Vecii vecilor
 

Din cate stiu, se spune ca ziua a saptea s-a incheiat cand Fiul Si-a dat duhul in mainile Tatalui, spunand: savarsitu-s-a. Atunci a inceput ziua a opta, un alt eon care va dura pana la venirea a doua, dupa care va urma iarasi o alta perioada, "veacul ce va sa fie", pe care-l asteptam sa vina. Sau dupa altii, ziua a opta va incepe la venirea a doua - nu e important.

Se stie ca moartea va fi o trecere intr-o lume buna pentru unii si rea pentru altii. Insa cei care vor mosteni Pamantul sau Raiul sau Imparatia Cerurilor nu vor stagna intr-o stare de fericire monotona ca sa-i zic asa, ci vor evolua in perspectiva asemanarii cu Dumnezeu, dupa scopul descoperit noua in sfatul mai inainte de veci. Ca va fi timp sau ca nu va fi sau cum vom fiinta noi in acele locuri/stari si ce vom face - nu stim. Doar presupunem, in ghicitura.

Insa exista aceasta sintagma: in vecii vecilor... Aceasta imi da de inteles ca veacul ce va sa fie va fi urmat de altul, de o noua conditie de a fi, in care vom urca in sus spre asemanarea cu modelul nostru - Hristos si tot asa la nesfarsit, din slava in slava (aceasta slava spunea cineva ca va fi un fel de masura a existentei vesnice, asa cum este acum timpul si spatiul, care se caracterizeaza prin gradul de desavarsire la care ajungem, adica masura dragostei pentru Dumnezeu ca raspuns al iubirii Sale pentru noi).

Intrebarea este daca intr-adevar este ortodoxa aceasta opinie a veacurilor / vecilor / eonilor / perioadelor pe care urmeaza sa le parcurgem in drumul nostru catre Dumnezeu. Sau este o simpla metafora, un fel de a caracteriza vesnicia, timpul infinit sau poate inghetat, fara-de-sfarsitul...

Nu cred ca este vorba de o succesiune de veacuri ci un fel tipic romanesc de a ne exprima in unele situatii si deseori manifestata in injuraturi

un fel de... neam de neamul lui nu o sa mai pupe... lucru care nu neparat este si adevarat
samd

Alte opinii?...

exista doar doua veacuri, mie asha imi pare:

-veacul acesta adica veacul pagan shi decazut, al ereticilor farisei acoperitzi cu piei de oi in care a cazut primul om prin Adam shi Eva shi in care apoi urmashii omului se adancesc tot mai mult in pacat shi in unirea cu satana prin credintza in proorocul mincinos pentru muncile intru cetele lui leugheuon... pentru mandrie shi fericirea cea rea, bucuria pentru raul altuia spre distrugere...

-shi viatza veacului ce va sa fie, adica veacul in care eshti inviat din moarte shi hau shi ajungi prin dar shi prin mila lui Dumnezeu un traitor intru Hristos shi sfanta Treime impreuna cu totzi sfintzii... shi acesta este veacul vietzii veshnice... prin biruintza lui Dumnezeu intru sfintzi asupra lui satana shi a ingerilor sai shi impotriva a tot pacatul shi faradelegea shi impotriva neiubirii de oameni.

Iar omul terbuie sa ia cu navala imparatzia Cerurilor in fiecare clipa ca lepadand veacul acesta sa se salashluiasca in veacul vecii vecilor... caci shi ca dar mantuirea nu se moshteneshte cu o credintza moarta shi fara fapte de iubire, smerenie shi milostenie, adica nu se moshteneshte asha gLumeshte ci o iau cu navala prin rabdare cei ce se silesc sa plineasca toate poruncile shi sa pazeasca tot Cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu.

Expresia "acum si pururea si in vecii vecilor", intalnita atat de des in randuielile noastre liturgice, arata partasia creatului, a celui nascut sub timp, la vesnicie, "timpul lui Dumnezeu", daca o putem numi astfel.

In ceea ce ma priveste, este o marturisire de credinta pe care am ajuns, din nefericire, sa o pronunt intrucatva mecanic. Vesnicia de pe buze nu se regaseste intotdeauna in suflet, in participare intelegatoare la realitatea vesniciei. Dar marturisesc in continuare, incredintat fiind de faptul ca, mai intai de toate, aceasta este experienta si marturia Bisericii.

