despre Cuviosul Antonie cel Mare, un sfant tare drag mie..



Marele intre parintii cei desavarsiti, Cuviosul Antonie era inainte vazator si, fiind trecut prin ispitele dracesti, socotea de nimic mestesugirile lor, ca si cand nu era suparat de ei. Si de multe ori vedea cu ochii cei trupesti chiar ingeri si diavoli, cum iau aminte la viata omeneasca, nevoindu-se fiecare din ei sa traga de partea sa pe oameni. Si atat de mare era la fapte bune, incat certa si batjocorea duhurile cele necurate si de multe ori le izgonea pe ele, aducandu-le aminte de surparea lor cea din cer si de chinul lor, in focul cel vesnic.

Deci, s-a intamplat odata un lucru ca acesta: Doi diavoli s-au sfatuit sa vie la staretul Antonie, fericindu-l pe el, de vreme ce nimeni dintre ei nu mai cutezau sa se apropie de el cu gand rau, temandu-se ca nu cumva sa fie ranit de dansul, ca ajunsese staretul la nepatimire si la viata cea desavarsita si era daruit cu Preasfantul Duh. Deci, unul din diavoli a zis catre celalalt: "Zerefere (ca asa era numele acelui diavol), oare de s-ar pocai cineva dintre noi, l-ar primi pe el Dumnezeu la pocainta? Se poate una ca aceasta, sau nu?" Raspuns-a celalalt: "Si cine poate sa stie aceasta?" Iar Zerefer a zis: "Imi vei da voie sa merg la batranul Antonie, care nu se teme de noi, si sa ma incredintez de aceasta de la dansul?" Raspuns-a lui celalalt: "Du-te, dar te fereste cu dinadinsul, ca batranul este inainte vazator si va cunoaste ispitirea ta si nu va voi sa intrebe de aceasta pe Dumnezeu, insa, du-te, poate, cumva vei avea raspuns."

Si mergand Zerefer la Antonie, s-a inchipuit ca om si a inceput a plange si a se tangui inaintea lui. Iar Dumnezeu - vrand sa se stie ca El nu-Si intoarce fata de la nici unul din cei ce vor sa se pocaiasca, ci primeste pe toti cei ce alearga la El, si dand pilda si omului cu pacate grele, ca El, nu s-ar intoarce chiar si de la diavolul, incepatorul rautatii, de ar voi aceasta cu adevarat sa se pocaiasca - a tainuit, o vreme, sfatul dracesc batranului, ca sa nu-l cunoasca. Drept aceea, Cuviosul il vedea pe cel ce venise la dansul curat, ca pe un om, iar nu ca pe un diavol, si i-a zis: "Ce pangi asa, tanguindu-te din inima, omule, sfaramandu-mi inima si sufletul cu lacrimile tale cele multe?" Iar diavolul cel viclean a raspuns: "Eu, o Sfinte Parinte, nu sunt om ci diavol, pentru multimea faradelegilor mele." Iar batranul l-a intrebat: "Si ce voiesti sa-ti fac frate?" (Ca socotea Cuviosul, ca pentru multa smerenie se numeste el pe sine diavol, Dumnezeu nearatandu-i lui ceea ce se facea). Si a zis diavolul: "De nimic alta nu ma rog tie, Sfinte Parinte, fara numai sa te rogi lui Dumnezeu cu dinadinsul, ca sa-ti arate tie, adica, de ar primi pe diavol la pocainta, sau pocainta lui cu totul n-o ia in seama? Pentru ca daca va primi pe diavol, apoi ma va primi si pe mine, acela ce am facut lucruri asemenea cu el." Iar batranul i-a raspuns: "Precum voiesti voi face, insa sa te duci astazi la casa ta, iar dimineata sa vii aici si-ti voi spune ce va porunci Domnul despre aceasta."

