Cred ca harul se pierde usor... Sau, daca vrei, se mentine greu. Anume, prin silire de sine in sensul cerut de "partener". Nu poti fi frivol, guraliv, bagaret, neglijent etc. si sa ai mai departe tovarasie cu harul. Nu poti ramane snob sau increzut, dupa ce ai primit o "palma" de har si sa speri ca o vei duce bine in continuare. Harul cere cu adevarat pocainta, prefacerea mintii vechi, metanoia. Vinul nou si butiile vechi... El vine din Duhul Sfant, Care nu conlucreaza cu omul in orice conditii. Reamintesc ca "Dumnezeu e gelos".
Pe de alta parte, e stiut de la cei incercati, ca diavolul nu se da batut cu una cu doua. Presupunind ca deocamdata "a plecat", fiind izgonit de dorinta sinera a nevoitorului si de ajutorul primit prin har (care, mai intai, asigura o "perdea" de protectie celui cazut intre spini), e de crezut ca va reveni. Si, gasind casa curata, va mai aduce cativa tovarasi. Apoi va fi, desigur, mult mai rau.
Pe scurt, nevointa lucida trebe curatata de orice cleveteala, de orice triumfalism naiv. Lupta duhovniceasca nu se rezuma la un oarecare episod de victorie pedagogica. Ci abia acum incepe. La niveluri si intensitati sporite.
Cred ca nimeni nu e mai ispitit si mai greu incercat decat cel care a gustat, deja, in scop pedagogic (ca o arvuna), un strop de har.
Tacere asadar. Vor veni zile mult mai grele. Iar caderea poate fi mare...
Si definitiva.

Sa nu fie!

M-am bucurat când am văzut mărturia lui crinrin. Să-ți ajute Dumnezeu ca acel păcat să se ducă pe pustii și să nu mai revină în veci; și nu numai el. Însă și eu sunt de părere că trebuie prudență și, când e vorba de păcate, never say never, cum zice românul. Să-i mulțumești lui Dumnezeu și să speri că nu va reveni.

În privința faptului că acest dar ți-a fost prilejuit de slujba ținută de părintele Ciprian, eu mă gândesc că s-a putea să fi fost vorba de starea ta sufletească, mai deschisă, mai receptivă și datorită credinței pe care cred că părintele o transmite prin fiecare cuvânt și rugăciune.
Am constatat că m-am folosit duhovnicește uneori, aflându-mă chiar într-o biserică unde preotul nu-mi plăcea. Și, judecându-l, m-am supărat pe mine însumi, iar când am început să mă judec pe mine, a venit și liniștea, cu foloasele ei. De aceea cred că starea noastră lăuntrică este cea care contează atunci când participăm la slujbe; care stare, poate fi mult ajutată, este adevărat, de harul pe care îl simțim într-un mod mai deosebit la unii preoți.

N-ai putut rezolva cu duhovnicul că eşti neascultător şi plin de părere de sine. Cine-i de vină? Cumva duhovnicul? Tu. Mânie-te pe tine, nu pe părintele duhovnic şi pe nimeni. Şi încă ce cerinţă exotică aduci pe forum... Însănătoşire grabnică.

Iar cu harul:

La cel mai mic gând de smerenie, vine harul şi la cel mai mic gând de mândrie, harul este luat. Rugăciunea de obicei, aduce harul.

Imi pare rau ca nu imi amintesc in ce carte am citit acest cuvant (poate ma ajuta cineva). Spunea cam asa acolo;
Ce bine este sa te faca sfant Hristos, nu omul. Daca te face Hristos, te face pentru vesnicie. Daca te face omul, acesta iti va cere in schimbul "sfinteniei" sa te rogi sa aibe bani, sanatate, bucurie, masina noua, concedii multe si sotie/sot frumoasa/frumos.. El, cere sarmanul om, dar nu stie ce cere..apoi, cand acestea nu le primeste huleste pe cel care trebuia "sa-i dea" si nu i-a dat.. Atunci din "sfant" devii dusman..sau poate doar un biet preot clevetit...
De aceea zic..ce bine este sa te faca Domnul, sfant..
Bucurii!

Imi plac, mult raspunsurile date, inclusiv al lui Mihnea, desi nu fiecare "prinde" ideea. Ironia subtila face pentru omul smerit, cat o mie de povete. Il urmaresc regulat pe Parintele Calistrat Chifan, iar Mihnea e mic copil pe langa ironiile pe care le face Parintele, pentru inteleptirea "cautatorilor de har"!
Intr-adevar, constiinta face ravagii uneori, iar ca sa ne linistim, cadem din lac in putz, cautand "un far" special pentru personalitatea noastra, nicidecum Soarele care lumineaza cu aceeasi energie, toate "farurile".
Cred ca am spus-o in diverse imprejurari de mi-am tocit tastele la tastatura: Harul "preotului cu har", este darul lui Dumnezeu, nicidecum iscodirea noastra. Noi putem sa intram in contact cu cel mai induhovnicit pusnic in viata, daca Dumnezeu vrea sa ne tina ascunse tainele intelepciunii, pentru slaba noastra credinta, ne intoarcem la fel de indaradnici. Fara sa-mi pun in balanta marea mea osteneala in materie de har (care stiu bine ca NU ESTE), am cunoscut oameni si preoti despre a caror har mi-e teama si rusine sa vorbesc, sa nu para a lauda si merit personal. Dar niciodata, ABSOLUT NICIODATA nu s-a intamplat fiindca am plecat de-acasa in cautare de asa ceva. Ori mi-au iesit ei in cale, ori am ajuns eu la ei, din cu totul alte motive. Acestor suflete uriase, le datorez enorm, desi in principiu, ei n-au facut nimic special, intrucat Dumnezeu a oranduit "cele bune si de folos", astfel incat, nimeni sa nu-si atribuie merite deosebite!!!

