Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Eutanasia (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5044)
-   -   Am incercat sa ma sinucid (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=623)

Stefan500 04.08.2006 14:44:59

Pentru multi sinucigasii sunt doar niste lasi (nu ma refer neaparat din punctul de vedere al bisericilor crestine).
Dar uite ca acum stati de vorba cu unul care a incercat s-o faca. Da, e socant sa te confesezi, dar vreau niste raspunsuri la anumite probleme.
De ce am incercat? Au fost 3 incercari: de 2 ori am incercat sa-mi bag foarfeca in mine, iar 1 data am incercat sa sar dupa balcon. Dar de fiecare data parca ma oprea cineva; cred ca Dumnezeu vrea ca Stefan sa traiasca. Am incercat din mai multe cauze:
- singuratate (imi doresc foarte mult sa am o pritena, caruia sa nu-mi fie rusine sa-i spun ca o iubesc, cu care sa fac multe lucruri impreuna, care sa aiba timp de sufletul meu :( );
- Mama e mai tot timpul ocupata cu servicul si nu are intotdeauna timp sa stea de vorba cu mine; nu fac intotdeauna ordine si curatenie (defapt in majoritea cazurilor, ca sa fiu sincer), si chiar si atunci cand fac putin si incerc sa fac ceva bun tipa la mine si imi zice "boule", "nesimtitule"...
- faptul ca nimeni nu ma baga in seama, desi creirul meu a memorat multe chestii interesante (nu chestii legate de manele si alte porcarii asemenea) - stiu ca lauda este un pacat, dar mi-ar placea, ca uneoeri, atunci cand fac ceva bun sa-mi multumeasca cineva, pentru a-mi da puterea sa fac lucruri bune in continuare;
- in clipele alea ma gandesc ca nimeni nu mai vrea, si ca toti vor sa scape de mine: mama ca sa nu mai ii ocup casa cu aparate vechi, tata ca sa nu-mi mai platesaca pensie alimentara, bunica ca sa nu-i mai fie rusine cu oaia neagra a familiei (tatal si bunica: nu invat bine, nu am bani, deci si prin urmare nu o sa am o sotie - deh, n-am bani; nu conteaza ca sunt un biat bun, ca nu ma duc prin tot felul de localuri sa ma imbat, ca nu ma droghez - verisoara aceea care imi este buna prietena mi-a zis ca bunica mea aprecieza ca sunt un baiat cuminte, dar mie nu imi zice niciodata asta, si acest lucru ma doare), ca nu o steresez pe veriosara mea cu problemele mele... si ma gandesc ca dupa ce nu voi mai fi o sa-si dea seama ca au pierdut si eu un suflet bun...
E si vina mea, ca sunt cam prea egoist uneori si ma cred buricul Pamantului... Dar, poate am fost si prea alintat!

Daca stie cineva (doar de prima tentativa). Da, stie: verisoara (ea a aflat prima), preotul de Biserica de langa mine, sora si mama. Verisoara s-a speriat, parintele a zis ca nu ar mai trebui sa vorbeasca cu mine (nu mi-a dat canoane, ca a zis ca degeaba imi da daca eu nu ma indrept), sora a fost indiferenta, mamei i-am spus la nervi si a zis "ce, ma ameninti" (si ea era nervoasa)

[b]VA ROG SA NU ARUNCATI CU PIETRE IN MINE![/u]

Stefan500 04.08.2006 14:51:51

Si mai este faptul ca imi amitesc de toti colegii din liceu, care imi faceau mizerii (a fost mai rau ca la puscarie - bine, nu m-au violat) si de fetele carora putin le-a pasat de sentimentele mele - pentru ele, eram probabil doar un robot fara suflet. A fost partial si vina mea, pentru ca nu aveam grija de imaginea personala...