Deci, ducandu-se diavolul si sosind noaptea, si-a ridicat batranul cuvioasele sale maini spre cer si s-a rugat lui Dumnezeu, iubitorul de oameni, ca sa-i arate lui de ar primi pe diavolul, daca s-ar intoarce la pocainta. Si indata, ingerul Domnului, stand inaintea lui, i-a zis: "Asa graieste Domnul Dumnezeul nostru: pentru ce rogi a Mea stapanire pentru diavol? Pentru ca el este acela care a venit cu viclesug sa te ispiteasca." Si a zis batranul catre inger: "De ce nu mi-a descoperit Domnul Dumnezeu, ci a ascuns aceasta de la mine, incat sa nu cunosc viclesugul dracesc?" Iar ingerul i-a zis: "Sa nu te tulburi de aceasta, caci este o minunata randuiala a lui Dumnezeu, spre folosul celor ce gresesc, ca, adica, sa nu se deznadajduiasca pacatosii, care fac multe faradelegi, ci sa vina la pocainta, stiind ca de la nici unul, care vine la El, nu se va intoarce Preabunul Dumnezeu, chiar cand ar veni insusi diavolul vrajmas, cu adevarat. Drept aceea, cand va veni la tine sa te ispiteasca si te va intreba, sa nu te smintesti de el, ci sa-i zici astfel: "Iata ca iubitorul de oameni Dumnezeu, niciodata nu se intoarce de la cel ce vine la El, chiar cand diavolul ar veni. Iata, El fagaduieste a te primi pe tine, numai de vei pazi cele poruncite de El. Iar, cand te va intreba: Care sunt cele poruncite de El?, sa-i zici, astfel graieste Domnul Dumnezeul: Te stiu pe tine cine esti si de unde ai venit ispitindu-ne, ca tu rautatea cea veche esti si nu poti sa fii bunatate noua, si incepator al raului de demult fiind, nu vei incepe acum a face binele. Ca, deprinzandu-te cu mandria, cum vei putea a te smeri la pocainta si a afla mila? Dar, ca sa nu ai acest raspuns in ziua judecatii, ca voiai sa te pocaiesti si nu te-a primit Dumnezeu, iata si tie iti pune pocainta bunul si milostivul Dumnezeu – numai daca vei voi – poruncindu-ti tie aceasta: Sa stai intr-un loc, vreme de trei ani, si, intorcandu-te spre rasarit, sa strigi cu glas mare, ziua si noaptea, si sa zici astfel: Dumnezeule, miluieste-ma pe mine, rautatea cea veche. Iar aceasta sa o zici de o suta de ori. Si iarasi alta rugaciune: Dumnezeule, mantuieste-ma pe mine, inselaciunea cea intunecata, la fel, de o suta de ori sa o zici. Si iarasi: Dumnezeule, miluieste-ma pe mine, uraciunea pustiirii, sa o zici de o suta de ori si asa sa strigi catre Domnul neincetat, ca nu ai trupeasca alcatuire, ca sa obosesti ori sa slabesti. Si, dupa ce vei savarsi aceasta cu gand smerit, atunci vei fi in randuiala ta cea dintai si te vei numara cu ingerii lui Dumnezeu. Si de va fagadui sa faca aceasta sa-l primesti pe el la pocainta. Dar stiu ca rautatea veche nu poate a fi bunatate noua. Si sa se scrie aceasta pentru neamurile viitoare, ca dintru, aceasta intamplare oamenii foarte lesne se vor incredinta sa nu mai deznadajduiasca de a lor mantuire. "Si ingerul, acestea zicand, catre Cuviosul Antonie, s-a suit la cer.

Iar, a doua zi, a venit diavolul si a inceput sa se tanguiasca de departe, in chip de om, ca si cum plangea si, venind la batranul, i-a facut plecaciunea. Iar batranul, mai intai nu l-a vadit pe el, ci numai in mintea sa il ocara. Apoi Sfantul i-a zis: "M-am rugat Domnului Dumnezeului meu, precum ti-am fagaduit si te primeste la pocainta, de vei plini cele ce prin mine iti porunceste Stapanul si Atotputernicul." Iar diavolul a zis: "Si care sunt cele ce a poruncit Dumnezeu sa le fac?" Iar batranul a raspuns: "Ti-a poruncit Dumnezeu acestea: Sa stai intr-un loc trei ani nemiscat, privind spre rasarit si strigand, ziua si noaptea, Dumnezeule, miluieste-ma pe mine, rautatea cea veche, zicand aceasta de o suta de ori. Si, iarasi, de o suta de ori, sa zici: Dumnezeule, miluieste-ma pe mine, uraciunea pustiirii, si, iarasi, de acelasi numar de ori: Dumnezeule, miluieste-ma, pe mine inselaciunea cea intunecata. Si cand le vei face acestea, atunci te vei numara a fi cu ingerii lui Dumnezeu, intru aceeasi slujba in care ai fost si mai inainte."

