Ce sunt sarindarele ?
 

Sărindar înseamnă pomenirea unui adormit în Domnul la patruzeci de sfinte liturghii. Sunt de două feluri: de obşte, când se pomenesc 40 de liturghii una după alta (ca la Mănăstiri); particulare, când se pomenesc 40 de liturghii sporadic, cum se fac la bisericile din parohii. Păresimi este numele care de obicei este dat perioadei de 40 de zile cât cuprinde Postul Paştelui. Pentru că în fiecare sâmbătă se fac pomeniri pentru cei adormiţi în Domnul, păresimi este numele dat pomenirilor morţilor făcute în această perioadă. Pentru cei ce vor să ţină păresimile, pomenirile se fac în fiecare sâmbătă
CE TREBUIE LA O POMENIRE A MORŢILOR?
La o pomenire avem nevoie de colivă care închipuie pe cel adormit, lumânarea care închipuie credinţa celui mort (de aceea se aprind lumânări în clipa morţii unui credincios), vin roşu, care închipuie viaţa, colacul mare, rotund, simbolizează credinţa noastră în viaţa de veci, deoarece cercul nu are început nici sfârşit, iar prescura în trei colţuri arată credinţa noastră în Sfânta Treime, prescura în patru colţuri închipuie credinţa noastră în Biserica cea Una dar care este Universală, extinsă în cele patru puncte cardinale.
CE AJUTĂ CEL MAI MULT LA POMENIREA MORŢILOR?
Foarte folositor este ca cel adormit să fie pomenit la Proscomidie în Sfânta Liturghie. Pentru aceasta trebuiesc aduse la Biserică prescura, o sticluţă de vin, ulei, pomelnicul şi lumânarea aprinsă. Pomelnicul poate fi dat dinainte pentru patruzeci de zile.
Slobozirea păresimilor se numeşte ultima pomenire a Păresimilor, care are lor în sâmbăta din săptămâna luminată.
UNDE SE FACE POMENIREA?
Pomenirea se face: 1. în Biserică, 2. la mormânt (la cap) şi 3. acasă (la mâncare şi daruri).
Este absolut necesară pomenirea la parastas şi sfânta liturghie, deoarece aceste slujbe ajută real sufletului celui adormit. La cap, la crucea mormântului se face o pomenire scurtă urmată de „Veşnica pomenire” şi stropirea mormântului cu vin. Acasă se face un parastas şi se citesc darurile de mâncare şi de haine.

Unul din versetele Scripturistice principale, pentru parastase, pomenirea morţilor, rugăciunile pentru cei adormiţi:

"Fraţilor, despre cei ce au adormit, nu voim să fiţi în neştiinţă, ca să nu vă întristaţi, ca ceilalţi, care nu au nădejde." - I Tesaloniceni 4, 13.

Mosii de toamnă ( articol semnat de Adminul acestui site :ADRIAN COCOSILA
 

Mosii de toamna - Pomenirea mortilor




Sambata, 5 noiembrie, Biserica Ortodoxa a randuit sa se faca pomenirea mortilor. Pomenirea din aceasta zi, este cunoscuta si sub denumirea de Mosii de toamna. Tinand seama ca nu stim unde se afla cei morti, ne rugam atat pentru cei din iad, cat si pentru cei din rai.
De ce facem pomenire mortilor?


Biserica ii numeste pe cei trecuti in viata de dincolo "adormiti”, termen care are intelesul de stare din care te poti trezi. Ea nu vorbeste de trecere intr-o stare de nefiinta, ci de trecere dintr-un mod de existenta in alt mod de existenta. Hristos ii va darui cuvantului "adormit", intelesul care il asociaza cu invierea. Cand Mantuitorul ajunge in casa lui Iair, a carui fiica, de numai 12 ani, de abia murise, spune: "Nu plangeti; n-a murit, ci doarme” (Luca: 8,52).
Potrivit Sfintei Scripturi, dupa moarte urmeaza Judecata particulara, in urma careia omul ajunge sa se impartaseasca fie de fericire, fie de suferinta, stari date de modul vietuirii pe pamant (unit cu Dumnezeu sau despartit de El). Aceste stari nu sunt definitive, ele dureaza pana la Judecata Universala, cand va avea loc invierea intregului neam omenesc si cand vor avea loc hotararile finale legate de starea de fericire sau suferinta. Noi ortodocsii ne rugam pentru cei morti, pentru ca avem credinta ca prin rugaciunile noastre, sufletul pentru care ne rugam va ajunge la Judecata universala, intr-o stare mai buna decat aceea cu care s-a despartit de trup.
Pomenirea mortilor
In ziua de Mosi se savarseste Sfanta Liturghie
La Proscomidie, preotul scoate din prescura miridele pentru morti si le asaza sub Sfantul Agnet, rostind numele mortilor de pe pomelnicele ce i-au fost aduse. In cadrul Sfintei Liturghii, Agnetul se preface in Trupul si Sangele Domnului. Astfel, miridele (care ii reprezinta pe cei pomeniti), participa la sfintenie prin prezenta lor alaturi de Trupul Lui Hristos de pe Sfantul Disc.

Sambata, ziua de pomenire a mortilor

Sambata e ziua in care Mantuitorul a stat in mormant cu trupul, iar cu sufletul S-a pogorat la iad, ca sa elibereze din el pe toti dreptii adormiti. Biserica face pomenirea celor adormiti sambata si pentru ca aceasta zi premerge duminicii - ziua Invierii - numita si cea dintai zi a noii creatii sau a opta zi, ziua vesniciei.

In spatiul romanesc exista 20 de zile de Mosi

Simion Florea Marian mentiona in lucrarea "Trilogia vietii", "ca pe tot parcursul anului, in spatiul romanesc exista 20 de zile de Mosi". Cuvantul "mosi" vine de la "stramosi", si se refera la persoanele trecute la cele vesnice. Cu apelativul "mosi" sunt numiti nu doar mortii, ci si principalele sarbatori ce le sunt consacrate, precum si pomenile facute pentru ei. Din zilele de Mosi amintim: "Mosii de primavara" (de Macinici), "Mosii de vara" (sambata dinaintea Rusaliilor), "Mosii de toamna" (in prima sambata din luna noiembrie), "Mosii de iarna" (sambata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne).
Adrian Cocosila

Reteta pentru coliva
Ingrediente:
500 g grau decorticat sau arpacas, 375 g zahar, aproximativ 250 g nuci curatate, vanilie, coaja rasa de lamaie (optional), o cana si jumatate pesmet din paine alba sau biscuiti daca nu o pregatim in zile de post, zahar pudra (ca sa se acopere coliva), 1 lingurita rasa cu sare, putina cacao si bomboane, pentru ornat coliva.

Instructiuni :
1. Eliminam toate corpurile straine din grau si il spalam in mai multe ape.
2. Punem graul intr-o oala mai mare, peste care turnam apa, ca sa acopere boabele de grau cam de un lat de palma si si-l fierbem cel putin o ora. Trebuie sa amestecam din cand in cand, ca sa nu se prinda.
3. Dam oala jos de pe foc si o acoperim cu un servet curat, apoi o invelim cu o patura, sau ceva gros, ca sa-si mentina caldura cat mai mult.
4. Dupa 4-5 ore, adaugam zaharul si fierbem din nou, pana se leaga. Acum trebuie sa amestecam cu o lingura curata din lemn, ca sa nu se lipeasca de fundul vasului, dand gust neplacut colivei.
5. Dupa ce s-a legat, luam vasul de pe foc si il lasam descoperit, pana ce compozitia s-a racit si o tinem acoperita in frigider pana cand dorim sa finisam coliva.
6. Inlaturam coaja care s-a format, adaugam sarea, vanilia, coaja rasa de lamaie si nucile taiate fin cu cutitul, pisate sau rasnite dupa preferinta.
7. In continuare, amestecam usor toate ingredientele, pana se omogenizeaza.
8. Compozitia o aseazam pe un platou curat, ceva mai mare decat o coala de hartie si o modelam uniform pe platou, ca sa capete o forma frumoasa.
9. Deasupra cernem pesmetul, pe care il presam putin cu un carton ca sa fie mai dens si neted, apoi cernem un stat uniform de zahar pudra, gros de cel putin 1 mm (oricum sa acopere bine pesmetul), pe care il presam, ca si pe pesmet.
10. Pentru ornat, putem folosi un sablon facut din carton, care sa reprezinte o cruce, peste care cernem putina cacao. De asemenea, putem folosi diverse bomboane, ca: drajeuri, migdale trase in zahar si altele, dupa preferinta si inspiratia noastra.
11. Curatam bine marginile platoului de pesmetul si de zaharul cazut la cernut.

