luther se ruga Fecioarei,protestant fiind!
 

In anul 1520,cand luther era deja protestant,scria un comentariu la Magnificat(versetele din Evanghelia dupa Luca,in care Fecioara Maria Il lauda pe Dumnezeu).Acesta afirma:

Ne rugam Domnului sa ne dea o intelegere corecta a acestui Magnificat, care sa conste nu in cuvinte stralucite,ci intr-o viata luminata,in trup si suflet. Sa ne ingaduiasca Hristos acest lucru,prin MIJLOCIREA si de dragul iubitei sale Maici,Maria!Amin(p. 355)

Fie ca gingasa Nascatoare de Dumnezeu sa-mi faca rost de spiritul intelepciunii,profitabil si complet,pentru a expune acest imn al Ei (p. 298)

Comentariul complet:
[COLOR=windowtext]http://www.womenreligious.org/~education/Mariology/Units/Mary_and_the_Reformation/Luther_s_Magnificat/luther_s_magnificat.html[/COLOR]

In 1523,luther se dezvinovatea:
A fost pusă în circulaţie o nouă minciună cu privire la mine. Se zice că, prin predică şi prin scris, aş fi afirmat că Maria, Maica lui Dumnezeu nu a fost fecioară nici înainte, nici după ce I-a dat naştere lui Hristos, ci că aş fi spus că L-a zămislit pe Hristos de la Iosif şi că ar fi avut mai mulţi copii după aceasta. - Martin Luther, "That Jesus Christ Was Born a Jew", in Luther's Works, vol. 45, ed. Walther I. Brand, 1962, Muhlenberg Press, p.199.
Forma de exprimare folosită de [COLOR=windowtext]Matei[/COLOR] este cea comună, cum aş zice eu: 'Faraon nu l-a crezut pe Moise până ce s-a înecat în Marea Roşie.' De aici nu rezultă că Faraon l-a crezut mai târziu, după ce s-a înecat; dimpotrivă, înseamnă că nu a crezut niciodată. Și iarăşi: Marea Roşie l-a înconjurat pe Faraon până să apuce să treacă. Nici de aici nu rezultă că Faraon a reuşit mai târziu să treacă Marea Roşie, ci că nu a trecut-o deloc. Tot astfel, când Matei zice: 'Și s-a aflat purtând în pântece, până să fi fost ei împreună', nu rezultă că ulterior Maria ar fi avut relaţii cu Iosif, ci că acest lucru nu s-a întâmplat niciodată. - Martin Luther, "That Jesus Christ Was Born a Jew", in Luther's Works, vol. 45, ed. Walther I. Brand, 1962, Muhlenberg Press, p. 212.

prostii
 

si diavolul crede in Dumnezeu, chiar tare de tot . Mai lasati aberatiile bai sectantilor!

Luther a fost un catolic convins . Problema lui nu a fost initial modul de inchinare, ci indulgentele si abuzurile papale. Incercand sa ia atitudine impotriva acestor abuzuri a fost excomunicat. Incet-incet si-a dat seama si de alte greseli ale BC, dar era si el doar un om. Nu putea sa le desopere pe toate intr-o singura viata. Deja a facut multe pentru un singur om.

Asa este Doriana, Luther s-a revoltat impotriva indulgentelor, dar de la o eroare a cazut in alta eroare. Asa ca nu e un exemplu de urmat.

Ce pot sa spun, numai Hristos si apostolii sunt exemple vrednice de urmat. Numai ei au avut curajul sa spuna : "Calcati pe urmele mele". Cu fiecare generatie fiecaruia i-a mai venit cate o idee noua. Unele au fost bune, altele rele, altele bune dar aplicate gresit mai tarziu.

Insa am o mare apreciere pentru Luther ca, desi impotriva lui era gigantica BC si cautau sa-l omoare la un moment dat, el totusi a rezistat doar cu ajutorul lui Dumnezeu, si chiar a izbandit. Si asta se numeste credinta.

Da, Luther a izbutit, insa izbanda lui sta in faptul ca a dat nastere la o alta credinta, una care nu mai este conforma cu invatatura descoperita de Hristos. Dar atat timp cat nu ne uram, e semn ca Dumnezeu este cu noi.

Ce să înţelegem de aici, că a condamna practica nebiblică a indulgenţelor e o eroare? Ori că reîntoarcerea (mai exact primii paşi) la practicile bisericii apostolice a fost o eroare? Învăţătura îndreptăţirii prin credinţă (Rom.1,17) era eronată, Luther trebuia să propovăduiască îndreptăţirea păcătosului prin bani?

Daca citeai cu atentie puteai observa ca am afirmat ca indulgentele erau o eroare. Greseala lui Luther nu e ca a dorit sa indrepte ceva stramb, ci ca a tras atat de mult in partea cealalta incat a strambat din nou invatatura lui Hristos.

Dorina, vrei sa spui ca Luther, cu ajutorul lui Dumnezeu a reusit sa mai fragmenteze crestinismul? Fiindca dupa el au fost altii, si altii, si altii, pana am ajuns astazi la sutele de secte...

Sigur, parerea mea este ca, sa nu fi fost Luther personal, ar fi fost altii care sa se desprinda. Si nu neaparat din cauza indulgentelor sau a mai stiu eu ce, ci din cauza climatului cultural, alfabetizarii, tiparirii usoare a cartilor, etc, etc, etc.

Parerea mea este ca morala din povestea cu Luther este ca, daca nu iti place ceva in biserica, ideea nu este sa te desprinzi si sa iti faci tu biserica ta pe placul tau, sau dupa cum crezi tu ca ar trebui sa fie biserica lui Dumnezeu (cum fac astazi stilistii, de exemplu), ci sa ramai in Biserica, sa te rogi, si sa te increzi total in cuvintele lui Hristos care spune ca pe Biserica Lui portile iadului nu o vor birui in veci. Sigur, Biserica poate fi in eroare, dar pana la urma mantuire nu gasesti decat in Biserica. Pur si simplu nu este alta alternativa.

Care crestinism, Noesiaa? BC devenise doar o afacere profitabila pentru unii si un blestem pentru amaratii inselati.

Insa Biserica lui Hristos a ramas in picioare indiferent de sistemele corupte care si-au luat titulatura de "Biserica". Si Biserica adevarata a fost intotdeauna formata din oamenii aceia putini si sinceri care au slujit Domnului de-a lungul veacurilor, fie ei in BO, BC sau BP.

Fragmentari erau de pe vremea apostolilor, cand unii ziceau ca sunt ai lui Pavel, altii ai lui Apolo, altii ai lui Chifa. Pavel le tot amintea ca toti sunt ai lui Hristos. Insa dupa ce a murit el nu li s-a mai amintit, ci fiecare spunea ca Hristos e al lor...

PS Luther nu s-a separat. A fost excomunicat, desi ar fi vrut sa ramana in BC. Iar unii oameni au ales sa mearga dupa el.