Fascinatia sfirsitului lumii?
 

De ce oare doar marile religii militante( Ortodoxa, Islamica, Iudeica) asteapta cu nerabdare sfirsitul vremurilor( practic tresara de emotie si bucurie cind aud de vre-un cataclism sau o veste proasta)? pe cind cele mai marunte, budista, hiduista, si altele din zona mereu au sperat si spera intr-o transformare in bine a omului si pace universala pe pamint ca urmare a acestei modificari profunde a intregii fiinte?

De ce ei sunt pozitivi si se hranesc din vesti bune constructive , pe cind musulmanii si unii crestini( catolicii nu sunt asa, rar intilnesti, poate doar cei mai extremisti) sunt atrasi, inselati de stiri prapastioase?..vezi "vestile bune" de pe razboiintrucuvint care se bucura de un asa mare auditoriu...totul este numai prapad acolo..si cum DOAR alesii au posibilitatea sa discearna aceste semne cu precizie...cind de fapt este praf in ochi si nimic din ceea ce relateaza ei nu se intimpla.

andreicozia, poate ar trebui sa privesti mai bine in jur...
 

Cum nimic din ceea ce relateaza ei (adica cei de pe 'razboiintrucuvant', care nu fac altceva decat sa preia unele interviuri si articole, multe dintre ele, ale unor mari duhovnici etc si sa avertizeze, dar, din cate se observa, cam degeaba), nu se intampla?! Uita-te mai bine in jur, esti cumva orb?! Nu vezi ca majoritatea au inceput deja sa se intample, se intampla acum, in toata lumea, chiar daca unii vor sa vada sau nu!... Chiar nu observi cate razboaie, vesti de razboaie, conflagratii, violenta, manifestari de strada etc se tot intampla in jur?! In Aganistan situatia se inrautateste pe zi ce trece, chiar daca presa uneori ascunde multe, din diverse motive (unii jurnalisti amenintati cu moartea sau chiar omorati pe-acolo etc), crestini torturati si omorati cu bestialitate prin tarile islamice etc, armatele marilor puteri (si nu numai) se pregatesc intens (recruteaza, fac exercitii, trimit spionaje si plaseaza deja echipamente si personal militar in puncte strategice etc), se amenintza reciproc, sau cataclisme naturale (canicula sau cutremure si inundatii, si nu doar la noi), in lume e criza (banci in faliment, somaj in crestere, sinucideri, saracie) s.a.m.d.... Astea toate nu pot prevesti lucruri prea bune, din pacate...

Si nu 'tresara' nimeni 'de emotie si bucurie', ci poate, mai degraba, de grija, frica si precautie etc. Nu te mai apuca sa interpretezi aiurea si nu mai tot specula atata in mod nefondat, si orbit de subiectivism, caci nu stii tu ce poate fi in sufletul unora!... Mai degraba s-ar parea ca tu esti cel care are 'fascinatia speculativitatii/speculatiilor' (suferi de 'speculita' cronica, incearca niscaiva tratamente), decat crestinii, 'fascinatia sfarsitului lumii'... La fel si-n vremea lui Noe, multi (ca tine, probabil, si ca multi altii) il injurau pe Noe vazandu-l ca lucra la corabie si-l credeau nebun etc, apoi au pierit pe neasteptate (pt. ei).

PS: - fiindca niste religii ca acelea, intemeiate pe minciuni si care se inchina tatalui minciunii, nu pot sa creada decat in minciuni (si eventual, sa incerce sa le si raspandeasca), ori Crestinismul are la baza Adevarul, si nu ar avea rost sa ne mintim singuri...

Transformarea aceasta a omului n-o sa fie un eveniment "istoric" si o chestie care sa tine de lumea aceasta si de ceea ce numim societate. Nu are nimic de a face cu utopiile cu care se alina omul de cand lumea, ca o sa realizam vreodata pacea, dragostea, desavarsirea si societatea perfecta pe acest pamant.

Din cate am citit, a doua venire a lui Hristos va fi de fapt sfarsitul istoriei si transfigurarea va tine de Imparatia Cerurilor, care a spus si El ca "nu este din lumea aceasta". Nu cred ca ne putem imagina cum va fi.

Iar celelalte religii si majoritatea oamenilor de pe pamant spera de fapt intr-o realizare lumeasca, pamanteasca, a acestui deziderat, si mai ales, intr-o fericire omeneasca din care Hristos lipseste. Sa ne facem noi, oamenii, pace si paradis. Asa ceva nu se poate. Singurul lucru pe care stim noi sa-l facem il facem deja de mii de ani si nu dam semne ca ne-am opri, ci doar sporim pe calea acestui "skill", este: pacatul. Treaba noastra e sa cerem tamaduire de la Hristos pentru sufletele noastre.

Mai cred ca a doua venire a Mantuitorului in toata slava Sa ar trebui, intr-un fel, sa fie prilej de bucurie, dar nu stiu cator dintre noi le da mana sa se increada ca, la o adica, in conditiile infernale ce vor precede aceasta venire, isi vor putea pastra credinta si sufletul. Deci aceasta bucurie, sa zicem, este strans impletita cu grija ca eu, omul, s-ar putea sa cad, s-ar putea sa ma lepad, s-ar putea sa ma prind in latul vrajmasului cand acestuia i se va da mana libera.