Coliva este bine s-o pregatim in ajunul zilei cand vrem s-o folosim.

Lumanarea pe care o infigem in coliva, trebuie sa aiba un disc de hartie, pentru a nu se scurge ceara pe coliva.

De reținut :)
 

Întâi de toate, să ţinem minte să ne trezim în ziua în care sunt pomeniți Moșii de Toamnă în zori: nu se cade să ajungem la biserică “la spartul târgului”, când preotul binecuvântează pomenile; trebuie să ajungem destul de devreme ca să ne închinăm în linişte la icoane înainte de a începe Sfânta Liturghie, care precede întotdeauna slujba de pomenire a morţilor şi la care e bine să fim prezenţi. Înainte să înceapă liturghia îi vom da preotului, la uşa altarului, pomelnicul cu numele morţilor şi cu o lumânare aprinsă.
Ce punem în coş în ziua în care se pomenesc Moșii de toamnă
E un fel de a spune, fiindcă, din fericire, cei mai mulţi credincioşi nu mai aduc la slujbă coşuri mari şi împopoţonate, ca altădată. Într-o biserică aglomerată, aşa cum sunt mai toate (din fericire), cea mai practică soluţie este să venim cu o sticlă mică de vin, de 500 ml, şi o colivioară care vor sfinţi vinul şi bucatele abundente de acasă, înainte de a fi împărţite. Dacă vrem să dăm pachete şi în biserică, să aibă dimensiuni rezonabile, ca să nu trebuiască să le înghesuim pe sub mesele cu pomeni, după cum se mai vede pe ici-pe colo.
Coliva se face din grâu fiert şi se îndulceşte cu miere sau zahăr. Cel mai bine este să se ia, la biserică, o colivă mică, într-un vas mai adânc şi cu un capac bine închis, pe care îl scoatem când începe slujba. Pe colivioara aceasta se aşază Sfânta Cruce şi se ornează cu bombonele colorate, care închipuie frumuseţea faptelor bune pe care răposatul/răposata le-a lăsat ca mărturie în lumea aceasta. Este foarte practic să aducem şi mici cantităţi de colivă, în păhărele din plastic, pe care le vom împărţi, la sfârşitul slujbei, împreună cu câte o lumânare.
Colacul poate fi, de asemenea, de dimensiuni rezonabile, nu cât roata carului. Mai practice sunt prescurile, care ocupă loc mai puţin.
Lumânările trebuie cumpărate cu generozitate, câte una pentru fiecare vas şi pahar cu colivă şi pentru fiecare colac sau prescură, una de pus în gura sticlei cu vin, două pentru preot – o lumânare se dă odată cu pomelnicul, înaintea slujbei, cealaltă se dă împreună cu un prosop, când începe citirea pomelnicelor.
Vinul, roşu sau alb, trebuie să fie curat, să nu conţină zahăr sau apă. El va sta tot timpul slujbei lângă colivă şi colaci, cu dopul scos şi cu o lumânare în gura sticlei.
Tămâie, cărbuni, prosop: acestea se dau preotului, odată cu pomelnicul.
Reguli de bună purtare în biserică în ziua Moșilor de Toamnă
Ce reguli avem de păzit când mergem la sfânta biserică, în ziua în care sunt pomeniți Moșii de Toamnă ne învaţă părintele Cleopa:
Să fim împăcaţi cu toţi oamenii şi să cerem iertare de la toţi.
Să fim îmbrăcaţi curat şi cât mai cuviincios şi să avem chipul smerit; femeile să aibă capul acoperit.
Să stăm cuviincios în biserică, bărbaţii în partea dreaptă, femeile în partea stângă.
După ce s-a dat binecuvântarea de Sfânta Liturghie , suntem datori să stăm fiecare la locul său şi să nu ne mai închinăm pe la sfintele icoane.
În timpul slujbei este păcat să vorbim în Sfânta Biserică, în afară de mare nevoie.
Să nu ieşim din biserică înainte de terminarea Sfintei Liturghii, în afară de mare nevoie.
După terminarea sfintelor slujbe, să ne întoarcem cu evlavie la casele noastre, petrecând restul zilei în cugetarea şi citirea celor sfinte şi în cercetarea bolnavilor.

Parastasul de 1 an
 

Buna seara.
Mama mea face 1 an de la deces pe 17 aprilie 2017.Având în vedere ca înainte este postul pastelui,iar în ziua sorocului este a doua zi de paste,când îi pot face parastasul?
Îi pot face în ziua de paste?

Il poti face in ultima sambata dinainte Sambetei Floriilor.

Dumnezeu s-o odihneasca!
Cel mai indicat ar fi sa faceti parastasul pe 08.04. Un preot iti poate confirma, daca-l intrebi.

Pomenirea morților in Postul Mare
 

Voi prezenta in cele ce urmează un scurt material care l-am postat si pe alt thread , cel de stiri , care reflectă poziția Bisericii Ortodoxe Române privind pomenirea celor plecați la Domnul in această perioadă a Postului Mare .
Doamne ajută!

《Pomenirea morților în Biserica Ortodoxă
În Postul Mare, credincioșii merg la biserică și fac parastase sâmbăta, începând cu Sâmbăta Sfântului Teodor și până la Sâmbăta lui Lazăr. În această zi, precum în toate sâmbetele în care se face pomenirea celor adormiți, creștinii participă în biserici la slujbe de pomenire a celor plecați la Domnul din neamul lor, aducând jertfe (pâine, vin, colivă, colaci), drept pomană pentru sufletele acestora.
Biserica și-a manifestat întotdeauna grija față de cei care au plecat în veșnicie, consacrându-le ziua de sâmbătă pentru pomenirea generală a morților, rânduind cântări speciale în amintirea acestora.
Dar, în special, sâmbăta dinaintea Înfricoșătoarei Judecăți și Sâmbăta Rusaliilor sunt rânduite pentru pomenirea moșilor și strămoșilor noștri cei din veac adormiți, zile care poartă denumirea de moșii de iarnă și de vară, ori sâmbăta sufletelor.
Pomenirea, un lucru folositor și plăcut lui Dumnezeu
În zilele de pomenire a morților se oficiază Sfânta Liturghie, unde sunt pomeniți cei adormiți, fapt pe care Sfântul Grigorie de Nyssa îl numește folositor și plăcut lui Dumnezeu, iar Sfântul Simeon al Tesalonicului spune în privința aceasta:
Nimic altceva nu este atât de folositor pentru cei adormiți, nici pricinuitor de atâta bucurie, iluminare și unire cu Dumnezeu ca acesta. Deoarece însuși Sângele Domnului este cel care prin această jertfă se varsă pentru noi, netrebnicii.
Slujbele de pomenire a celor adormiți poartă numele de parastas, cuvânt de proveniență greacă, care înseamnă înfățișare înaintea cuiva, mijlocire, deci, prin acest serviciu religios se mijlocește înaintea lui Dumnezeu pentru cei morți. Cu acest prilej se aduc la biserică prinoase (colivă, vin, colaci) care, după ce sunt binecuvântate, se împart pentru sufletele adormiților noștri.》

