Va propun ca in acest topic sa dezvoltam mai multe subiecte legate de Biserica si societate. Vreau sa va intreb, mai ales pe cei ce aveti experienta societatii apusene.

Ce parere aveti despre spiritualitatea crestina occidentala si cea rasariteana?

Am studiat mult despre spiritualitatea crestina occidentala medievala si pot sa zica ca nu e decât un sac de erezii si amagiri pseudo-duhovnicesti. Totul e fals, totul e închipuire de sine la asa-zisii sfinti catolici (nu mai vorbim de figurile protestante) si cel mai grav, meditatiile practicate în catolicism distrug mintea, alieneaza omul.

Cât despre spiritualitatea rasariteana, nu se poate sa nu vezi ca ea (crestinismul rasaritean) a avut si are aura adevaratei infailibilitati, nu în mod autoproclamat si declarativ ca la Vatican ci din dreptatea dogmelor, a vietuirii, pâna în zilele noastre.

Sa comparam numai un patriarh ortodox cu papa si vom întelege.


Cât despre reflectarea în societate a spiritualitatii religioase crestine, apusul, probabil datorita pretentiilor episcopilor de Roma de a se ridica deasupra celorlalti episcopi (ceea ce a dus la aparitia unei rupturi între lumea occidentala si cea orientala), a pierdut de timpuriu (secolul 4) seva adevaratei vietuiri crestine si asta s-a reflectat si în societate, care exceptând o piosenie nesanatoasa, formala, nu a reusit sa transfigureze societatea ca în Rasarit iar în final a dus la iluminism, apostazie, ateism.

În rasarit unittaea de spirit între perioada de la începutul Bisericii si perioada de pâna la revolutia ilumnista (1848) este remarcabila.

Eu as intreba cum se reflecta aceasta spiritualitate in nivelul de moralitate al societatii in ambele zone?

Cum definesti "moralitate"?

Eu as intreba cum se reflecta aceasta spiritualitate in nivelul de moralitate al societatii in ambele zone?
Moralitatea, din punct de vedere crestin, consta în împlinirea voii divine si preschimbarea noastra conform aceleiasi voi.

Mai exista si o moralitate laica, sub care aspect societatea occidentala sta mai bine, datorita regulilor mai stricte de organizare sociala si chiar religioasa care au existat în apus în evul mediu si ulterior. Necesitatea existentei unei bune rânduieli în orasele-comune medievale a dus la un cult (în discursul public si ideologia promovata ca corecta) pentru ordine si cinste, lucru fara substrat crestin direct.

Moralitate sau mod de comportare. Modul si principiile comportamentului oamenilor in societate. Si intreabam in ce masura spiritualitatea crestina afecteaza nivelul de moralitate, adica acest comportament social al oamenilor.

