheliei lui Hristos în Suedia de astăzi, tocmai de aceea este supranumit și Luminătorul Suediei. El l-a botezat în anul 1008 la Husaby, în estul provinciei Gothland, pe Regele Olof Skötkonung, Regina Estrida, copiii și curtea lor.

http://www.doxologia.ro/sites/defaul...ul_suediei.jpg

sursa : http://www.doxologia.ro/vietile-sfin...i-15-februarie

Sfântul Sigfrid a fost monah în ținuturile anglo-saxone apoi a devenit episcop la York. În anul 994 când Regele Olav I Trygvasson al Norvegiei s-a convertit la creștinism, Regele Ethelred al Angliei și consilierii săi au hotărât să-l trimită pe Sigfrid, împreuna cu încă doi episcopi misionari și câțiva preoți pentru a-l ajuta pe Regele Olav I la încreștinarea poporului norvegian.

Ajungând în Norvegia, Sfântul Sigfrid dorea să-l viziteze pe vrăjitorul Raud care trăia pe insula Godo, în Fiordul Slaten, însă a fost împiedicat de vremea rea, cauzată de vrăjitoriile acestui păgân. După cum ni se povestește în saga lui Olav Tryggvason, Sfântul Sigfrid s-a îmbrăcat în toate veșmintele liturgice și s-a îndreptat spre prora corăbiei regale. A cerut să se aprindă lumânări și să se aducă tămâie, după aceea a pus o cruce pe pupa corabiei, a citit pericopa evanghelică cu mai multe rugăciuni, a stropit cu agheasmă toată corabia, apoi a cerut să fie îndepărtate pânzele și să fie urmat. Intrând în fiord, vântul nu le-a mai opus rezistență, apa liniștită se ondula pe lângă chilă, în schimb, pe fiecare parte a corabiei, valurile se ridicau atât de sus încât loveau stâncile uriașe.

Mai târziu, Regele Olof al Suediei a cerut regelui Angliei misionari pentru luminarea poporului suedez. Sfântul Sigfrid a venit din Norvegia și s-a stabilit în Växjö și a început evanghelizarea zonei înconjurătoare. În urma unei viziuni a ridicat o biserică în Växjö, misiunea în Suedia începând să aducă roade. Doisprezece bătrâni înțelepți din zonă au fost desemnați să reprezinte cele douăsprezece triburi principale pentru a evalua veridicitatea învățăturilor lui Sigfrid. După ce i-au ascultat învățătura și au văzut minunile săvârșite de Dumnezeu prin el, au cerut să fie botezați. Convertirea acestor lideri a dus la creștinarea unui mare număr de oameni din Varend.

Regele Olof a trimis pe unul din consilierii săi de încredere să afle cum decurge activitatea misionară a ierarhului saxon. La întoarcere, consilierul, i-a relatat regelui, printre altele, că în timpul Sfintei Liturghii, după ce episcopul a ridicat pâinea și vinul iar oamenii au îngenunchiat, pâinea de pe disc s-a transformat într-un tânăr pe care episcopul L-a sărutat iar acesta a dispărut apoi și a rămas pâine. Auzind acestea, regele l-a invitat pe misionar la el în Husaby, în partea de răsărit a insulei Gothland. Episcopul Sigfrid nu s-a grăbit în această călătorie, ci s-a oprit mai întâi la Utvanstorp ca să învețe și să-i boteze și acolo pe vikingi. Ajungând la Husaby a fost primit cu mare cinste, iar după puțin timp, regele împreună cu familia și curtea sa au fost botezați în fântână la Husaby. Mai târziu, Sigfrid a rânduit alți doi episcopi pentru partea de răsărit și de apus a peninsulei.

Curând, credința creștină în Suedia a fost întărită de martiraje. Printre acești martiri se numără și cei trei nepoți ai Sfântului Sigfrid, Preotul Unaman, Diaconul Sunaman și Ipodiaconul Vinaman. Fiind Sfântul Sigfrid chemat de rege, doisprezece bărbați au dat navală în casa nepoților săi și i-au omorât, tăindu-le capetele pe care le-au aruncat într-un râu care curgea pe lângă biserică, iar corpurile le-au ascuns într-un loc îndepărtat. La puțin timp după faptă, Sigfrid s-a întors acasă și s-a rugat cu stăruință lui Dumnezeu să-i descopere unde erau îngropați mucenicii. La un moment dat, a văzut trei lumini, asemănătoare unor stele, strălucind deasupra lacului, apoi spre malul de răsărit. Înotând spre acel mal, a găsit trei capete într-o oală astupată cu o piatră grea.