《Coliva aminteşte de o minune a Sfântului Teodor Tiron, petrecută în vremea împăratului Iulian Apostatul (361-363), care a dat ordin guvernatorului oraşului Constantinopol să stropească toate alimentele din pieţe cu sângele jertfit idolilor, în prima săptămână a Postului Mare, ca astfel să-i oblige pe creştini să întrerupă postul şi să consume jertfe aduse idolilor.
Sfântul Teodor Tiron a apărut în vis arhiepiscopului Eudoxie şi i-a poruncit să-i anunţe pe creştini să nu cumpere nimic din piaţă, ci să mănânce grâu fiert cu miere.
Pentru cinstirea înaintaşilor trecuţi la Domnul, se face colivă din seminţe de grâu şi din alte roade de multe feluri ce sunt aduse ca prinos lui Dumnezeu.
Acestea arată că şi omul este o sămânţă, un rod al pământului care semănându-se acum în pământ precum grâul iarăşi va învia cu puterea lui Dumnezeu, răsărind în viaţa ce va să fie şi aducându-se viu şi desăvârşit lui Hristos. Căci precum această sămânţă se îngroapă în pământ, iar după aceea răsare şi aduce mult rod, tot astfel şi omul fiind dat acum pământului prin moarte, iarăşi va învia. Acelaşi lucru îl spune şi Sfântul Apostol Pavel, arătând învierea prin pilda semănăturilor, spune Sfântul Simeon al Tesalonicului.
Pe lângă colivă, în această zi se împarte mâncare pentru sufletele celor adormiţi, dar şi alte prinoase, lucruri folositoare pentru semenii noştri. De asemenea, în unele locuri, la sate există tradiţia ca în această zi, în casele gospodarilor, să se facă o masă de pomenire la care sunt chemaţi rudele, vecinii, dar şi oameni săraci.
Pomenirile pentru cei adormiţi se vor face în fiecare sâmbătă din Postul Sfintelor Paști, până în sâmbăta lui Lazăr sau a Floriilor.》

Moșii de vară- Sâmbăta : 3 iunie 2017
 

Moşii de vară preced sărbătoarea populară a Rusaliilor, care are loc la cincizeci de zile de la Paşti, atunci când Biserica sărbătoreşte Pogorârea Sfântului Duh. La Moşii de vară se dă de pomană pentru sufletele celor morţi, iar pomana era dată îndeosebi în vase de lut speciale, folosite numai cu această ocazie, numite şi moşoaice. Sărbătorile Moşilor exprimă un anume tip de întrepătrundere între lumea celor vii, „lumea cu dor“, şi lumea de dincolo, „lumea fără dor“, graniţa dintre cele două lumi fiind, în concepţia înaintaşilor noştri, extrem de permeabilă, conform celor precizate de etnograful Marcel Lutic. La Rusalii, la 50 de zile după Paşti, se încheie ciclul sărbătorilor pascale.
„Pe vremuri, mai ales copiii şi săracii aşteptau cu mare nerăbdare sărbătorile Moşilor, care precedau invariabil marile sărbători. Moşii cădeau în zilele de sâmbătă, în mediile arhaice, această zi fiind considerată a morţilor, cea mai bună pomană pentru sufletele lor făcându-se acum“, a spus Marcel Lutic, etnograf din cadrul Muzeului Etnografic al Moldovei, Complexul Muzeal Naţional „Moldova“ Iaşi. Etnograful a menţionat că românii cred că cea mai nimerită sâmbătă din an pentru dat de pomană este cea dinaintea Duminicii Mari, cum mai era numită Duminica Rusaliilor, în sâmbăta numită şi a Moşilor sau Moşii de Rusalii, Moşii de Vară sau Moşii cei Mari.
La Moşii de Vară, gospodinele merg la morminte pentru a le curăţa, dau de pomană cât mai multe bunătăţi în vase din lut sau din lemn. Femeile sărace umpleau vasele pentru pomană cu apă de izvor, în timp ce altele, mai avute, puneau lapte, vin, bere sau mied, toartele vaselor fiind împodobite cu trandafiri ce amintesc de numele sărbătorii „rosa“ şi Rusalii, la care se adaugă busuiocul, după cum a mai remarcat Marcel Lutic.
La Moşii de vară se puneau în străchini fructe coapte, plăcinte, caş, mămăligă, zeamă sau borş de pasăre, purcel sau miel, scrob (omletă), nelipsind pâinea, colacii, covrigii şi lumânările. „Trebuie remarcat că bucovinenii nu mâncau la Moşii de vară până nu dădeau mai întâi de pomană, crezând că acum se împărtăşesc morţii cu Sfintele Taine. Gospodinele se mai duceau cu Moşi pe la vecini şi pe la neamuri, obişnuind să aprindă lumânarea la intrarea în casă. Moşii duşi erau întorşi, gospodinele nevenind niciodată acasă cu mâna goală. De multe ori, împărţirea Moşilor era continuată şi în Duminica Mare“, a spus Marcel Lutic.
Moşii, o dublare a sărbătorilor celor vii pentru cei trecuţi în „lumea fără dor“
Moşii reprezentau un fel de dublare a sărbătorilor celor vii, care aveau loc şi pentru strămoşi, cu o zi înainte de sărbătoarea propriu-zisă. „Pe vremuri, ar fi fost 18 sărbători de Moşi într-un an, cele mai relevante fiind patru, fiecare corespunzând unui anotimp: Moşii de primăvară sau Moşii de Păresimi, sărbătoare fixă, pe 9 martie de Măcinici, apoi sunt Moşii de vară sau de Rusalii, ţinuţi în sâmbăta de dinaintea Rusaliilor, Moşii de toamnă care erau ţinuţi cel mai adesea de Sfântul Dumitru, precum şi de Sfânta Maria Mică pe 8 septembrie sau de Ziua Crucii, pe 14 septembrie. Moşii de iarnă sunt plasaţi de unii etnologi în sâmbăta ce precede Postul Crăciunului, în timp ce alţii amintesc de sâmbăta în care se lasă secul de carne, de dinaintea Postului Mare, foarte aproape de Moşii de primăvară“, a spus Marcel Lutic.
La Moşii de Rusalii se dădeau de pomană vase cu fructe, colaci şi lumânări pentru cei răposaţi, în prima parte a zilei, iar în partea a doua a zilei, fiecare putea să dea de pomană pentru sufletul său. Se credea că nu era bine ca în această zi cineva să mănânce fără să dea de pomană. Tot ceea ce era dat de pomană se dădea în vase noi, împodobite cu flori.
La Moşii de Sân-Petru se dădeau ulcele pline cu cireşe din primul cules, iar la Sfântul Ilie se dădeau de pomană mere, mai ales femeile oferind aceste fructe copiilor. Prin Banat se oferea, la această dată, şi porumb fiert. La Moşii de la Schimbarea la Faţă se ofereau struguri, se făcea chiar şi colivă de struguri. La Vinerea Mare, aşa cum era numită popular Sfânta Parascheva, se împărţeau colaci şi mere, după cum a remarcat Marcel Lutic.
În general, o mare parte din gesturile cotidiene sau a micilor petreceri au momente care amintesc de cei morţi, aşa cum se întâmplă când se varsă din pahar câteva picături „de sufletul morţilor“, datul de pomană din primele plăcinte care se fac după post, pomenile care se fac la hramurile satelor sau ale bisericilor şi relevă relaţia cu lumea de dincolo a satului arhaic. Se credea că, în zilele de moşi, cei răposaţi aşteaptă să primească de pomană şi, dacă asta nu se întâmplă, rămân supăraţi. De asemenea, era încurajată oferirea de pomeni săracilor şi străinilor, fiind dezaprobată schimbarea de pomeni între rude. Se mai credea că mâncarea oferită ca pomană era bine să fie caldă, astfel încât mirosul acesteia îl putea sătura pe cel mort, astfel că, în unele locuri din Moldova, masa de pomană se mai numea şi „aburi“, iar în Muntenia - „aburel“.
Pomenile erau oferite în recipiente speciale de lut, numite şi moşoaice, lutul fiind şi materia cea mai potrivită pentru vasele de pomenire.
Crengile de tei de la porţi
Duminica Pogorârii Sfântului Duh era numită în popor Duminica Mare, deoarece se credea că este ziua Maicii Domnului. „În cinstea acestei duminici, flăcăii aduceau din păduri nuiele, crengi şi frunze de tei, întreaga gospodărie fiind împodobită cu acestea. Unele crenguţe erau duse la biserică, aici fiind sfinţite şi puse la icoane. De aici erau luate mai ales când ploua cu piatră. În tradiţia populară se credea că teiul fereşte gospodăriile de fulgere, sau de grindină, sau de duhurile rele ale zânelor. Cei prea temători de zânele numite Rusalii trebuiau să aibă asupra lor crenguţe de tei şi să pocnească din frunze atunci când le simţeau în preajmă“, a spus Marcel Lutic.
Rusaliile erau, în mitologia populară, un tip de zâne care umblau pe pământ şi prin aer fără a fi văzute de oameni. După unii, acestea rămâneau printre oameni aproape o lună. Rusaliile erau respectate, însă nu erau îndrăgite pentru că, aşa cum spun legendele, aduceau tot felul de boli. Din acest motiv, oamenii căutau tot felul de mijloace de apărare, precum pelinul şi usturoiul, care se pare că nu le priau Rusaliilor, ţinându-le la distanţă, aşa cum arată legendele. Tot de Rusalii avea loc şi bătaia cu pelin. Fetele şi băieţii care se întâlneau în această zi se snopeau cu pelin, sărbătoarea Rusaliilor fiind numită şi a pelinului. Tot acum, pelinul se punea în toate băuturile, cu excepţia apei.
Dansul căluşarilor
Căluşarii erau în număr de 13, jurau pe steagul căluşeresc la Todorusalii, o sărbătoare ce avea loc la mijlocul zilelor dintre Paşti şi Rusalii, iar pregătirile lor continuau până în Săptămâna Rusaliilor. Numele acestei sărbători are mai multe origini posibile. Astfel, este o veche sărbătoare romană Rosalia, mai erau Rusalcele slave, un fel de zâne ale apelor, iar despre Rusalii se mai spune că ar fi fost fiicele lui „Rusalim împărat“, personificare a Ierusalimului biblic. Rusaliile sau ielele erau rele, astfel că oamenii din vechime le mai numeau „Frumuşelele“, „Cuconiţele“, „Împărătesele“, pentru a le îmbuna.
Ele erau temute pentru că aduceau multe boli, pe care dansul căluşarilor părea că le poate vindeca. „Căluşarii erau flăcăi aleşi de vătaf, şeful lor, dintre cei mai buni dansatori ai satului. Erau organizaţi într-o ceată care putea să numere până la 13 căluşari. Vreme de aproximativ o lună erau legaţi prin jurământul căluşeresc, o adevărată conspiraţie a muţeniei, acesta impunându-le o anumită comportare“, a spus Marcel Lutic. În „Descrierea Moldovei“, Dimitrie Cantemir nota că „Mulţimea superstiţioasă crede că ei au puterea de a izgoni bolile cronice, iar vindecarea se face astfel: după ce bolnavul s-a aşternut la pământ, aceia încep săriturile lor şi, la un anumit loc al cântecului, calcă, unul după altul, de la cap până la picioare, pe cel culcat; în sfârşit, îi suflă la ureche câteva cuvinte anume ticluite şi poruncesc bolii să iasă“.