sovidiu 04.08.2006 16:34:43

Se pare, din felul in care ai scris, ca esti o persoana inteligenta cu mult bun simtz launtric si in familia ta esti destul de important daca fiecare are "deaface" cu tine, deoarece probabil ii coplesesti cu discutiile dumitale, la care, avand alte preocupari, bineinteles ca nu au cum sa faca fatza, si ca atare te superi, te simti singur si trist cu atat mai mlt cu cat destui colegi de ai tai din generatia ta se simt bine, vorbesc si fac aberatii, fara sa le pese, si unii si reusesc in viatza, in concluzie singuratatea e intr-adevar suparatoare. Dar are si avantaje, poti citi, sa te uiti la TV, sa studiezi religie, sa mergi la biserica, sa scrii, sa te gandesti cum ai putea face o afacere, sa castigi niste bani, sau de ce nu sa faci ca si un prieten al meu care in singuratate se pregateste in a fi desavarsit, cantand la chitara si citind carti filozofice si duhovnicesti, adica placute sufletului sau inca primitiv, al meu e cu mult in urma, si care tot singur colinda muntii si vaile patriei, cu cortul, in gasirea unor si mai mari singuratati in imbratisarea naturii... Dar d-neata avand talent, decat sa stai degeaba, si in loc sa aplici pe pielea ta in momentele triste si negre, diferite solutii de tip chici, adica sa-i lasi pe toti cu gura cascata, devenind un VIP dupa care isi amintesc apropiatii cu jint, ia gandeste-te la aceiasi colegi de generatie batjocoritori care te-ar putea privi cu sictir sau cu o mutra schimonosita deoarece tocmai le-ai confirmat zeflemeaua ca intr-adevar nu meritai prietenia lor. Si prietenii trebuie sa ti-i sti alege, sa ai grija de ei, sa-i accepti cu bunele si cu uraciunile lor, trecandu-le cu vederea din jigniri, din lipsa lor de interes, din excluderea cu care "te pedepsesc" evitandu-te. Parerea mea despre ce ai avea de facut, pentru a nu-ti pierde vremea cu astfel de idei negre este de a incerca sa le pui pe hartie, sa le lasi pentru a doua zi, a treia, sa le recitesti si sa le completezi asa fel incat sa-ti iasa un jurnal sau o istorioara plina de sensibilitate si intamplari si ganduri cu care intr-adevar sa-i determini sa te aprecieze, asta deoarece talentul tau am impresia ca spre asta inclina. Daca totusi negrele lacrimi se indesesc, din cinestie ce motive, sfatuieste-te cu cineva pe baza concluziilor tale, un prieten, o ruda, un medic, un parinte, si puneti-le pe masa pentru a afla parerea lor despre ele...

Si eu am avut cateva tentative, unele de-adreptul aberante, de care ma rusinez sa le povestesc, dar findca ti-ai deschis sufletul am sa mi-l deschid si eu, si a fost adevarat, fiind la un pas de prapastie...

Cica ma gandeam cum se poate construi un stalp pana se iese din atmosfera, si realizasem tehnic in mintea mea acest aspect, proiectandu-l si pe hartie, astfel oamenii puteau lansa sonde spatiale folosindu-se doar de impuls, daca ne gandim ca in afara atmosferei nu exista frecare, astfel lansarile erau mult mai simple si ieftine. Apoi drumul pana la Luna fiind foarte scurt, oamenii puteau si acolo sa faca un turn mai mic pana la distantza in care gravitatia lunara ar fi foarte mica (acolo nu exista atmosfera). Pana aici nimic negativ, dar gandindu-ma ca pe partea cea intunecata a lunii precis exista viatza, sau sunt ascunse fiinte D-nezeiesti, sau de ce nu ei traiesc in interior unde luna fiind probabil formata din gheatza, deci existand apa se dezvolta o alta natura, si poate ca luna este si ea un loc unde se aseaza D-zeu, si ca atare eu prin solutiile mele tehnice nu as face decat sa le inlesnesc, semenilor nostrii, distrugerea lunii, ca odata oamenii ajunsi acolo se vor bate pe ea, si daca ar distruge-o, bucati din ea care ar lovi pamantul ar distruge parti din el, si poate ar misca pamantul de pe orbita, l-ar duce mai aproape de soare sau mai departe si ar strica echilibrul atat de fragil al existentei noastre pe Terra, si ca atare, m-as face vinovat de aceasta nenorocire, si cum lucrurile erau deja scrise, si oricand cei capabili sa realizeze asa ceva o puteau face, eu eram deja pierdut din moment ce le aratasem proiectul, si pentru a nu se intampla, dupa ce am ars hartiile, am socotit ca era de datoria mea sa-mi pun capat zilelor pentru a impiedica aceasta nenorocire ce ar fi devenit posibila datorita mie... Nu stiu de ce n-am facut-o, probabil si pe mine m-a oprit ceva desi de multe ori, poate altceva, m-a indemnat...

Deci iti poti inchipui ce dificil mi-a fost sa pricep ca totsi nu trebuia sa-mi pun capat zilelor si nu voi fi chiar asa de vinovat daca oameni ajung pe Luna si ii pune boala sa faca cine stie ce grozavie si sa o spulbere de la locul ei...

Acum precis surazi ca mai sunt si altii in situatia ta, ce s-au imbarcat pe "pluta" si au incercat sa vasleasca impotriva curentului... si daca te gandesti ca oamenii pot distruge Luna cu cateva rachete cu incarcatura atomica atunci realizezi cat de stupida si fara sens ar fi fost cauza mortii mele...

Rog de asemenea a-mi fi iertata "iesirea in decor"

Stefan500 04.08.2006 18:03:09

Dar viitorul nu-mi prezice (daca pot sa zic asa) nimic bun.

MARIUS_DANIEL 06.08.2006 00:02:08

Am citit ce ai scris frate,iti inteleg foarte bine suferinta si imi pare sincer rau pentru tine,dar sunt bucuros ca nu ti-ai dus planul pana la capat si sper sa nu mai incerci.Ai incredere in Dumnezeu,da,El te-a salvat de la moarte si el te va salva si din deznadejdea in care ai cazut si din cauza careia vezi totul in negru.Cu totii avem probleme,mai mici sau mai mari,dar nimic nu e imposibil pentru Dumnezeu,daca-i cerem ajutorul.Dupa cum am spus,ai cazut in deznadejde,iar acesta e ultimul pas pana la sinucidere,pe care ai incercat sa-l faci,dar te-a oprit la timp Domnul.Roaga-te mult si ai incredere in tine.