În timpul apostolatului Sfântului Sigfrid, în anul 1028, un englez pe numele Ulfrid a sosit în Uppsala și a convertit pe mulți la creștinism. Ni se spune că acesta a sfărâmat în bucăți cu un topor o statuie a zeului Thor, foarte venerat de localnici, iar pentru aceasta vikingii păgâni l-au ucis, primind cununa de martir.

Conform unui vechi calendar runic, pe 15 februarie 1045, Sfântul Sigfrid a trecut la cele veșnice în Växjö , unde construise o biserică de lemn pe locul actualei catedrale de piatră construită în secolul al XII-lea. Lucrarea lui a fost continuată de ucenicii săi, Episcopii David și Eskil. Primul dintre ei a fost un mare ascet, în timpul rugăciunii era învăluit de flăcări de foc. Eskil a fost înrudit cu Sigfrid devenind episcop la Strangnas, unde după ce o furtună violentă a distrus un templu păgân viking, împreună cu jertfele sale, Eskil a fost ucis cu pietre în jurul anului 1080.

„Fântâna Sfântului Sigfrid”, la care Sfântul Sigfrid l-a botezat în anul 1008 pe Regele Olof Skötkonung, se păstrează până astăzi, fiind loc de primenire duhovnicească pentru numeroșii pelerini de odinioară. La 300 de metri de „Fântâna Sfântului Sigfrid” se află străvechea biserică din piatră, construită pe locul celei din lemn, din secolul XI. În fața bisericii se păstrează mormântul Regelui suedez Olof și al Reginei Estrida, părinții Sfintei Ana de Novgorod, care, alături de frații ei, la botezul săvârșit de Sfântul Sigfrid, a primit numele de Irina (Ingegerda).

cristiboss56 17.02.2014 21:57:37

Pomenirea Sfinților Împărați Marcian și Pulheria
 
http://www.basilica.ro/_upload/img/1...go14k4r49a.jpg

Biserica Ortodoxă i-a pomenit lunea aceasta pe doi dintre marii împărați ai Bizanțului - Marcian și Pulheria.
Deși mai puțin cunoscuți decât alți monarhi predecesori sau urmași, cei doi au scris câteva pagini importante în istoria Creștinismului, dar și în cea a Imperiului Roman de Răsărit.
După cum informează TRINITAS TV, Flavius Marcianus a fost împărat între anii 450 si 457. La numai un an după urcarea pe tronul imperial, a convocat, la Calcedon, al patrulea Sinod Ecumenic, pentru a rezolva controversele religioase cauzate de erezia monofizită.

Soția sa, Sfânta Împărăteasă Pulheria, a organizat, în anul 438, alături de Sfântul Patriarh Ploclu, aducerea în Constantinopol a moaștelor Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur care murise în exil. Evenimentul a dus la reconcilierea diferitelor grupuri de creștini din Capitala imperială dezbinate de surghiunirea nedreaptă a Sfântului Ioan Hrisostom.
Tot de numele Sfintei Pulheria este legat și evenimentul descoperirii moaștelor Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia.

Cei doi împărați binecredincioși sunt cinstiți ca sfinți în Biserica Ortodoxă, fiind pomeniți împreună pe 17 februarie. Sfânta Pulheria, împărăteasa, este pomenită și pe 10 septembrie.

tabitha 17.02.2014 23:34:41

Tot astăzi 17 Februarie îl sărbătorim pe Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron.

https://scontent-a-ord.xx.fbcdn.net/...41149784_n.png

Ekaterina 20.02.2014 02:17:36

Sfantului Cuvios Visarion - 20 februarie
 
S-a nascut in Egipt si prin nevointele sale a ajuns la masura proorocilor. Mergand odata cu ucenicul sau si insetand, prin insemnarea Crucii in vazduh a prefacut apa marii, din sarata si cu neputinta de baut in apa dulce si buna de baut. Din aceasta au baut o multime de oameni. Alta data a oprit soarele in loc cu rugaciunea sa, a coborat asemenea proorocului Ilie apa din cer cand a fost rugat de oameni. A trecut Nilul fara sa se ude facand semnul crucii. A murit la adanci batraneti.