Vrand-nevrand am ajuns sa-i fac parastas unui om forte important din viata mea,pe care nu l-am inteles niciodata si pe care am fost suparata toata viata.

Zic important nu intr-o corelatie benefica ci important in viata mea grea,in zbaterile dureroase de zi cu zi, crescuta si pe la rude sau cu tata de imprumut.Nu important in sensul ala maret ,ci doar asa ca mostenire genetica.


Tatal meu natural a murit in Mai pe 5 ,diagnosticat cu cancer...
Tocmai dadusem de ceva membri de familie pe FB si imi doream sa vorbesc cu el ,sa punem un sfarsit acestei urate telenovele care m-a urmarit toata viata.Era normal sa am multe intrebari si inchid niste valize cu ganduri invechite ,sa inchid niste rani din copilarie ,sa-l iert si pe el,si pe mine...
Numai ca am fost inca o data dezamagita ca acest episod nu a luat loc si am fost anuntata de ruda lui ca a murit. Sec.

Am fost furioasa ,imi venea sa sparg ceva!
Acum cand il gasisem si planuiam o reuniune( defapt o amanam de frica eterna a respingerii) viata mai mi-a jucat inca o festa si sansa s-a evaporat.
Nu o stiu nicioadata de ce nu a fost langa mine si nu pot sa inchid cazul daca m-a parasit in mod constient sau chiar nu a stiut ca m-am nascut.

Oamenii care imi cunosc trecutul sunt plictisiti de dramele mele obsedante in jurul tatalui. Ce pot sa spun? Toate persoanele care au aceasta reactie,nu au decat sa umble in papucii mei pt o vreme si mai vorbim...
Stiu...sa iert,sa iert,sa uit... important este cum ajungi la resortul ala, Dumnezeu te ajuta dar nu poate uita si ierta pt tine.

O durere si o povara de vreo 40 de ani...ca la sfarsit sa inteleg ca exista posibilitatea ca el sa nu stie...???

In sfarsit,pe drumul greoi si anevoios al iertarii,care se pare ca incepe ironic cu parastasul de 40 de zile si florile la mormant!

Telenovela din aia,ieftina si proasta laolalta.

Numele lui a fost Valentin ,rugati-va impreuna cu mine pt iertarea pacatelor si pt vesnica lui pomenire +

VRAND-NEVRAND???

O sa ma rog si pentru Valentin(chiar daca degeaba), dar pentru tine ma jur ca o sa ma rog deoarece tu ai mai mare nevoie acum, fiindca din cuvintele tale pe forumul ortodox(!!!!!!) el se rasuceste in mormant.

Tu inainte de parastas(ca sa nu-l faci degeaba) ar trebui neaparat sa faci o spovada pentru toate cate ti-am boldat in mesaj si ( inainte de a citi mesajul meu) schimba intre ei papucii pe care tu i-ai luat invers.

Dumnezeu sa-l odihneasca!

P.S. Vei face cum vrei, insa daca vei reformula postul tau sau il vei sterge(intru pomenirea lui Valentin), voi sterge si eu acest mesaj.

Cred ca este vorba mai degraba despre exprimare .
Vrand-nevrand ...adica nu as fi vrut sa fiu pusa in postura asta ca deja sa-i fac parastas insa viata asta imi da ,as fi vrut sa mai traiasca ,nu avea decat 66 de ani -varsta cand oamenii ies la pensie si-si mai vad cativa ani de batraneti, se mai plimba etc.
A nu se intelege ca m-ar forta cineva...este decizia mea.

Multumesc pt mesaj ,multi au citit(mai mult de 20 persoane )dar numai tu ai raspuns.
Scuze pt exprimare.

In rest,astea sunt sentimentele cuiva care a suferit ani de zile si am dreptul meu sa fiu suparata. Ideea este ca sunt neimpacata cu tot ce s-a intamplat si imi pare drept ironie din partea vietii ca primul lucru pe care il fac pt el ,sa fie parastas...putea fi altceva, o scrisoare,un telefon, o vizita...
Nu sunt chiar sigura ca lumea intelege cam ce doresc sa exprim, ca drept urmare.

Dumnezeu sa-l odihneasca!

