Tatal nostru
 

Din toate cele sapte cereri ale acestei rugaciuni, pe care din ele o cereti mai mult, cu mai multa ardoare? Stiu ca ar trebui pe toate la fel, dar cred ca in anumite circumstante ne dorim ceva anume mai mult. E gresit? Vi s-a intamplat si voua?
Sa ne reamintim :
Tatal nostru care esti in ceruri,
1. Sfinteasca-se numele Tau
2. Vie Imparatia Ta
3. Faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant
4. Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi
5. Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri
6. Si nu ne duce pe noi in ispita
7. Si ne izbaveste de cel viclean
Amin

Probabil cei mai multi oameni se roaga pentru paine, altii poate pentru izbavirea de rau, dar cel mai greu lucru pana la urma dupa parerea mea e iertarea pacatelor noastre, care e conditionata de iertarea gresitilor nostri. Asta practic e ceea ce ni se cere noua, oamenilor, dar care totusi nu o putem face fara ajutorul Lui.
Astept comentarii.

Se poate sa avem perioade cand ne rugam mai mult pentru ceva si perioade cand ne rugam mai mult pentru altceva. Eu chiar nu acordam importanta prea mare partii cu "painea noastra", asta pentru ca nu mi-a lipsit... Dar vazand lumea care se inchina in biserica mai mult la aceasta ruga, mi s-a facut rusine ca nu sunt suficient de recunoscatoare pentru a nu am fost lipsita de aceasta paine.

Imi place "Vie imparatia Ta"... si pentru faptul ca "vie" se poate folosi cu ambele sensuri :"sa fie vie" sau "sa vina" - asa ma gandesc eu...

Ma rog sa nu fiu dusa in ispita, sau sa fiu in stare sa depasesc ispita, caci spun sfintii Parinti ca fara ispite nu ne putem mantui (sper ca nu gresesc, asa am retinut, ca ispitele ne invata mai bine cum sa ne ferim de rau si sa lepadam pacatul).

Ma rog, desigur, si pentru iertarea greselilor si fagaduiesc ca si eu voi ierta. Dar oare iert cu adevarat? Apropo' de topicul cu "sintagme/ zicale gresite", eu nu cred ca e adevarata zicala "sa ierti, dar sa nu uiti". Cred ca ceea ce ierti cu adevarat, iti iese din minte, altfel ar fi o tinere de minte a raului sau o mandrie pentru faptul ca "uite ce am fost eu in stare sa iert"!

Nu stiu neaparat daca Dumnezeu raspunde cererilor noastre in functie de ardoarea, de patosul cu care rostim rugaciunile. Sigur, este bine sa existe o inflacarare in rugaciune, dar cum deosebim noi daca aceste trairi ale noastre sunt psihice sau duhovnicesti?

Cand rostesc aceasta rugaciune incerc sa am constiinta si simtirea lui Dumnezeu ca Tata al nostru. Spun asta, pentru ca m-am aflat de multe ori rostind-o mecanic, ca unui Dumnezeu indepartat si strain, cand de fapt gandurile mele si propria inima umblau hai-hui in departarile si strainatatea ne-trezviei.

Numai uniti tainic cu Hristos, cu Dumnezeu Fiul, Il putem trai cu adevarat pe Dumnezeu ca Tata. De aceea, Biserica nu numai ca ne invata cum sa ne rugam, ce sa cerem, dar prin Sfintele Sale Taine si prin toate caile prin care Hristos ni Se impartaseste prin harul Duhului Sfant (icoana, Sfana Scriptura, natura zidita etc.), ne arata ca Fiul si Duhul Se roaga intru noi, Se roaga impreuna cu noi: "Avva Parinte!"

Cam de cand am inceput sa-mi adun gandurile si rostul meu pe lume, am considerat ca la nr. 3, trebuie sa ma opresc si sa fac macar o plecaciune, daca nu inchinaciune. Nu stiu de ce cred ca mai presus de toate este aceea ca trebuie sa facem voia Tatalui.

Pe vremuri si eu rosteam mai cu foc "si nu ne duce pe noi in ispita", crezand ca asta e singurul si cel mai mare pericol care ne paste. Cu iertarea multa vreme am crezut ca sunt o buna iertatoare, dar acum imi dau seama cu parere de rau ca nu e deloc asa....
Si cu painea am cam neglijat-o multa vreme, poate tocmai pentru ca nu am trait cu amenintarea reala a foamei, sau chiar daca era asa, era o foame inchipuita (adica mai degraba im lipseau alte lucruri, materiale sau spirituale).
Ceea ceconstat abia acum, cu surprindere, e ca in aceasta rugaciune nu ceri nimic pentru ceilalti, sau pentru tine in raport cu ceilalti, ca individ (de exemplu, sanatate familiei, prieteni, dragoste etc). Poate fi considerata o rugaciune colectiva, a omului ( fiintei omenesti) - catre divinitate : da-ne noua, iarta-ne pe noi, izbaveste-ne pe noi...nu e o rugaciune particulara : sa-mi reuseasca operatia, sa intru la facultate, etc. Aici spunem "faca-se voia Ta", adica trebuie s-O acceptam, cu bune si cu rele...chiar daca nu intru la facultate sau nu supravietuiesc operatiei....