Si cred ca e o neliniste buna; sincer, pana la bucuria deplina cred mai e o vreme, pana suntem in trup e mai bine sa fim mai cu stress, ca ne-om odihni pe urma. Dar pana suntem in trup, si ni se pare ca stam, sa avem grija sa nu cadem. Sa se veseleasca budistii si hindusii daca vor, dar eu cred ca se veselesc degeaba si din ignoranta si visand la ceva ce nu se va intampla niciodata in felul in care viseaza ei (intrucat viseaza ceva in afara lui Hristos..)

Pe de alta parte, cred ca moartea personala a fiecaruia dintre noi e pentru el un soi de apocalipsa. Ca daca mor in pacate acum sau la apocalipsa, tot aia mi-e.. Pentru mine ca om moartea e un eveniment foarte personal cu consecinte cat se poate de personale fie ca survine peste o ora sau peste 50 de ani. Fie ca mor singur sau cu inca 1 milion sau miliard langa mine care-mi impartasesc soarta.

In sinea mea, nadajduiesc ca Dumnezeu o sa lungeasca timpul, ca macar noi si generatia ce vine sa nu prinda.. Dar asta ar insemna ca si noi sa ne intoarcem cu tot sufletul spre Dumnezeu, sa ne pocaim si sa-L "imblanzim". Si mi-e teama ca nu o facem si ca o sa ne lase sa umblam de capul nostru, dupa voia noastra si ca in felul acesta nu doar ca nu o sa ne apropiem de El ci ne vom indeparta, sporind rautatile.

Gasesc ca multe din sursele de informare contemporane (inclusiv unele ortodoxe) sadesc frica de origine ne-divina, groaza pura de toate catastrofele posibile pe fata pamantului.
E bine sa fim alerti, sa reflectam in permanenta la "cat de pregatiti suntem", insa nu ne putem permite sa ne anesteziem mintile cu panica in supradoza.
Asa ca un laptop si un tv inchise + un ziar alarmist necumparat pot contribui la mantuirea noastra.

Doamne ajuta!

Poate ca daca am "topi" toate tancurile, si am seta toti "vectorii nucleari" pe traiectorie de coliziune cu Soarele, ei bine, poate Dumnezeu ar mai da ceva ragaz, si spre indreptarea lu' sufletu'...dar cum "baietii rai" fac tocmai invers, se pare ca funia va ajunge la par...asa ca, baieti si fete, ce e scris ramane scris, si nu vor trece veacurile, fara adeverire.

Fiindca suntem niste tampiti.

Ne agitam ca pepsi-ul ca vine si cand vine si de ce vine sfarsitul lumii - Martorii lui Iehova au si data exacta, sau macar intervalul de timp, altii l-au avut (adventistii) dar intre timp s-au mai temperat, altii il cauta cu nerabdare in diverse evenimente, razboaie, cataclisme, altii il asteapta cu nerabdare in 2012, unii, mai "temperati", mai "calmi", mai "rationali" stau linistiti, ca lasa ca o sa colonizam noi alte planete si nu se va grabi Dumnezeu sa strice lumea aceasta asa de veche, si toti uita un lucru:

PENTRU FIECARE DINTRE NOI, SFARSITUL VA VENI IN CURAND.

Petru unii, in 20, pentru altii, in 30, pentru cei mai norocosi, in 80, maxim 100 de ani.

Pentru unii, poate chiar maine, o masina trecand pe rosu, o alunecare pe scari...

Si obsedati de Apocalipsa, razboaie nucleare etc., uitam singurul lucru important, sa ne pregatim cum se cuvine pentru propriul sfarsit si propria judecata.

Cam asa, cum a zis Erethorn.

Toti se gandesc la sfarsitul lumii, dar nimeni nu se pregateste pentru asta. fratilor, trebuie sa ne rugam neincetat, trebuie sa devenim mai buni, mai bineplacuti lui Dumnezeu pentru ca vom fi judecati. nu trebuie sa asteptam sfarsitul pentru ca acesta o sa vina cand o sa dispara credinta totatal si in momentul de fata exista multi oameni credinciosi, dovada fiind acest forum. Doamne ajuta.

Dimpotriva Andrei, Sfintii Parinti cand se apropiau de trecerea la cele vesnice mai cereau vreme de pocainta, mai doreau sa traiasca in aceasta lume macar si cateva clipe pentru a-si plange mai mult pacatele.

Asa ca afirmatia ca ortodocsii sunt cuprinsi de bucurie cand vad un dezastru in natura, semn ca vine sfaristul lumii nu este specifica Ortodoxiei. Ea nu afirma niciodata ca un om este mantuit, ci in drum spre mantuire. Asa ca de vreme ce nu vorbeste de finalitatea drumului spre desavarsire, nu-l indemna niciodata pe om sa stea cu mainile in san, ci neincetat sa lucreze la propria mantuire.

Dar trebuie sa retinem ca nu ne temem de moarte, de vreme ce ea a fost zdrobita de Hristos.

Astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa vie.Amin