Ai dreptul sa fii suparata, dar trebuie sa-l ierti. Pentru linistea ta. Caci ori de cate ori te vei gandi la el cu inversunare, vei avea de suferit s™i nu el va fi vinovat.
Primeste gandul ca poate nu a stiut de existenta ta. Si chiar de n-ar fi asa, ce importanta mai are?!

Nu poti fi sigura ca discutiile cu el nu s-ar fi transformat intr-o dezamagire si mai mare. Acum insa te intalnesti cu el in cel mai crestineste mod cu putinta. Crezand in viata vesnica si in iertare. El e tacut acum si asteapta ajutor.

Daca nu a stiut de existenta ta, acum sigur stie. Afla si cum e sa aibe o fiica crestina si se bucura. Puterea rugaciunilor si a milosteniilor va vor ajuta pe amandoi. Acatistul celor adormiti - citit 40 de zile - va fi un pansament pentru ranile tale inca deschise si un mare ajutor pentru sufletul lui.

Condoleante!

Articolul mi se pare frumos, dar acestea sunt traditii de la sat. Eu asa ceva nu am pomenit la oras. Oare de ce este asa o deosebire mare intre sat si oras in acest domeniu?
Si diferenta mai mare este intre bisericile din tara si cele din diaspora.
La noi nu se fac parastase de Rusalii. In tara se fac probabil sambata.
Noi avem slujba numai duminica si ar fi imposibil sa se faca, pentru ca de Rusalii este si slujba de vecernie imediat dupa Sf. Liturghie. Cand sa mai fie si pomenire?

Pe urma eu nu prea inteleg sensul acestei sarbatori (Mosii). Mortii sunt sarbatoriti mereu. Se fac tot timpul parastase. Cred ca putine sunt zilele din an in care nu se fac. Unde este diferenta intre Mosi si parastasul obisnuit?

Pe urma n-as vrea sa sa lezez pe cineva sau ceva, nu am nimic cu parastasele in sine, dar am ajuns de o vreme la concluzia ca ne ocupam tot mai mult de morti si mai putin de cei vii.
Mereu parasatase, dar cu viii de langa noi nu gasim timpul/rabdarea sa vorbim macar. Si fiecare isi duce crucea si suferinta singur si nestiut.
Mie asta nu mi se pare normal.
In scripturi nu prea se vorbeste despre pomeniri pentru morti, ci despre cum sa ne purtam cu cei de langa noi (vii). Gresesc?

Inca ceva legat de obicieuri - nu stiu cum este la tara, dar banuiesc eu ca mancarea calda nu se serveste la biserica. Cred ca se duc preotii acasa si sfintesc. Si este si cum poate fiecare (si material si fizic). Unii fac parastase (mesele) la restaurant, altii impart doar pachetele si coliva la biserica.
La noi este cam problema, pentru ca in primul rand sunt oameni proveniti din diverse colturi ale tarii, cu traditii diferite.
Unii aduc oale cu sarmale si mancare la biserica (le mai si incalzesc) si miroase si e greu sa le impachetezi (ca in biserica nu este totusi locul sa mananci si se face mizerie).

Pentru Yasmina - nu stiu povestea ta, dar cumva te inteleg.
Am trecut si eu prin situatii similare.
Tu n-ai avut niciodata contact cu tatal tau? Ai avut tata vitreg?

Nu pot decat sa spun ca si cineva de mai sus, ca e bine sa vorbesti cu preotul. Nu stiu cum este preotul la care te duci tu acolo.
Si in general, pentru toate cele adunate in suflet este bine sa vorbesti sa le lamuresti: cu rude sau prieteni care cunosc situatia/ sau cu care ai traumele, cu un psiholog (terapeut).
Am ajuns la conlcuzia ca nu este bine sa le tii in suflet, sa se tot adune. Fac mai rau si mai mult pacat.

Pe mine ma inebuneste obiceiul asta, despre care si preotul ne-a spus la o predica (si mi s-a parut oribil ca si el ca spriijina aceasta idee si o considera corecta), sa nu vorbesti cu omul care te-a deranjat, sau te-a lezat. Ii intorci spatele si il eviti, il izolezi.
In primul rand ca trebuie lamurit conflictul, ca de la sine nu se intampla, si uite ca mai tarziu candva iti pare rau totusi.
In al doilea rand, te porti rau si izolezi oameni carora nu le stii situatia, nu stii de ce se poarta asa, sau sunt asa, nu stii ce s-a intamplat cu ei.
Am observat asa si la mine insami si la altii si povestea si preotul despre o vecina cu care oamenii procedau la fel. Ca e o persoana mai asa, sau mai altfel si atunci nu mai vorbesti cu ea. Si o izoleaza pe rand toti.

Pai si asa se rezolva problema? Nu!!! Ii faci mai rau. O arunci si mai mult in necaz si suferinta. Mai intai vezi ce este cu ea, incearca s-o ajuti, sa-i vorbesti, fa tu pasul si fa-i bine. Si poate ai sa vezi minuni.

Incearca sa vorbesti cu cei care l-au cunoscut pe tatal tau si sa intelegi ce a fost atunci. Incearca sa intelegi si situatia lui si sa-l ierti.

Si eu am trecut prin situatie asemanatoare cu ai mei. Fiecare a avut povestea si dreptatea lui. Eu de mult timp am stiut asta.
In general parintii despartiti incearca sa influenteze copilul si acesta nu stie si in general intra in conflict (pe viata) cu unul din parinti cel putin.
Si nu este bine si nici corect. Copilul sufera ce-i drept, dar nu stie anumite lucruri.
Si intotdeauna sunt vinovati amandoi parintii.

Inca ceva: tu (mai) ai nasa de botez? Incearca sa vorbesti cu ea. Ai frati sau surori?

Parintii nu ni-i alegem noi. Dar sunt ai nostri.
Fa-i parastase si roaga-te pentru tatal tau.

Nu e vorba de exprimare, ci de inima ta.
Iisus Hristos si-a dat sangele ca tu sa nu mai ai dreptul asta.

Daca ar fi fost atat de simplist totul nu ar mai exista drame,dureri,oameni raniti,istoviti si doborati de greutati.
Psihologii,consilierii si terapeutii s-ar reprofila pe imobiliare samd...
Dar ma rog ,este lumea ta imaginara in care totul se desfasoara comform ecuatiilor.

Multumesc ,nadajduiesc cu ajutorul lui Dumnezeu sa ma linistesc desi imi apar mereu ganduri de judecata care nu-mi dau pace si ma arunca in depresie.

Nasii de botez erau in varsta,au murit cand aveam eu 20 de ani.
Nu am frati si surori, tatal meu are o fata cu sotia de-a doua,am contactat-o sa-i spun cine sunt si sa-mi comunice o adresa unde sa trimit niste coroane de flori. Mi-a spus ca ii pare rau ca nu l-am cunoscut insa acum este prea tarziu. Evident nu mi-a dat nici o adresa .
Nu am insistat pt ca nu este relevant.

Se vede din satelit că te plângi pe tine, nu pe Valentin.

13. Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut.(Mt8,13a)

Nu este usor sau firesc sa plangi dupa cineva necunoscut ,nu ?
Si totusi,am plans dupa o idee.

Sunt constienta de toate aspectele expuse de tine,nu cred ca mai este nimic de adaugat la acest subiect.
Multumesc pt sugestii.

Dumnezeu sa-l odihneasca!

Imi aduc aminte, aveam un var de-a lui nevastamea foarte volubil,el locuia in alt oras,si ma intalneam destul de rar cu el (nunti,inmormantari).Si ii tot promiteam ca ne vom duce pe la ei,si chiar imi doream asta. Si totdeauna mai gaseam ceva tot timpul,"ca altadata ,nu azi, ca ajungem prea tarziu etc".Omul a murit destul de tanar pe la cincizeci si ceva de ani si nu am mai apucat sa il vad. Sunt unele lucruri care nu trebuie amanate, le tot amani si nu mai apuci sa te intalnesti cu omul. Yasmina mesajul tau imi aduce aminte sa caut pe cineva, care tot nu am putut sa il caut,tot asa amanare.

