Domne ajuta!
 

Liliana78 multumesc din suflet.Ti-am trimis mesaj prvat, sper ca l-ai primit.
Patinina34, Doamne ajuta! cu rugaciune si prin rugaciune, cu credinta puternica si iubire, sunt sigura ca vom primi cele spre folosul nostru. Imi place tare mult citatul tau de la semnatura, ma gandesc la mama mea, care e pt.mine... nici nu pot descrie in cuvinte.
Sfinte Nectarie ajuta-ne! Iti multumesc pentru darurile tale!

Sfantul Nectarie - Sfantul sufletului meu
 

Ma alatur si eu celor care vor sa faca cunoscute si altora minunile Sfantului Nectarie.
Ceea ce am trait eu, stiu ca a fost o adevarata minune de la Dumnezeu, Maica Domnului si Sfantul Nectarie. L-am descoperit pe Sfantul Nectarie cu ani in urma, cand mama mea s-a imbolnavit de un cancer pancreatic. Atunci, citeam cateodata seara, acatistul Sfantului, si parca simteam o usurare a durerilor mamei mele. Dar, voia Domnului a fost alta si buna mea mama a plecat acolo "unde nu este durere, nici intristrare".
Imi doream nespus de mult sa ajung pe insula Eghina, la moastele Sfantului Nectarie, dar nu mi se parea ceva usor realizabil. De ceva timp, avand unele probleme, am inceput sa citesc Paraclisul Maicii Domnului si Acatistul Sfantului Nectarie. Ma rugam pentru rezolvarea situatiei si ii vorbeam Sfantului Nectarie despre dorinta mea de a ma inchina la sfintele sale moaste. Ma incredintam voii lui Dumnezeu. In adancul sufletului meu, stiam, simteam ca voi ajunge odata si acolo - pe insula Eghina dar nicidecum nu ma gandeam ca va fi atat de curand.
Va spun ca nu s-au incheiat cele 40 zile de rugaciune si deja faceam planuri de plecare impreuna cu familia. Sfintele Sarbatori de Paste 2009 le-am petrecut pe insula Eghina, iar in noaptea de Inviere am luat Sfanta Lumina de la Manastirea Sfantul Nectarie.
Nu pot sa descriu in cuvinte (sau poate nu ma pricep eu) tot ce am simtit si am trait in acele zile. Totul a fost coplesitor, unic. Pentru mine a fost o mare si adevarata minune dumnezeiasca si o minune a Sfantului Nectarie.
Cred cu tarie ca Sfantul m-a ajutat. De aceea toata viata nu voi uita aceasta minune si ii voi aduce slava si lauda si multumire marelui meu facator de minuni, Sfantul sufletului meu, Sfantul Nectarie.
Sa fiti siguri ca de va veti ruga cu credinta, si lasand totul la voia Domnului, ajutorul nu va intarzia sa vina.

Ma bucur ca-ti place!:79:

[SIZE=4]Fratii mei, Sfantul Nectarie nu inceteaza sa faca minuni, nu va pot descrie cat de mult il simt alaturi! Il simt ca aerul ce il respir, nicaieri fara EL! Lucreaza mereu in viata mea.. desi il supar cu atat de multe patimi... NU ma lasa... ma simt jenat, ma simt nevrednic... dar IL SIMT CUM MA IARTA!!! il simt cum ma mangaie si IMI SPUNE SA PRIND CURAJ sa MERG INAINTE spre Hristos, ca acolo ma asteapta impreuna cu El! Nu va pot descrie ce simt, cum simt, ca ma UMPLU DE LACRIMI![/SIZE]
[SIZE=4]Nu va vine sa credeti, ca pe unde ma duc si sppun de Sf.Nectarie TOTI se "contamineaza"! Si asta ma BUCURA enorm! Am dat niste Acatiste ale Sf.Nectarie (format de buzunar) si iconite si celor care le-am dat s-au INDRAGOSTIT efectiv de EL! ne stiindu-l, au avut incredere in ce le spuneam despre Dansul, si au inceput sa se roage LUI, si Sf.Nectarie imediat si-a inceput LUCRAREA!!! Raman MUT, fratii mei, RAMAN MUT!!! LUCREAZA ATAT DE MINUNAT![/SIZE]
[SIZE=4][/SIZE]
[SIZE=4]Sper sa va BUCURATI de Sfantul Nectarie, BUNICUTUL MEU, asa cum eu nevrednicul ma BUCUR de El... Sper ca si EL sa se bucure de mine... :9:[/SIZE]
[SIZE=4][/SIZE]
[SIZE=4]Sa fiti BINECUVANTATI!!!![/SIZE]

Dar sa ne spui si noua cum te-a ajutat.