Ekaterina 20.02.2014 02:22:22

Sfantului Ierarh Agaton, Episcopul Romei - 20 februarie
 
Acest cuvios parinte al nostru si facator de minuni Agaton era din Italia, fiu de parinti crestini, cucernici si bine cinstitori, care, ostenindu-se, l-au invatat toata Scriptura cea de Dumnezeu insuflata si folositoare. Caci atat de mult s-a folosit si s-a umilit, incat, dupa ce au murit parintii sai, a adunat toata bogatia lor si chemand odata pe saraci le-a impartit-o pe toata si s-a dus la o manastire, unde s-a facut monah. Si imbracandu-se in chipul ingeresc, slujea lui Dumnezeu ziua si noaptea, facand rugaciuni pentru lume. Si se nevoia atat de mult spre fapta buna, iar fapta buna nu se ascunde, a ajuns papa al Romei. Si bine impodobind aceasta vrednicie, in pace s-a mutat catre Domnul.

tabitha 24.02.2014 01:10:55

24 februarie
 
✝ Întâia și a doua aflare a Capului Sfântului Prooroc Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului - 24 Februarie

Cinstitul Cap al Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului

https://scontent-a-ord.xx.fbcdn.net/...33631544_n.png

Interpretarea numelui "Ioan" : http://www.doxologia.ro/viata-biseri...umelui-de-ioan

Ekaterina 24.02.2014 01:38:58

Policarp, sfantul nascut in temnita - 23 februarie
 
http://www.crestinortodox.ro/calenda...ita-99364.html

tabitha 24.02.2014 05:39:16

Citat:

În prealabil postat de Ekaterina (Post 551939)

Judecătorul zise: "Leapădă-te de Hristos, vorbește-L de rău și te voi lăsa liber". Grăit-a Policarp: "De 86 de ani slujesc lui Hristos și nu mi-a făcut nici un rău. Cum să-L hulesc cu cuvinte necinstite pe Împăratul meu, Care până acum bine m-a păzit?"

Mai pe larg despre Viața Sfântului Sfințit Mucenic Policarp, Episcopul Smirnei:
http://www.doxologia.ro/viata-sfant/...scopul-smirnei

cristiboss56 24.02.2014 21:26:54

Pomenirea aflării cinstitului cap al sfântului prooroc Înaintemergător și Botezător Ioan !



Cinstitul cap și de îngeri mult prețuit al Înaintemergătorului s-a aflat, întâia oară după bunăvoirea și arătarea sfântului Ioan Înaintemergătorul, de doi monahi oarecare, în casa lui Irod, mergând aceștia la Ierusalim, spre a se închina la purtătorul de viață mormânt al Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Iar de la acești monahi luându-l un oarecare olar, l-a dus în cetatea emesenilor și cunoscând olarul cum că prin mijlocirea sfântului cap avea bună norocire, îl cinstea în chip de negrăit. Când a fost să moară, l-a lăsat surorii sale, zicându-i să nu-l miște de la locul său, nici să-l descopere, ci numai să-l cinstească. Iar după moartea acelei femei, sfântul cap al Botezătorului a ajuns de la unii la alții și mai pe urmă a ajuns la un oarecare Eustațiu monah și preot, care era de aceeași credință cu eresul arienilor. Acesta fiind alungat de către dreptcredincioșii din peștera unde locuia, căci precupețea tămăduirile care se făceau de sfântul cap și le arăta ca făcute de eresul lui, din voia lui Dumnezeu cinstitul cap a rămas în peșteră și a fost ascuns acolo, până în vremea lui Marcel care era arhimandrit pe vremea împărăției lui Valentin cel tânăr și a lui Uraniu episcopul Emesiei. Atunci mulți având descoperiri, cinstitul cap a fost găsit a doua oară, într-o oală de lut, care servea pentru apă și a fost adus și pus în biserică de episcopul Uraniu, făcând nenumărate tămăduiri și minuni.
Cu ale Înaintemergătorului Tău rugăciuni, Hristoase Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

RUGĂCIUNE LA ÎNTÂIA ȘI A DOUA AFLARE A CAPULUI SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL !



