Vremea impacarii.
 

Am spus persoanei care m-a ranit cumplit ca o iert,i-am spus Domnului ca o iert, am ajuns sa-i inteleg neputinta,dar,tot trista si innegurata sint.Nu reusesc sa ma eliberez cu adevarat si o cansider o tema pe care Domnul mi-a dat-o de rezolvat.Nu vreau sa abandonez lupta cu mine dar mi-e teama de cit voi reusi in viitor in aceasta lupta.

...
 

Sa te rogi asa: "Doamne, iarta-mi pacatele mele, asa cum le iert si eu acestei persoane care m-a ranit atat de mult". Sa-L luam exemplu pe Mantuitorul. Cata batjocura n-a suferit El, si i-a iertat pe toti, si mai mult decat atat, i-a iubit. Vorbeste si cu parintele tau duhovnic. Dumnezeu sa te ajute sa scapi de aceasta cumplita stare de a nu ierta pe altii.

Am vorbit cu parintele duhovnic si mi-a lasat posibilitatea de a alege cum sa procedez. Apoi m-a sfatuit sa merg la un mare duhovnic ,ceea ce am si facut. Aici am primit deplina dezlegare din pct. de vedere bisericesc si duhovnicescsa ma eliberez din viata ce o suport. Am mai cerut sfatul Macii Siluana de unde eu cred ca nu mi-a raspuns maica personal ci alte maici care o ajuta si am fost sfatuita sa ma eliberez in acest fel putind sa-mi traiesc viata conform dorintelor mele,iar persoana respectiva in acest fel se va mintui mai usor.Dar cum ramine cu "iubirea de aproapele" si de asemeni cu "purtati-va sarcinile unii altora"in conditiile in care persoana este si bolnava fizic.Ce o sa-i raspund eu Domnului? Dar tot trista sint.

Pai ce te mai apasa? Mai ai inca resentimente?
Respectivul si-a cerut iertare? Sau l-ai iertat din oficiu si de fapt nu a inteles ca a gresit?