1. Fa-ma sfinta, Doamne, este singurul lucru pe care mi-l doresc. Nici saracie, nici bogatie, nici boala, nici sanatate:numai ceea ce vrei Tu,in felul in care vrei Tu, atit.
2. Imparatia Ta sa vina in mine, in sufletul meu, astfel incit prin tot ceea ce fac sa-Ti aduc slava Tie, Doamne
3.Ma supun vointei Tale, Doamne, atit in ceea ce priveste viata fizica pe care o duc intre semenii mei (pe pamint), cit si in ceea ce priveste viata duhovniceasca, interioara
4.Te rog, Doamne, sa -mi dai piinea necesara trupului, dar mai mult te rog sa-mi dai harul de-a ma hrani cu vrednicie cu Piinea Trupului Fiului Tau.
5.Iarta-mi Doamne toate greseliele, pentru ca si eu iert toate greselile aproapelui. Iar daca nu am putut sa iert din toata inima, Tu, Doamne, da-mi harul sa-l pot ierta si sa-l pot iubi pe aproapele meu din toata inima mea
6. Nu ma lasa, Doamne, sa cad in ispita pentru ca nu vreau sa te ofensez cu nimic
7. Alunga-l pe cel viclean din sufletul meu. Numai Tu poti face asta. Iar daca sufletul meu va fi gol, il vei umple Tu, Doamne, si-ti vei face salas in sufletul meu.

Nu mai stiu unde am citit ca la aceste lucruri am putea medita atunci cind spunem aceasta rugaciune.

Chiar Evanghelia de azi spune:
22: Si raspunzand, Iisus le-a zis: "Aveti credinta in Dumnezeu.

23: Adevar va spun ca cel ce i-ar zice muntelui acestuia: Ridica-te si te arunca in mare!, si nu se va indoi in inima lui, ci va crede ca ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.

24: De aceea va spun: Pe toate cate le cereti rugandu-va, sa credeti ca le-ati si primit , si le veti avea.

25: Iar cand stati de va rugati, iertati orice aveti impotriva cuiva, pentru ca si Tatal vostru Cel din ceruri sa va ierte voua gresalele voastre.

26: Iar daca voi nu iertati, nici Tatal vostru Cel din ceruri nu va va ierta voua gresalele".

Evanghelia dupa Marcu 11 (22-26)

Si asta o stiu pentru ca am intrat in sfanta biserica chiar inainte sa se citeasca. Nu e o lauda la adresa propriei persoane, ci un semn prin care Dumnezeu mi-a amintit acest lucru. Si nu e prima oara cand se intampla.

Eu nu am fost miscat mai mult de o anumita cerere. Si nici nu m-am intrebat pana acum daca am mai multa nevoie de implinirea unei cereri fata de celelalte.

Bun lucru este sa simtim ca vorbim cu Dumnezeu in toata rugaciunea, nu doar intr-o parte a ei. Daca vibram la o cerere tot e un castig fata de rugaciunea rostita mecanic.

Hai sa-ti spun ceva , draga Marius , pentru ca tot ai adus aminte de cum raspunde Dumnezeu cererilor noastre !
Cu mana pe inima o spun , ca cel mai mult m-a ajutat suspinul catre El ! Da , ai auzit bine , caci de multe ori m-am rugat ore in sir , c u glas tare , cu convingere , dar raspunsul cel mai rapid l-am primit la suspinele mele , adresate Lui . Poate pare curios , dar cred ca acele suspine au fost cele mai sincere , caci erau suspine de disperare , de recunoastere a neputintei mele , de starea in care ma aflam in acel moment . Acele suspine , nu erau programate , nu erau scrise , nu faceau parte din programul meu de rugaciuni , ele veneau pur si simplu , avandu-L pe El in minte si mai ales in suflet . Daca nu El , atunci cine , ma va intelege si ajuta ! Dumnezeu mi-a primit mai mereu suspinarea mea , caci m-am predat Lui , draga Marius . Asta nu inseamna a neglija rugaciunea scrisa , ci dinpotriva !
Post binecuvantat si iertare tuturor !

Asa e.

http://www.razbointrucuvant.ro/2007/...ea-disperarii/

http://www.razbointrucuvant.ro/2007/...-toata-vremea/

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...-rafail-noica/

.