Si nu uita ca acolo sus cineva te iubeste.

Sa auzim numai de bine.

theodor 06.08.2006 17:51:27

E clar ca lacrima ca Dumnezeu te-a impiedicat sa duci pana la capat aceste tentative. Am avut si eu momente de depresie in care invidiam pana si un caine, ma gandeam ca nu are atatea griji, decat sa supravietuiasca, nu exista presiunea asupra lui, nu are sentimente... dar mai era o mare diferenta: nu are suflet. Viata noastra pe pamant e infima fata de eternitate la fel cum si suferintele de pe acest pamant sunt infim mai mici decat cele din gheena iadului. Un sfat pe care ti-l dau din tot sufletul: gaseste-ti un duhovnic adevarat, care sa-l ai apoi pentru toata viata. Cuvintele lui iti vor alina suferintele mult mai bine decat chiar poti tu. Si nu uita, prin rugaciune dai vointa si ei putere, ca sa rezisti. Dumnezeu sa-ti lumineze pasii si mintea ca sa te poti ridica!

Stefan500 06.08.2006 23:29:23

Dumnezeu ma iubeste. In afara de cele 3 tentative, mai era sa mor de vreo 17 ori pana acum (in cele mai diverse moduri: calcat, inecat, electrocutat, gazat etc).

spinu 08.08.2006 22:16:12

Cu siguranta locuiesti intr-un oras mare , iar viata ta monotona de pana acum te-a facut sa crezi ceea ce ai spus, cred ca ar fi bine sa dispari pt un timp de acasa ,dar nu prin gari sau io stiu unde , ci sa te apropii mai mult de Dumnezeu, chiar daca ai fost aproape si pana acum si nu prea ai observat ,iti sugerez sa mergi la o manastire si sa stai acolo cateva zile.Poate asa o sa vezi altfel viata.

Danuta 10.08.2006 00:23:40

Draga Stefan, sincera sa fiu m-a cutremurat ceea ce ai scris dar ma bucur din tot sufletul ca Dumnezeu nu te-a lasat sa pleci dintre noi. Din felul cum ai scris imi dau seama ca esti un baiat tare destept si cu un suflet mare si bun. Sa nu mai incerci niciodata asa ceva, cand simti ca-ti este mai greu roaga-te la Dumnezeu si gandeste-te ca asa cum dupa ploaie iese curcubeul si in viata ta dupa atata necaz te asteapta o mare bucurie. Sa stii ca mai mult conteaza sa te aprecieze Dumnezeu, decat familia. Stii in ziua de azi sunt atatea probleme si atatea necazuri si oamenii devin ca niste roboti. Tu nu ai devenit si de aceea ai nevoie de o lauda, de o incurajare, de o vorba buna, pt ca sufletul tau este curat si sincer. Dumnezeu cum nu te-a lasat sa pleci, nu te va lasa nici de izbeliste pe lumea asta. Eu sunt sigura ca ti-a pregatit ceva frumos, doar ca trebuie sa treci printr-o perioada mai grea ( prin care majoritatea trecem ). Eu zic sa fii tare si sa te rog la Maica Domnului sa te intareasca si mai mult. Am sa ma rog si eu pentru tine si as vrea sa te rog sa te duci cat poti tu de des sa stai de vorba cu un parinte ( preot, calugar) ca te va ajuta tare mult. Dumnezeu sa te binecuvateze si sa te ajute in tot ceea ce faci.

10.08.2006 23:08:49

Stefan
Eu sunt o persoana care nici nu ma pierd si nici nu ma impresionez usor.Gestul tau nu este de laudat si de incurajat si tu stii bine asta.
Dragule de ce doresti sa-ti dea importanta oameni???
Daca tu simti ca cei din jur nu te vor si nu te iubesc iubeste-i tu...fa ceva pt ei sa simta dragostea ta si nu astepta multumiri si rasplata de la ei.
Sincer iti spun si din proprie experienta,cercetare si concluzionare :noi oamenii cat am vrea sa fim impreuna unii cu altii tot singuri suntem...Cel care permanent este langa noi este Dumnezeu...nu te impulsionez sa te retragi din lume....dar nu mai astepta lumea...fii tu si atat...restul vine de la sine...
Se spune ca cei care recurg la sinucidere sunt oameni lasi...eu nu spun asta...eu spun ca nu exista motivatie pt acest gest...
IUBIREA este marele secret la care trebuie sa ajungi...iar acolo ajungi prin perseverenta,rabdare si lupta...
crezi ca sinuciderea te absolva de greu???nici vorba...este doar o parere...


Ora este GMT +3. Ora este acum 23:52:35.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.