Legat de tatal tau. E usor sa dai sfaturi de pe margine, dar era bine daca nu amanai intalnirea cu el .Legat de supararea care ai avut-o asupra lui, nu stiu daca stii ,relatia reala care a fost cu mama ta. Sunt cazuri cand celalalt parinte este "demonizat" asa ca copilul e la mijloc.Iar celalalt parinte nu initiaza nimic ca stie ca i se opreste orice initiativa.
Iti scriu acum pe PM.
Dumnezeu sa il ierte!

Cel ce cu iconomia Ta cea nepatrunsa ai pregatit pacea spre binele cel vesnic, hotarand tuturor vremea si felul sfarsitului, iarta, Doamne, pacatele celor din veac adormiti, primeste-i in locasul luminii si al bucuriei si le deschide bretele parintesti. Auzi-ne, Milostive, pe noi, cei ce le facem pomenirea si strigam: Tatal nostru, iubirea cea nemarginita, odihneste sufletele adormitilor robilor Tai!

De luat aminte!
 

Așa cum ai un tablou în casă cu părinții tăi și îl pui la loc de cinste, trebuie să știm că tabloul are aceeași valoare cu mormântul unde sunt înmormântați părinții tăi, rudele tale, soția sau copilul, prietenul sau bunicii, unde trebuie să te duci din când în când și faci curat la locul acelui mormânt, să pui o floare sau aprinzi o lumânare..
Aruncând o privire peste mormintele și cimitirele patriei noastre, vom vedea că în unele cimitire este ca în pădure, copaci și bălării înalte cât omul, iar noi doar atunci înainte de Paști mergem și facem curățenie, aprindem o lumânare, aducem un cozonac și două ouă roșii și apoi tot anul cimitirul este un loc unde pot să crească toate sălbăticiunile pentru că nu le mai deranjează nimeni!
ACESTA ESTE UN APEL DE REFERINȚĂ SUFLETEASCĂ, ATUNCI CAND PREȚUIEȘTI PE CINEVA! Cel din cimitir stă acolo uitat, singur și își toarce somnul veșniciei până la chemarea Înfricoșătoarei Judecăți.

Morminte uitate şi părăsite!
Mormântul poate fi îngrădit cu un gărduleţ discret şi semănat pe el iarbă şi flori, iar lângă cruce, aşezată o candelă pe care să o aprindem cât mai des cu putinţă, mai ales în zilele de sărbătoare, când credincioşii vin pe la mormintele răposaţilor pentru a aprinde lumânări, a aduce flori, a tămâia şi a face milostenie spre pomenirea sufletelor lor. Trebuie să veghem să nu lipsească de la căpătâiul lor Sfânta Cruce, ca semn al biruinţei morţii prin Înviere şi ca mărturie a faptului că cel adormit nădăjduieşte în învierea cea de apoi. Sa nu uitam de chemarea preotului la mormânt pentru a tămâia, a stropi cu vin mormântul şi a rosti rugăciunile prevăzute de rânduielile bisericeşti

"Vederea mormintelor îmboldeşte pe fiecare dintre noi să cugete asupra sfârşitului său propriu, iar cine a luat această încredinţare nu se va lăsa pe sine lesne în mrejele păcatului".
https://youtu.be/5ZYfT30uMns

Doamne ajuta!

Exista un loc pe lumea ăsta situat cam.la 800 mile de polul nord, și la 78° N, un arhipelag,.care aparține Norvegiei dar în care au fost mai multe așezări concesionate și exploatate de ruși de prim 1920-1930. Acum mai este doar unul singur, unde s-a ridicat în 1996 o mica capela din lemn , cea mai nordica biserica ortodoxa din lume, dar ăsta abia după ce s-a prăbușit un avion cu vreo 140 de suflete la bord.
https://www.ortodoks.no/russisk/svalbard
( am reușit o data sa traduc pagina , nu eu ci telefonul, dar ulterior nu a mai vrut)

A mai existat și mai la nord un alt oraș, mai mare, care a fost abandonat prin anii 60 și acum este obiectiv turistic în conservare. Turiștii dau bani grei ca sa viziteze ruinele unei ere apuse. Cum ar fi și aceasta:
https://www.spitsbergen-svalbard.com...mber-2017.html
Nu pot însă sa nu îmi pun o intrebare: Cum au putut face cimitir si înmormântări în acel loc în lipsa unei biserici ??? Pentru ca nu menționează nimeni nicăieri de existenta măcar a vreunei ruine a ce ar fi fost vreodată o biserica ( in schimb se lauda cu cea mai noridica statuie a lui Lenin...oare din cauza ăsta s-o fi ales praful.și ruina de acele locuri ???)... mă întreb oare dacă acei copii despre care se spune ca sunt îngropați acolo au apucat măcar sa fie botezați. ... și nu vorbim de vreun popor barbar, păgân, ci de unul.cu o veche tradiție ortodoxa... și mă mai întreb iarăși de ce când au plecat nu si-au luat și morții cu ei??? ( mai ales ca în capitala insulei de vreo 70.de ani nici nu se mai fac înmormântări pentru ca s-a constata ca pur și simplu datorita frigului cadavrele nu se descompun). Oare s-o fi făcut vreodată în acele locuri unde înca mai zac rămășițe omenești măcar vreo slujba de pomenire? Ar fi indicat sa se facă sau nu e absolut necesar?

Din punctul meu de vedere, în acele locuri s-ar putea ridica chiar o mănăstire, sau măcar un schit, nu neapărat ca obiectiv turistic , ci ca loc de nevoință pentru monahi, ar fi chiar un loc destul de "close to heaven", din multe puncte de vedere. ..

Dupa 7 ani de la moarte nu se mai face?

De câte ori poți și simți nevoia , dar cele scrise mai sus sunt într-un fel "obligatorii ".

Am inteles,multumesc Cristian.

Moșii de iarnă ( 10 februarie 2018 )
 

În fiecare an, în sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi, credincioşii aduc la Biserică ofrande pentru sufletele celor dragi trecuţi la Domnul. Cunoscută şi sub denumirea populară de Moşii de iarnă, această zi este un prilej de comemorare şi rugăciune pentru cei care „s-au săvârşit în dreapta credinţă”.
Părintele Alexander Schmemann referindu-se la pomenirea celor adormiţi spune: „Ne rugăm lui Dumnezeu să-i pomenească pe cei pe care noi îi pomenim şi facem aceasta tocmai pentru că îi iubim. Rugându-ne pentru ei, ne întâlnim cu ei în Hristos, Care este dragoste şi Care, pentru că este dragoste, înfrânge moartea, care este ultima biruinţă asupra înstrăinării şi lipsei de dragoste. În Hristos nu este diferenţă între cei vii şi cei morţi. El este Viaţa şi această Viaţă este lumina omului. Iubindu-L pe Hristos, îi iubim pe cei ce sunt în El; iubind pe cei ce sunt în El, Îl iubim pe Hristos: aceasta este legea Bisericii şi motivaţia pentru care se săvârşesc rugăciuni pentru cei adormiţi”.
În ziua sâmbetei Moşilor de iarnă, aşa cum spune Sinaxarul zilei din Triod, „dumnezeieştii Părinţi au hotărât pomenirea tuturor celor din veac adormiţi întru dreapta credinţă, în nădejdea învierii veşnice”.
A fost rânduită comemorarea în această sâmbătă, pentru că în ziua următoare este prăznuită cea de-a doua venire a Domnului, când are loc Înfricoşătoarea Judecată.
În acest sens Triodul ne spune că „prin aceasta Biserica înduplecă pe înfricoşătorul şi dreptul Judecător să aibă, faţă de suflete, obişnuita Sa milă şi să le aşeze întru desfătarea cea făgăduită”. Rugăciunea pentru cei adormiţi devine, astfel, o imagine a marii adunări eshatologice care va preceda Judecata, la care sperăm să dobândim cu toţii răspuns bun.
Sfinții Părinți au rânduit ca sâmbăta să se facă pomenirea celor adormiți, pentru că este ziua în care Hristos a stat cu trupul în mormânt și cu sufletul în iad, ca să-i elibereze pe drepții adormiți prin Învierea Sa, pe care o cinstim în fiecare duminică, ziua Învierii lui Hristos.