Cam rar Geo pe la noi ! Să fi binecuvântat şi sper că ai trecut cu bine toate examenele. Doamne ajută !

Si pentru mine Sfantul Nectarie este BUNICUTUL
 

De foarte mare ajutor mi-a fost Sfantul Nectarie. Mi-a fost rau si Sfantul Necatrie si Sfantul Ioan Rusul m-au tamaduit. De cunoscut l-am cunoscut printr-o colega care mi-a dat o carte cu viata si acatistul Sfantului. Cand mi-a fost mai rau El a mijlocit. Dar daca imi aduc bine aminte, pe sfant l-am cunoascut atunci cand de la facultate mi-a fost dat de facut o icoana cu Sfantul Nectarie si am cautat pe internet ceva despre viata lui si am citit cum el, mic fiind s-a rugat la Dumnezeu si i-a spus necazul sau printr-o scrisoare. Foarte mult m-a emotionat cum i-a raspuns Dumnezeu prin negustorul Temistocle.
Acuma pot sa spun o alta mare minune. Am fost angajata la o scoala din preajma Bisericii Sf Nectarie din Iasi. postul a fost ocupat de altcineva din cauza unor nelamuriri dar pana la urma dupa 2 saptamani persoana a renuntat si m-au chemat pe mine. Azi a fost prima zi de munca si ma rog Sfantului Nectarie sa ma ajute sa fac fata atat la servici cat si la examenele care le am la master.
Sfantul Nectarie este cu adevarat foarte aproape de toti care il iubesc.

...se pare ca NU ai citit TOT ce am scris despre BUNICITUL MEU!!! reciteste threadul de la inceput!!! sau:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=4862

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=4861

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...antul+nectarie


sper sa gasesti ce te odihneste... macar din umilele mele postari despre Sfantul... :1:

Si eu am "patit"la fel.Si eu am simtit sa impart acatiste cu Sf.Nectarie, si spuneam despre minununile Sale, si parca toti imi sorbeau vorbele,ceea ce spuneam despre sfantul, imi venea parca din suflet, cu atata caldura, liniste... si asa cum spuneai Sfantul isi incepea imediat Lucrarea, vedeam cum Sfantul ii ajuta! Nu te mai mira de cate minuni fac sfintii, minunile sunt pt.noi intarire mai puternica in credinta.Trebuie mereu sa ne rugam sa ne culcam si sa ne sculam in rugaciune, multe minuni face D-zeu in fiecare zi cu noi, dar noi nu ne dam seama.
D-zeu sa ne ajute si Sf.Nectarie sa ne fie mereu aproape.Minunile sunt langa noi, trebuie doar sa ne rugam si sa avem incredere.Doamne ajuta!
Fii binecuvantat!

O minune savarsita de Sfantul Nectarie in iulie 2006.

Marturia unei preotese din Sibiu


Sunt o fiinţă fericită! Fericită în primul rând pentru că Preabunul Dumnezeu m-a învrednicit să-L cunosc din fragedă pruncie, că a îngăduit să port numele Preasfintei Maicii Sale, apoi că mi-a dăruit bucuria maternităţii, prin cele trei fetiţe minunate: Anastasia (5 ani), Daria (3 ani) şi Nectaria (1 an) şi că în cele mai grele momente ale vieţii m-a purtat El Însuşi pe braţe prin sfinţii Săi, pe care i-a rânduit făcători de minuni şi doctori fără de arginţi tuturor celor care îi cheamă cu credinţă în ajutor.

