Faca-se voia Ta sau voia mea?
 

Vi s-a intamplat vreodata sa vreti cu tot dinadinsul sa vi se intample un anumit lucru dar sa stiti f bine ca nu este pe placul lui Dumnezeu? Mie da, si imi dau seama cat de departe sunt de smerenia pe care trebuie sa o aiba un crestin!
Rezultatul stiti care e de fiecare data? dupa ce ma inversunez cu tot dinadinsul , ma revolt impotriva lui Dumnezeu , gandidndu-ma ca mi se cere prea mult, pana la urma fac tot ca mine, obtin ceea ce vreau eu, dar asta nu imi aduce nici o multumire.
Dar se vede treaba ca tot nu ma invat minte, trece un timp si iar ma dau cu capul de pereti.
Mare lucru e sa simti cu adevarat acel ,,face-se voia Ta´´ din rugaciunea ,,Tatal nostru´´, sa te lasi in voia lui Dumnezeu .

e dureros ce spui, dar foarte adevarat... Parintele Rafail Noica spunea ca, la Judecata, vor fi doua feluri de oameni - cei care toata viata au spus "faca-se voia Ta!", si cei carora Hristos le va spune "faca-se voia ta!", caci voia omului este iadul.

Dar voia lui Dumnezeu poate fi implicit si voia noastra, pentru ca in momentul in care nu te incapatanezi pe ceva anume, o dorinta de-a ta...ci te rogi sa aranjeze lucrurile Dumnezeu cum stie mai bine, se intampla sa actionezi asa cum trebuie si...cand trebuie, dar ceva tot trebuie sa facem si noi pentru a se implini...ca doar nu ar fi singura solutie sa stam in casa si sa asteptam sa gasim servici, sau sa luam examene...stand cu usa incuiata si cocotati in varful patului!:5:

Voia cuiva poate fi asa cum spui tu, cred eu...numai daca nu este insotita deloc de credinta in Dumnezeu sau de smerenie, poate doar asa...dar un crestin incepe sa simta si isi vede si el de viata lui cu ajutorul lui Dumnezeu!

Parerea mea...

Asta-mi aminteste de fi-miu care ma intreaba: asta la ce nivel este? (totul este organizat pe niveluri: jocuri, lectii..)
Pai, Andrusca:
-la nivelul unu ai poruncile, cum poti sa le intelegi.. macar acolo ceva un efort si o jertfa (jertfa=smerenie)
-la nivelul doi te faci lacas al Sf. Duh si atunci realmente vointa ta este aliniata voii lui Dumnezeu (gandeste-te la sfintii care multumesc pentru boli si incercari)

Bine eu inteleg, si asa si este...dar nu tot si noi trebuie sa gandim, sa ne punem mintea la contributie...pai asa putem spune " Faca-se voia Ta!" la infinit si de fapt noi sa nu o aflam niciodata...daca de fapt creierul e static :9:

Cred ca sunt, de fapt chiar sunt si dorinte deplasate, incompatibile cu ceea ce presupune ideea de crestin adevarat, care logic ca nu prea ar putea avea nicio legatura cu Voia lui Dumnezeu...insa sunt atatea lucruri pe care le decidem, le rumegam, le analizam...le simtim, si cu rugaciune si luminarea mintii le aranjeaza Dumnezeu cum trebuie de fapt!

Si ma mai gandesc la un aspect, ne este cateodata usor sa spunem...asta e, asa a vrut Dumnezeu, asa a fost sa fie!

Dar daca noi de fapt uneori nu facem cat trebuie..si ne e mai usor sa facem repede aceasta afirmatie pentru a ne fi mai simplu..asta oare nu poate fi pe undeva tot voia noastra?

Tot timpul facem voia noastra.
Chiar si atunci cand zicem ca facem voia lui Dumnezeu,nu ne lasam cu adevarat in mana Lui.
De aceea ,nu stim care e voia lui Dumnezeu,caci nu suntem suficienti de curati pentru a ne patrunde de aceasta voie.
Credem ca facem bine,ca suntem virtuosi,ca facem Voia Sa,dar cine stie daca inima noastra ,care nu se poate ascunde de Dumnezeu,e cu toata puterea catre El?

Ma bucur ca ai raspus tu, Iustin.
Ma gandeam sa raspund eu ca NU fac voia lui Dumnezeu.. dar risc sa fiu acuzata de "falsa smerenie".
Daca ma gandesc cu multa atentie cand am facut eu binele.. nu stiu sa raspund! Intotdeauna a fost amestecat cu egoism, orgoliu.. cu propriile mele patimi.
(Ca mai fac milostenie, ca ajut pe unul altul... sa fim seriosi! Tot pe mine ma slavesc.)
Imi doresc sa fac voia lui Dumnezeu, desigur... dar de multe ori tot pe ale noastre le facem si credem ca facem voia lui Dumnezeu.

anna21@
Ma bucur ca suntem de acord.Totusi,adesea pe forum ,si nu numai,am intlnit referirea la 'falsa smerenie'
Bineinteles ca nici macar smerenia nu ne poate fi desavarsita,caci si smerindu-ne nu se cutremura intreg sufletul nostru,precum talharul,vamesul,desfranata.
Dar totusi,smerenia e cel mai autentic sentiment care il avem,caci in acest sentiment,nu mai cautam voia sau slava noastra,ci ne recunoastem neputinta.
Da,o zic cu toata puterea,sunt prea pacatos pentru a ramane in mine voia lui Dumnezeu.Desi ,poate teoretic s-ar putea zice ca cunoastem aceasta voie.
Nimic nu fac insa bine.Recunosc asta si o cred. Ce e fals in asta?