@crinrin, stiu ca ti s-a mai spus (si sper sa fi inteles inclusiv aluziile ce reies din sfaturile celor ce ti-au raspuns), dar faptul ca am gasit "piolet si coarda", nu ne face alpinisti! E adevarat, am descoperit (nu intamplator), sansa de ajunge in varf, dar pentru asta e nevoie de ceva cu totul special, un fel de "elixir" compus din rabdare, smerenie, rugaciune, infranare, iubire neconditionata fata de toata zidirea lui Dumnezeu, si mai ales... mai ales acel nr de telefon al lui Mihnea, prin care sa fii permanent in contact cu mila lui Dumnezeu!... Altfel ma tem ca deja ai cazut din nou!...

Eu am unele semne de intrebare pe tema asta.
Cand vad cum se duce lumea si cauta pe unul sau altul din preotii sau calugarii care ar avea nu stiu ce puteri si care pot sa-i ajute in anumite probleme, ma intreb de unde vine totusi lucrul asta?

Se duce din vorba in vorba ca unii fac anumite minuni, ca au anumite haruri si se duc oamenii acolo intr-una: parintele Arsenie Boca, sau Cleopa, sau mai multi care nu-mi vin in minte acum.

De unde au invatat oamenii lucrul asta?
Cine i-a invatat asta?
Unii nici nu i-au cunoscut pe cei amintiti mai sus, asa ca la cine se duc ei de fapt?

Suntem invatati sa ne ducem la preot cand avem probleme.
Avem aceasta incredere mare ca preotul, credinta ne poate ajuta.

Nu stiu ce sa spun si daca este buna aceasta goana dupa un nume sau altul.
Oamenii vor minuni, rezolvari imediate, vindecari. Toti vrem asta.

Eu nu stiu insa de ce ne legam de anumte persoane, nume. Nu-l cunosc de exemplu pe parintele Boca.
Eu il stiu pe Iisus, pe maica Sa, pe Sf. Nectarie si alti sfinti cunoscuti de toti. La ei ma rog.
Sigur ca as avea nevoie si de sfat concret de la un preot.
Inainte ma duceam la parintele Galeriu. L-am cunoscut, era aproape.
Mie mi-a facut bine, dansul.
In rest nu stiu unde as putea sa merg, la cine.
Nu cunosc si nu stiu daca ar fi bun pentru ceea ce am eu nevoie.
Daca s-ar purta dur cu mine si ar da cu mine de pamant, cum mai facea parintele Cleopa, sau chiar Boca (asa am citit) si as pleca zdruncinata sufleteste de la ei?
Eu sunt foarte sensibila. Ce spaima ar produce in mine si poate m-ar indeparta chiar de la credinta. Nu stiu, spun si eu. Poate ar fi chiar invers, dar sunt diverse socuri si diversi oameni.

Si ce anume asteapta lumea? Si daca nu se intampla asa cum vor ei?

Iar cu preotii nostri de la biserica unde mergem fiecare, asa cum am mai spus, sunt oameni. Unii au talent, altii nu, unii au conditii, altii nu.
Depinde de om, de nevoile lui, de comunitate chiar.
Oamenii pot si trebuie sa se duca acolo unde se simt bine omeneste si in credinta, unde il gasesc pe Iisus.
Dar dupa om sa cautam si nu dupa nume. Zic eu.

Depinde la ce fel de preoti se duc oamenii si ce fac in concret preotii aceia, ca daca nu sunt lucruri anti canonice, nu vad ce ar gresi.

Uita-te la parintele Macarie Besliu, te-ar speria el vreodata, in afara de gandul ca esti mai aproape de omul lui Dumnezeu ?

Video cu parintele Macarie Besliu
https://www.youtube.com/watch?v=X-ZXSC5c3nI

Subscriu la cele scris mai sus de forumisti ca raspuns la cererea ta, care e formulata bombastic si lasa loc de multe raspunsuri frumoase :).

Mai bine il cauti pe Dumnezeu. Poate e mai rapid. Dar cauta-l in mod profesionist si nu ca un amator.
Poate de fapt asta e problema ta ca nu stii sa apelezi corect la Dumnezeu si de aici si debusolarea generala.

Sa stii ca si preotii si calugarii si toti 'facatorii de minuni' tot cu Dumnezeu vorbesc, si tot de la Dumnezeu au puterea lor, si nu din alta parte.

Iti recomand sa faci canon de rugaciune de 40 de zile la 2 sfinti pentru problemele tale si atunci o sa primesti si raspuns si ajutor, decat sa cauti ceva ce poate nu vei gasi, nu iti este folositor.
Mai cauta alti preoti care se pricep in meserie, cu siguranta vei primi si alte sfaturi bune si din alte parti.

Sau poate ne spui si tu mai pe departe ce problema ai, poate te ajutam noi cu vreun sfat.

Orice problema se poate rezolva cu post negru. Trebuie ca cineva sa faca asta pentru tine.