Am văzut cu ochii mei fapte minunate săvârşite de unii dintre aceşti <> care, deşi mutaţi cu sufletul la cer, n-au uitat de noi cei de pe pământ, ci fie şi-au lăsat trupul îndumnezeit drept altar de închinare izvorâtor de tămăduiri trupeşti şi sufleteşti, fie au lăsat ca prin prăznuirea lor sau prin simpla pomenire a numelui lor, binecredincioşii aflaţi în nevoi, să-şi găsească de îndată izbăvirea. Aş aminti aici pe cei faţă de care nutresc o evlavie mai deosebită datorită grijii lor speciale faţă de noi: Sfântul Mare Mucenic Mina – izbăvitorul de pagube şi aducătorul lucrurilor furate sau pierdute, Sfânta Mare Muceniţa Varvara – patroana copilăriei mele, Sfinţii Mucenici Gurie, Samona şi Aviv (+ 15 nov, Edesa), Sfinţii Rafail, Nicolae şi Irina din Lesbos (+1463; martirizaţi de turci) şi, nu în ultimul rând, SFÂNTUL NECTARIE al Eghinei, grabnic ajutătorul şi aducătorul de blândeţe, pace şi bucurie în case şi în suflete.

Demn de remarcat este faptul că deseori sfinţii ne caută ei pe noi, înainte ca noi să dăm de ei. Aşa s-a întâmplat cu Sfântul Nectarie: “m-a căutat” în anul I de Facultate prin cineva care dorea o traducere succintă a vieţii Sfântului din franceză în română. Atunci auzisem pentru prima dată de acest mare taumaturg dăruit de Dumnezeu grecilor şi întregii lumi. Dar, din păcate, nu l-am pus la inimă. Am luat doar cunoştinţă de existenţa lui şi l-am uitat. Au trebuit să treacă încă 10 ani ca să mă întâlnesc efectiv cu dânsul.

Şi aceasta s-a petrecut pe 19 octombrie 2003, ziua în care am adus-o pe lume pe Daria. Înainte cu câteva ore de a naşte (deşi mai aveam încă o săptămână până la termen), printr-un telefon providenţial, bunele şi grijuliile mele surori mă înştiinţează că Sfântul Nectarie ajută pe toate femeile însărcinate care se roagă lui să nască în mai puţin de o oră. Până în acel moment ştiam despre Sfânt că este vindecător de cancer. Nimic mai mult. Aveam să constat, la scurt timp, că dacă nu-l strigam pe Sfânt în chinurile cumplite ale naşterii, aceasta n-ar fi durat numai 50 minute – spre marea surprindere a mea şi a personalului medical, iar eu nu aş mai fi fost acum în viaţă. Până la orele 22.00 nu am avut nimic, nici o durere. La 22.50 mă aflam deja în faţa miracolului: o fetiţă superbă, cu ten curat rozaliu, blondă, cu ochii albaştri... Nu-mi venea să-mi cred ochilor! I-am pus numele Daria pentru că 9 luni de zile mi-a stăruit în minte numele acestei Sfinte (+19 martie), dar încă pe masa de naştere fiind, nu am rezistat să nu-i făgăduiesc Sfântului Nectarie că dacă Dumnezeu îmi va mai dărui o fetiţă îi voi pune numele lui.