Cateva sute de ani Japonia a avut portile inchise pentru a se putea autoeduca si forma in spirit propriu,astfel atata amar de timp nu avea voie sa intre si sa iese nimeni din Japonia.M-a impresionat faptul ca,intr-un documentar istoric redat pe un post de televiziune,spunea faptul ca Japonia,inainte de a-si inchide portile a inceput sa prigoneasca crestinii,sa-i arda si sa-i distruga,dar nu din considerente religioase si respect fata de Budha si religia budista,crestinii nu au fost exterminati pentru a nu periclita religia tarii ci pentru ca ei(japonezii) au considerat ca,crestinismul schimba mersul societatii,crestinismul impiedica dezvoltarea si modernizarea societatii,aduce,prin educatia ei,saracia si intr-o forma subtila poate favoriza gradul de infractionalitate a societatii.Personal,nu spun ca este adevarat,dar adevarat lucru este ca tara noastra,in mod paradoxal,chiar daca este majoritar crestina,este si saraca,educatia ei lasa de dorit,se afiseaza cu un grad scazut de respect fata de tot ce-i in jur,infractionalitatea este la ea acasa,iar spiritul civilizat este cu mult diminuat fata de alte tarile majoritar necrestine.Japonia este un exemplu de societate pe care ar trebui sa-l urmeze crestinii,excluzand faptul ca ei sunt budisti,sau mai bine zis pagani.Dar este imposibil sa se faca aceasta asociere,pentru ca fiecare lucru,mai ales spiritual,isi are jertfa lui,deci preferam sa fim crestini intr-o societate murdara si intinata de faradelegea nepasarii,si-a lenii,fiindca,crestinii prefera sa spuna ca o sa dea Dumnezeu,decat sa faca ceva concret.Si in toate astea,nu e Dumnezeu raspunzator,El exista si ne-a confirmat Intelepciunea de netagaduit,omul insa este o unealta mult prea complexa pentru toate aceste cadre spirituale si sociale,pentru a le putea impaca,si o unealta inteligenta,si deci cu posibilitatea unei forte de marsavie mult prea mare pentru a nu fi ispitit de ea.In Japonia nu exista teama,de hoti,de violenta,nu exista teama de adresare rautacioasa si vulgara in diferitele societati comerciale ori de stat,nu exista nesiguranta zilei de maine,nu exista copii ai strazii,in Japonia nu exista nici macar atatea expresii de injuraturi in vocabular,nu exista atata batae de joc si lipsa de respect din partea mass media fata de conducatorii tarii.Si cu toate acestea,Japonia nu este crestina......este un semn de intrebare,de ce ne pretindem atat de crestini intr-o lume formata de noi atat de mizerabila,de parca Lui Dumnezeu i-ar placea sa salasluiasca in aceasta mocirla.Stiu,crestinii au raspuns la toate,stiu cel mai bine sa-si scuze slabiciunile si faradelegea,in loc sa i-a atitudine si sa faureasca o lume mai buna in virtutea legilor divine.Pentru ca Dumnezeu inseamna mult mai mult decat cuvantul izvorat cu fatarnicie si superficialitate din inima multor "crestini".Ma doare si ma intristez,imi este rusine ca traiesc intr-o tara si-un popor nedrept,care-l are in frunte pe un judecator atat de Drept,Dumnezeu.

ory draga, poi la japoneji este vorba de o milenara pedagogie a respectului si a onoarei, facuta prin lupta si prin spada, si apoi continuata aceasta spiritualitate prin dedicarea catre munca si respect catre ceea ce produc ei...
la noi, este alta poveste, tzara noastra, si zona noastra desi a fost crestina a fost mereu inconjurata si supusa unor imperii iar romanul de rand a fost sluga la boieri, saracit, batjocorit, fentat, lipsit de drepturile elementare timp de milenii asha fel incat psihologia ancestrala si bunatatea arhetipala s-a dus linistita spre bashcalie, dambovitianism, si descurcarismul intinator ... dar abea am ajuns si noi liberi si autocefali cu acceptarea celor puternici in perioade scurte ale istoriei recente sau ceva mai vechi avind o mana de domnitori straluciti si catziva ani de independentza, iar acum doar de 2 ani nu mai suntem sub influentza directa a Moscovei, asha ca mentalitatea romanului intr-un stat al sau care sa-l apere nu este formata ci chiar denaturata de exagerarile perioadei comuniste... sa vem rabdare si poate generatia noastra va prinde o viatza in mentalitati sociale si politice corespunzatoare asha fel incat va avea timp sa se ocupe si de sufletul sau crestin-ortodox ori de istoria sa reala... si nu scrisa de diferitzi "binevoitori" in scopuri politico-perfide...

occidentalii sunt ca o femeie de la oras, plimbata pe la saloanele de fitness si de cosmetica, si care are un comportament "politically correct" ;

in timp ce rasaritenii sunt ca o femeie de la tara, a carei frumusete sta in insasi simplitatea ei si in cugetul curat.

Si mie mi se pare ciudat si mizerabil faptul ca intr-o societate ai carei membri se declara crestini in proportie de 99% manifestarile lor sociale sa fie contrar credintei lor.

Poate ca nimic nu este mai descurajant decat acest lucru. E interesant faptul ca desi suntem crestini in proportie de 99%, societatea nu reflecta consecintele firesti ale unei trairi crestine autentice. Nu este nici pe departe vorba de faptul ca in sine crestinimsul nu are puterea de a schimba lumea, ci este vorba de faptul ca oamenii nu isi cunosc credinta pe deplin, o practica gresit sau nu o practica deloc.

Putem intreba, asa cum au intrebat si multi altii, cum influenteaza credinta crestina societatea?