Sfinte Proorocule Ioane, icoana îngerească a virtuții, râul cel adânc al smeritei cugetări, corabia cea gânditoare a rugăciunii ce bine a străbătut marea vieții pământești ajungând la limanul Iubirii, cortul cel sfințit și împodobit cu cântări îngerești, oglinda frumuseții Împărăției cerurilor, bucuria mucenicilor, întrariparea dorului pustnicilor, focul cel aprinde inimile cu dorirea dumnezeiască a celor cerești, glasul cel limpede răsunător al pocăinței ce stăpânește adâncurile sufletelor, casa cerească a gândurilor mai presus de minte, privighetoarea pustiei dăruită cu trilurile pocăinței, deschizătorul ușii pocăinței celor greșiți, icoana cea prealuminată a fecioriei, canonul cel preadrept al preoților, hotarul binecuvântării ce pecetluiește margininile dorului monahilor, cununa cea preafrumoasă a fecioarelor înțelepte, păzitorul desăvârșit al poruncii înfrânării, chimvalul sfințit ce ne cheamă pe toți la limanul pocăinței, condeiul cel sfințit al imnografilor, dumnezeiescule Prooroc al Domnului, astăzi întinde masă duhovnicească celor ce se nevoiesc cu înfrânarea și ne primește pe toți ca să dănțuim cu gândurile în jurul capului tău cel preasfințit, care a purtat ca o carte gândurile lui Hristos.
Sânurile pământului s-au deschis ca să dăruiască lumii pe comoara cea tainuită, capul tău cel preacinstit, care revarsă tuturor izvoare de minuni și întărește inimile credincioșilor pe piatra mărturisirii Cuvântului. Bucurându-ne noi de acest semn al milostivirii tale, te rugăm să mijlocești către Capul Bisericii ca să ne arate pe noi, cei cu minte nepricepută, mai râvnitori spre căutarea comorilor duhovnicești ale virtuților.
Cu mâna ta cea pururea întinsă la rugăciune către Cel Preaînalt te-ai atins de creștetul Celui Neajuns de heruvimi, iar acum capul tău cel sfințit îl dăruiești pământenilor spre atingere și adăpare din râurile minunilor tale. Aceeași mână sfințită o întinde acum Proorocule, la rugăciune și oprește curgerea gândurilor mele celor rele, ca întru pace să te măresc pe tine.
Cele necuprinse de minte omenească ție ți s-au descoperit, căci taina Treimii lămurit ai privit și pe Cel Preacurat în Iordan ai botezat. Pe Aceasta, roagă-L să oprească valurile cugetelor mele celor necurate, ca să mă port gânditor în brațele rugăciunii de pocăință prin care să aflu deschise brațele părintești ca și fiul cel risipitor.
Mustrat-ai nelegiuirea lui Irod și cu sângele tău ai pecetluit adevărul, iar acum veselindu-te în ceruri nu înceta a mijloci pentru noi vreme de pocăință, ca și de dreapta mânie a lui Dumnezeu să ne izbăvim și pacea lui Hristos să o moștenim.
În vas de lut s-a purtat capul tău, cel ce prin tăiere a zdrobit capul șarpelui și pe oameni, vasele cele de lut, le-a chemat a se umple cu apa cea curată din râul pocăinței. Pe mine, cel ce port vas al sufletului mult întinat de gândurile deșarte, mă umple cu apa dumnezeieștii înțelepciuni ca să umplu și adâncul inimii cu gândurile tăinuite în adâncurile tainice ale Duhului.
Ca o scară către cer ne-ai dăruit capul tău, prealăudate, cel ce petreci întru înălțimile cerești și de cei de pe pământ nu te depărtezi, lăsând ca în pustie pașii gânditori ai propovăduirii pocăinței pe cărările inimilor celor pustiite de păcat. Pentru aceasta, cere Sfinte Ioane, pace lumii tulburate de multe necazuri și fă să răsune și în urechile inimilor noastre glasul ce cheamă la pocăință, ca izbăvindu-ne de toate cursele asupritorului să ajungem la limanul mântuirii aducând neîncetată slavă Tatălui Celui iubitor de oameni, Fiul Său Preaiubit și Duhului Celui Mângâietor, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.


Ora este GMT +3. Ora este acum 19:18:00.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.