Vă prezint câteva idei dintr un articol publicat pe acest site de catre Adrian Cocosila , Adminul acestui Site si Forum :

《Cine poate fi pomenit?
Se pot pomeni toti cei care au murit nedespartiti de Biserica. Nu pot fi pomeniti cei care au murit in dispret cunoscut fata de Dumnezeu. Precizam ca orice slujba a Bisericii se savarseste numai pentru cei care sunt membri ai ei, adica au devenit prin Sfintele Taine, madulare ale Trupului tainic al lui Hristos. De aceea nu pot fi pomeniti nici copiii morti nebotezati, pentru ca ei nu sunt membri ai Bisericii.
Mosii de iarna
In Sambata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne facem pomenirea mortilor, pentru ca in duminica urmatoare Biserica a randuit sa se faca pomenire de Infricosata Judecata si A doua venire a Domnului la care ne vom infatisa toti. Pentru ca multi crestini au murit pe neasteptate si fara pregatirea sau fara pocainta necesara, Biserica face mijlocire pentru toti acestia, ca sa se bucure de fericirea vesnica.
Simion Florea Marian mentiona in lucrarea "Trilogia vietii", "ca pe tot parcursul anului, in spatiul romanesc exista 20 de zile de Mosi". Cuvantul "mosi" vine de la "stramosi", si se refera la persoanele trecute la cele vesnice. Cu apelativul "mosi" sunt numiti nu doar mortii, ci si principalele sarbatori ce le sunt consacrate, precum si pomenile facute pentru ei. Din zilele de Mosi amintim: "Mosii de primavara" (de Macinici), "Mosii de vara" (sambata dinaintea Rusaliilor), "Mosii de toamna" (in prima sambata din luna noiembrie), "Mosii de iarna" (sambata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne).
Sambata, zi de pomenire a celor adormiti
Sfintii Parinti au randuit ca sambata sa se faca pomenirea celor adormiti, pentru ca este ziua in care Hristos a stat cu trupul in mormant si cu sufletul in iad, ca sa-i elibereze pe dreptii adormiti. Pe de alta parte sambata e deschisa spre duminica, ziua invierii cu trupul. Duminica este numita si ziua a opta, pentru ca este ziua inceputului fara de sfarsit, ea nu va mai fi urmata de alte zile, va fi eterna.
Nu se fac parastase in:
- duminicile de peste an;
- perioada dintre Nasterea si Botezul Domnului;
- de la lasatul secului de carne pana la sambata intai din Postul Mare, sambata Sfantului Teodor;
- din sambata Floriilor pana in Duminica Tomei;
- zilele de luni, marti, miercuri, joi si vineri, din
Postul Sfintelor Pasti, pentru ca in aceste zile este savarsita Liturghia Darurilor mai inainte sfintite.》
Adrian Cocosila

Sâmbăta colivelor +
 

Părintele Ciprian Apetrei ne vorbește despre semnificația acestei peioade in pomenirea morților și despre semnificația colivei .
Sper ca informatiile postate vă vor fi de folos !

"rima sâmbătă din Postul Mare este cunoscută sub denumirea de Sâmbăta Sfântului Teodor Tiron sau a colivelor. Cu această zi încep pomenirile din Postul Mare pentru cei trecuți la cele veşnice. Aceste pomeniri se vor face în fiecare sâmbătă din Postul Mare, până în Sâmbăta lui Lazăr sau a Floriilor.
În timpul domniei împăratului Iulian Apostatul (361-363), acesta a ordonat să se stropească cu sângele animalelor sacrificate idolilor toate produsele vândute în cetate pentru a întina astfel prima săptămână din Postul Mare al creștinilor. Sfântul Mucenic Teodor s-a arătat arhiepiscopului de atunci, Sfântul Eudoxie (360-369), descoperindu-i planul împăratului și l-a sfătuit să fiarbă grăunțe de grâu (colivă) și să le distribuie locuitorilor Constantinopolului pentru ca aceștia să nu meargă să cumpere nimic de la piață.
Astfel, au fost izbăviți de întinarea idolatriei creștinii din Constantinopol. În urma acestei minuni, arhiepiscopul a stabilit să serbeze în fiecare an, la încheierea primei săptămâni a Postului Mare, sâmbăta Sfântului Teodor. De atunci, în amintirea minunii sfântului, se aduc în sâmbăta aceasta la biserici colive de grâu fiert, fie în amintirea unor sfinţi, fie întru pomenirea celor adormiţi.
Coliva are o semnificaţie profundă şi tainică: boabele de grâu, care sunt adunate laolaltă, simbolizează Biserica lui Hristos şi pe membrii ei, cei vii şi adormiţi, care se găsesc împreună în rugăciune. Biserica a hotărât să se facă pomenirea celor plecaţi din lumea aceasta, mijlocind pentru odihna şi iertarea păcatelor lor. Pomenirea celor care nu mai sunt printre noi este o dovadă de iubire nemărginită faţă de cei adormiţi. Prin rugăciunile noastre se manifestă comuniunea cu cei trecuţi la Domnul. Îi pomenim, îi aducem în faţa lui Dumnezeu, mijlocim pentru ei, îi includem într-un dialog al rugăciunii cu Dumnezeu, dialog care revarsă foloase şi asupra lor.
Prin pomenirea înaintaşilor în această zi, Biserica îşi exprimă speranţa răspunsului bun pe care îl vor primi la Judecata de Apoi toţi oamenii adormiţi întru nădejdea Învierii şi a vieţii veşnice din Împărăţia cerurilor."

Mosii de Iarna 2019
 

Moşii de iarnă sau Pomenirea morţilor se ţin în fiecare an în sâmbăta de dinaintea Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi - ziua lăsatului sec la carne pentru postul Sfintelor Paşti. Moşii de iarnă 2019 se vor pomeni în ziua de 2 martie când în biserică se oficiază Sfâta şi Dumnezeiasca Liturghie, urmată de parastasul pentru cei adormiţi. În popor ziua mai este numită şi sâmbăta morţilor.
Moşii de iarna 2019. Ce obiceiuri sunt şi ce se dă de pomană
În Sâmbăta morţilor se face parastas pentru cei dragi dar şi pentru morţii care nu au avut parte, din diverse motive, de slujbele rânduite la înmormântare, pentru creştinii care au murit pe neaşteptate, fără să fie pregătiţi şi fără să fi apucat să se căiască pentru păcatele lor. Se fac slujbe şi în cimitire la mormintele celor care nu mai sunt printre noi, având asfel ocazia de a îngriji mormintele după iarnă având grijă să nu lipsească sfânta Cruce, florile – proaspete sau semănate – pe mormând sau împrejurul acestuia.. Această zi este dedicată amintirii personelor dragi care au trecut hotarul vieţii spre moarte, şi în această zi trebuie să ne reculegem la gândul că moartea nu înseamnă sfârşitul existenţei omului.
Moşii de iarna 2019. Se face milostenie după posibilităţi
Pentru acest Praznic se pregătesc toţi creştinii, după posibilităţile materiale, fie că sunt săraci sau bogaţi fiecare după posibilităţi. În ziua praznicului se sfinţesc la biserică vin, colivă şi prescure, precum şi pachetele de mâncare pregătite pentru a fi împăţite după slujba de pomenire, săracilor de la biserică, vecinilor şi persoanelor sărmane întâlnite pe stradă. Astfel păstrăm legătura cu cei care dragi trecuţi dincolo, prin slujbe de comemorare, prin rugăciuni, prin milosteniile pe cei care familia le face pentru cei adormiţi.
În zonele rurale bătrânii povestesc încă despre sufletele morţilor care vin în această zi pe pământ şi sunt îmbunat cu mâncarea oferită de pomană.
Duminică va fi lăsata secului la carne şi astfel Moşii de iarnă 2019 sunt ultima ocazie de a da de pomană produse de şi preparate din carne, care trebuie consumate în acest weekend.
Pe lângă obişnuitele articole care se dau de pomană, vin, colaci, colivă, astăzi în mod special se dau de pomană sarmale. În unele zone ale ţării de Moşii de iarnă 2019 se fac piftii

Articol semnat de Adminul acestui site !
 