Timpul a trecut ...şi în primăvara anului 2005 eram din nou însărcinată. Ce-i drept, aceasta mă luase pe nepregătite. Planurile mele de viitor se îndepărtau unul câte unul, semn că voia lui Dumnezeu era alta. Starea de rău general, greţurile teribile, durerile abdominale m-au îndreptat, vrând-nevrând, spre medicul ginecolog care, în urma unei ecografii, a declarat soţului meu: “Soţia dumneavoastră are o sarcină extrauterină. Trebuie neapărat operată, altfel există riscul ca una din trompe să explodeze, iar doamna să ajungă în stare de şoc la spital. Mâine dimineaţă o voi opera chiar eu. Vă aştept cu o confirmare”. Am rămas cu gura căscată. Nu am putut lua nici o decizie imediată. Şi cum oare aş fi acceptat operaţia când ştiam că aş săvârşi un păcat la fel de mare precum avortul? Am ajuns acasă bântuită de gânduri şi de mustrări de conştiinţă : “Să fie o atenţionare a lui Dumnezeu că nu am primit de la bun început <> cu bucurie, cu linişte, cu recunoştinţă, că m-am întristat, că m-am descurajat? De ce a îngăduit pentru mine această încercare? Sigur, am greşit! Acum ce voi face? Voi avea atâta credinţă încât să merg înainte aşteptând clipa fatală şi lasându-mă cu totul în mâinile Ştiutorului a toate? Te-am mâniat, Doamne, iartă-mă!” – strigam în străfundurile fiinţei mele. Şi mi-am amintit din nou de Sfântul Nectarie. „Îl voi lua ca mijlocitor. El e cel mai potrivit pentru situaţia în care mă aflu. De va voi, va putea preschimba răul în bine...“ – mi-am spus cu o oarecare vioiciune de spirit. M-am aşezat în genunchi şi i-am citit acatistul cu lacrimi, rugându-l stăruitor să-l treacă pe copilaş “pârleazul”, aducându-l în mediul lui propice de dezvoltare. Ce nu e cu putinţă la Dumnezeu? După acest “botez” al conştiinţei m-a împins sufletul să-i făgăduiesc încă o dată că, dacă va decurge totul firesc, copilaşul îi va purta numele, iar minunea o voi propovădui verbal şi în scris ca să cunoască toţi cât de “minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi”. După 48 de ore m-am prezentat cu un bilet de urgenţă la un alt doctor pentru o nouă ecografie. Nu mai aveam cum să stau liniştită acasă. Am intrat cu prioritate, şi, după efectuarea examenului clinic de rigoare, doctorul mi se adresează zâmbind: “Despre ce urgenţă e vorba? Sarcina este absolut normală, la locul ei...Totul e OK”. Am tresărit de uimire... Bătăile inimii mele se armonizau într-un dans înălţător cu bătăile grăbite şi vesele ale micuţei inimioare. Am răsuflat uşurată şi profund mulţumită. Parcă mă întorsesem dintr-o bătălie. Purtam steagul biruinţei obţinute de marele meu binefăcător, Sfântul Nectarie, al cărui nume îmi revenea necontenit pe buze.

A sosit cu paşi repezi şi praznicul Sfântului (9 nov), zi în care am purces spre racla cu părticica din sfintele sale moaşte, adăpostită de Biserica Spitalului TBC din Sibiu. Până în acea zi nu am ştiut că Sibiul are o asemenea avuţie. A avut grijă Sfântul şi de data aceasta să ne cheme la el ca să-l putem “îmbrăţişa” prin rugăciune. Naşterea era programată la sfârşitul lunii, dar mă bucur să cred că Sfinţii Gurie, Samona şi Aviv “s-au înţeles” cu Sfântul Nectarie să aibă şi ei o contribuţie la fericitul eveniment. Am născut chiar de praznicul lor (15 nov), în prima zi a Postului Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos. La ora 10.00 dimineaţa, când s-au înteţit durerile, m-a sunat sora mea cea mică încredinţându-mă că imediat va începe să citească Acatistul Sfântului Nectarie. La 10.30 punct, când ea a terminat Acatistul, şi-a făcut apariţia “zâna zorilor”, minunata Nectaria, care, printr-un ţipăt unic şi de neuitat, ne dădea de veste că a părăsit întunericul pântecelui matern, dornică de lumina neînseratului soare. Încă nu coborâsem de pe “masa de jertfă” când a trebuit să depun mărturie despre adevăratul nostru Salvamar. “Nectaria sau Nectarina?” – mă întreabă doctorul mirat. “NEC-TA-RIA!” – îi răspund silabisit şi complet epuizată. “Dar ce nume e ăsta? N-am mai auzit...”. Pe moment m-a ispitit gândul să-i dau un răspuns simplu, real şi străin de tainică realitate a comuniunii noastre cu lumea cerească (ex: “în compensarea amărelilor groaznice pe care le-am avut în timpul sarcinii...”), dar conştiinţa nu m-a lăsat: “De la Sfântul Nectarie, care a vindecat-o pe fetiţa mea cea mare de o boală grea şi care m-a ajutat la naştere...” “Cine e? E mort sau viu?” – continuă să mă interogheze uimit doctorul. “Şi una şi alta. E un sfânt al secolului trecut, ale cărui sfinte moaşte se află în insula Eghina din Grecia şi o parte chiar la noi în ţară. A fost profesor, mitropolit, sfânt!...”. “Şi cum comunicaţi: în greacă sau în română? Ştie şi limba română?”. “Ştie toate limbile pământului, domnule doctor!”. “ Ei, lasă-mă! Cum aşa?”. L-am lăsat..., dar în grija Sfântului Nectarie, să-l călăuzească cum ştie el spre adevăr.