Sintagma vecii vecilor are rol simbolic, simbolizand eternitatea. Este asemanatoare, daca vrei, sintagmei "de saptezeci de ori cate sapte", care are rolul de a simboliza ca suntem datori sa-l iertam pe cel care ne greseste mereu.
Vecia(vesnicia) este timpul nelimitat, fara inceput si fara sfarsit;Dumnezeul este vesnic iar vesnicia este atributul dumnezeirii. cum frumos spunea pr Braniste.

vecii vecilor
 

pentru ca expresia e biblica, tot biblia ne poate da mai multe lamuriri pe langa cele enuntate foarte frumos.
1 Petru 5:11
A Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.


Apocalipsa 11:15
Îngerul al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: „Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor.”inceput fara sfarsit

Apocalipsa 20:10
Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor.inceput fara sfarsit

Apocalipsa 10:6
şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul şi lucrurile din el, pământul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă,fara inceput fara sfarsit



Apocalipsa 19:3
Şi au zis a doua oară: „Aleluia!… Fumul ei se ridică în sus în vecii vecilor!”
contextul il putem citi cu totii .se refera in functie de context la cateva stari; eternitate fara sfarsit ce n-a avut nici un inceput ,,sau eternitate fara sfarsit de la un moment dat ;sunt multe exemple in biblie,ce reprezinta mai multe stari, foarte interesant propun sa mai veniti cu referiri la aceasta expresie din biblie care le gasiti

pentru lore86
 

Apocalipsa 22:5
Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împărăţi în vecii vecilor.
pe cine va lumina domnul in vecii vecilor???vesnicia e atributul Lui Dumnezeu la care vrea sa ne faca partasi si pe noi e darul Lui de nunta cu mirele IIsus
22.14 Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate!

Sfîntul Ioan Damaschin - DOGMATICA

CARTEA A DOUA, CAPITOLUL I
Despre veac

Acela a făcut veacurile care există înainte de veacuri, către care zice
dumnezeiescul David: „Din veac și până în veac Tu eşti”, iar
dumnezeiescul apostol: „Prin care a făcut și veacurile”.
Trebuie să se ştie că numele de veac are multe sensuri, căci înseamnă
multe lucruri. Veac se numeşte şi viaţa fiecărui om. Veac se numeşte iarăşi
și timpul de o mie de ani. Iarăşi se numeşte veac toată viaţa prezentă. Veac
se numeşte și veacul ce va să fie, cel fără de sfârșit după înviere. Se
numeşte iarăşi veac, nu timpul, nici o parte din timp, care se măsoară cu
mişcarea și drumul soarelui, adică cel format din zile şi nopţi, ci un fel de
mişcare şi un interval de timp care merg împreună cu cele veşnice.
Lumea aceasta are şapte veacuri, anume de la facerea cerului şi
pământului și până la sfârşitul și învierea obştească a oamenilor. Există un
sfârșit particular, moartea fiecăruia; este însă și un sfârșit obştesc și general,
când va fi învierea obştească a oamenilor. Al optulea veac este veacul ce va
să fie.

Înainte de întemeierea lumii, când nu era soare care să despartă ziua de
noapte, nu era un veac care să se poată măsura, ci un fel de mişcare și
interval de timp care mergea împreună cu cele veşnice. Şi potrivit acestei
concepţii este un singur veac. Pentru aceea Dumnezeu se nume şte și veşnic
(aiwnios), dar şi mai înainte de veşnicie, căci El a făcut însuşi veacul.
Numai Dumnezeu, fiind fără început, este făcătorul tuturora, al veacurilor
şi al tuturor existen]elor. Iar când vorbesc de Dumnezeu, este clar că eu
vorbesc de Tatăl, de Fiul lui Unul-Născut, Domnul nostru Iisus Hristos și
de Duhul Lui cel prea Sfânt, singurul Dumnezeul nostru.
Se vorbeşte şi de veacurile veacurilor, pentru că cele şapte veacuri
ale lumii prezente cuprind multe veacuri, adică vieţile oamenilor. Se
vorbeşte și de un singur veac, pentru că cuprinde în el toate veacurile.
Veacul de acum şi cel ce va să fie se numeşte veacul veacului. Prin
cuvintele: viaţă veşnică şi pedeapsă veşnică se indică nesfârşirea veacului
ce va să fie. Căci după înviere timpul nu se va mai număra cu zile și cu
nopţi. Va fi mai degrabă o singură zi neînserată, când soarele dreptăţii va
străluci luminos peste cei drepţi. Pentru cei păcătoşi va fi o noapte adâncă, fără de sfârşit.

Dacă astfel stau lucrurile, cum va fi cu putinţă să se numere timpul
celor o mie de ani ai apocatastasei origeniste? Prin urmare Dumnezeu
este singurul făcător al veacurilor, cel care a creat universul, cel care există mai înainte de veacuri.

cand inchei citatul? ca nu mi-am dat seama...