Pomenirea celor adormiti, un lucru folositor si placut lui Dumnezeu
In sambata dinaintea Duminicii Infricosatoarei Judecati, Biserica Ortodoxa a randuit sa se faca pomenirea celor adormiti. Aceasta zi cade anul acesta pe 2 martie si este cunoscuta in traditia romaneasca si ca "Mosii de iarna ". Pomenirea aceasta nu are o data fixa. E o zi cu data schimbatoare, in functie de Invierea Domnului. In toate locasurile de cult, dupa Sfanta Liturghie, se va oficia si parastasul pentru cei trecuti la cele vesnice.
Pomenirea generala a celor adormiti in aceasta zi, se adauga celorlalte doua pomeniri generale a mortilor: Mosii de vara si Mosii de toamna.
Slujbele de pomenire pentru cei trecuti la cele vesnice poarta denumirea de parastas. Acest cuvant provine din limba greaca si inseamna infatisare inaintea cuiva, mijlocire. Deci, prin aceasta slujba se mijloceste inaintea lui Dumnezeu pentru cei adormiti. In ziua de pomenire, credinciosii aduc la biserica prinoase (coliva, vin, colaci) care, dupa ce sunt binecuvantate, se impart pentru sufletele adormitilor. Exista obiceiul de a aduce si diferite daruri de mancare si bautura, uneori si imbracaminte, spre a fi binecuvantate si daruite oamenilor nevoiasi, in numele celor adormiti sau spre pomenirea lor.
In calendarul nostru crestin fiecare sambata este considerata zi de pomenire a mortilor. Biserica si-a manifestat intotdeauna grija fata de cei care au plecat in vesnicie, randuind cantari speciale in amintirea acestora. Insa, nu doar sambata putem inalta rugaciuni pentru cei morti catre Dumnezeu, ci in fiecare zi putem sa ne amintim de cei adormiti si sa-L rugam pe Dumnezeu sa le daruiasca odihna intru fericire.
Facem pomenire celor trecuti la Domnul, pentru ca avem credinta ca prin moartea trupeasca, ca despartire a sufletului de trup, nu se ajunge in nefiinta. Chiar daca trupul se descompune, sufletul ramane viu. Mentionam ca omul va redeveni intreg la invierea cea de obste, cand atat trupeste, cat si sufleteste va participa la fericirea vesnica sau la suferinta vesnica, in functie de unirea sau lipsa unirii cu Dumnezeu.
In cadrul slujbelor de pomenire a mortilor, un element aproape nelipsit il reprezinta coliva. Ea exprima credinta noastra in nemurire si Inviere. Boabele de grau din care este facuta, sunt simboluri ale invierii trupurilor. In Scriptura se mentioneaza: "Dupa cum bobul de grau, ca sa incolteasca si sa aduca roada, trebuie sa fie ingropat mai intai in pamant pentru ca sa putrezeasca, tot asa si trupul omenesc mai intai se ingroapa si putrezeste, pentru ca sa invieze apoi, intru nestricaciune" (Ioan 12, 24; I Cor. 15, 36).
Avand in vedere ca cei trecuti in lumea de dincolo nu mai pot face nimic pentru mantuirea lor, se cuvine ca noi sa ne rugam cat mai des pentru ei. Sa nu uitam ca Dumnezeu doreste ca toti oamenii sa se mantuiasca. Astfel, rugaciunile noastre pentru cei morti sunt placute Domnului. IPS Bartolomeu Anania ne spune ca daca ne dorim ca rugaciunea noastra sa fie putere pentru cei morti, e necesar ca noi sa devenim puternici, adica lipsiti de pacat. Sa cautam si noi sa traim cat mai curat, ca si rugaciunile noastre sa devina mai puternice.
Adrian Cocosila

Rugăciune pentru mântuirea celor adormiți
Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta credință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gândul le-au săvârșit, și-i așază pe ei, Doamne, în locuri luminoase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată durerea, întristarea și suspinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac.
Dăruiește-le lor și nouă Împărăția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veș*nice și desfătarea vieții Tale celei nesfârșite și fericite.
Că Tu ești învierea și odihna adormiților robilor Tăi (numele), Hristoase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului și Bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Cu sfinții odihnește, Hristoase, sufletele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!

Editat *********

𝐒𝐀𝐌𝐁𝐀𝐓𝐀 𝐌𝐎𝐑𝐓𝐈𝐋𝐎𝐑
𝐌𝐎𝐒𝐈𝐈 𝐃𝐄 𝐕𝐀𝐑𝐀+

In fiecare an, in sambata de dinaintea Rusaliilor, are loc pomenirea generala a celor adormiti. Anul acesta este savarsita pe 11 iunie. Aceasta pomenire este cunoscuta si sub denumirea populara de Mosii de vara. Termenul "mosi" vine de la "stramosi" si ii are in vedere pe toti inaintasii nostri trecuti la cele vesnice.

Sambata dinaintea Duminicii Pogorarii Duhului Sfant este inchinata celor adormiti pentru ca si ei sa se impartaseasca de darurile Sfantului Duh Care S-a pogorat la Cincizecime peste Apostoli. Lucrarea Duhului Sfant nu-i cuprinde numai pe crestinii din aceasta lume, ci se extinde si asupra celor trecuti la cele vesnice

"Pomenește, Doamne, pe cei ce întru nădejdea învierii și a vieții celei ce va să fie au adormit, părinți și frați ai noștri și pe toți cei care întru dreapta credință s-au săvârșit, și iartă-le lor toate greșelile pe care cu cuvântul sau cu fapta sau cu gândul le-au săvârșit, și-i așază pe ei, Doamne, în locuri luminoase, în locuri de verdeață, în locuri de odihnă, de unde au fugit toată durerea, întristarea și suspinarea, și unde cercetarea Feței Tale veselește pe toți sfinții Tăi cei din veac.

Dăruiește-le lor și nouă Împărăția Ta și împărtășirea bunătăților Tale celor negrăite și veș*nice și desfătarea vieții Tale celei nesfârșite și fericite.

Că Tu ești învierea și odihna adormitilor robilor Tăi (numele), Hristoase, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte și Preasfântului și Bunului și de viață făcătorui Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cu sfinții odihnește, Hristoase, sufletele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!

Amin !"

Am hotărât să organizăm un priveghi pentru bunica mea în casa în care a trăit toată viața. E prima dată când trebuie să organizez așa ceva. Sunt așa de pierdut. Bunica a iubit atât de mult acea casă. Cum pot face ca totul să fie perfect?

Îmi pare atât de rău să aud despre pierderea dvs. Când a murit unchiul meu, am organizat și noi un priveghi în casa lui. E ceva atât de special în a aduce omagiu în locul în care au trăit și iubit. Am găsit un ghid despre organizarea unui priveghi care m-a ajutat să țin cont de toate detaliile și să îi aduc un omagiu așa cum ar fi vrut el https://funerare-nonstop.ro/priveghi/. Sper sa va ajute si pe voi, Dumnezeu sa va binecuvanteze.