Iar Zerefer, lepadand indata acel inselator chip al pocaintei, a ras tare si a zis batranului: "O, calugare, de-as fi voit a ma numi eu insumi rautatea veche, uraciune a pustiirii si inselaciune intuneacata, apoi as fi facut aceasta de la inceput, ca sa ma fi mantuit. Acum, sa ma numesc eu insumi rautate veche? Nicidecum. Si cine ar zice aceasta? Pentru ca, pana acum, eu sunt minunat in ispravi si toti, de teama, se supun mie: cum, dar, as putea sa ma numesc eu singur uraciune a pustiiri, ori inselaciune intunecata? Nicidecum calugare, nu, ca inca stapanesc pe pacatosi si ei ma iubesc, eu sunt in inimile lor si ei umbla dupa voia mea, iar a fi rob netrebnic si prost in pocainta, asta nu voiesc, batrane, nu, nu asta sa nu fie, ca, adica, din cinstea cea mare, sa ajung intru atata necinste." Si, zicand acestea, si strigand, diavolul s-a facut nevazut. Iar batranul, sculandu-se la rugaciune, a multumit lui Dumnezeu, zicand: "Adevarat ai zis, Doamne, ca rautatea veche nu poate fi bunatate noua si incepatorul rautatilor nu se face facator de bunatati noi."

Si aceasta, fratilor, nu in desert ne-am sarguit a le spune voua, ci ca sa cunoasteti bunatatea Stapanului si milostivirea Sa, ca daca El este gata, ca si pe diavolul sa-l primeasca la pocainta, apoi, cu cat mai mult pe om, pentru care Si-a varsat si sangele. Esti pacatos? Pocaieste-te, ca de nu, in primejdie esti a merge cu diavolul, in vesnica pierzare a gheenii, nu ca ai gresit, ca toti gresim si nu-i nimeni fara de pacat, decat numai unul Dumnezeu, ci pentru ca n-ai voit a te pocai si a te ruga Judecatorului inainte de sfarsitul tau. Iar daca, fugind de pacat, vei placea Domnului, o, de cate bunatati te vei indulci! Pentru ca, intorcandu-te la El inainte de sfarsit, vei afla pe Judecatorul milostiv si te vei invrednici fericirii si cu ingerii cei luminati te vei salasui, unde este frumusetea cea negraita a tuturor celor impacati cu Dumnezeu si veselia cea pururi fiitoare. Pe care si noua tuturor fie a le dobandi, prin Hristos Domnul nostru, Caruia se cuvine slava, impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, acum si pururi si in vecii vecilor! Amin.

articol preluat de pe crestinortodox.ro

-"Hristoase,lumina cea adevarata,
Tu care-i luminezi pe toti cei lipsiti de lumina
Lumnineaza si ochii inimii mele,
Sa-mi vad pacatele
Sa fug departe de ele!
Inceputul mintuirii mele
Este cunoasterea neputintei mele"- Sf,Tihon din Zadonsk

Rugaciune pentru cei care clevetesc
-"Doamne,milueste pe cei care ma urasc,ma zavistesc si ma clevetesc!Nici unuia dintre acesti frati sa nu i se intimple vreun rau pentru mine pacatosul,nici acum nici in viitor,nici in clipa mortii nici in ceasul judecatii.
Ci ma rog Doamne,sfarima si destrama uneltirile Diavolilor,pentru ca stii Iubitorule de oameni ca acesta este cel ce-i ridica impotriva mea.
Roaga-te Dumnezeul meu.ca ,precum nu m-ai pedepsit pe mine ticalosul ori de cite ori am gresit si am alergat cerind iertare la milostivirea Ta,tot asa si pe acesti sfinti
robi ai Tai care ma vorbesc de rau sa nu-i pedepsesti,ci,sfintaste-i cu Duhul Tau cel Sfint!"

Sf. Nifon
-"Izbaveste-ma de slava oamenilor Dumnezeul cerului si al pamintului,izbavest-ma de desertaciunea cinstirii ce vine de la oameni"
-"Daca nu poti cobori in iad intra cu mintea sub picioarele fratelui.Daca nici aceasta nu o poti face zi macar asa"Eu sunt mai pacatos decit toti oamenii"-

IUBITI-VA, IERTATI-VA, IERTATI, CREDETI, TREZITI-VA!
"In biserica nu sunt nici regi,nici nevoiasi,nici rai si nici meritosi
Sunt doar oameni ce se roaga,sunt sarmanii pacatosi!"
Sf. Mill-"Un om cu credinta este o putere sociala egala cu nouazeci si noua de oameni care nu au decit interese"

Goethe
"Minunea este cel mai drag copil al credintei.
Am crezut si mai ales acum cred!
Mearga-mi bine sau rau eu ramin in tagma credinciosilor"

Adevarata fericire consta in:
-Iubirea de Dumnezeu
-Iubirea aproapelui
Rabdarea se arata in:
-ispitire
-suferinte
-in nedreptatile ce ni se fac de catre semeni
-in persecutiile pentru invataturile Domnului
-in viata de toate zilele.
Roadele rabdarii:
-statornicie in bine
-apropierea de Mintuitorul
-biruinta asupra raului.

"Sa nu ai dorinta de a fi oamenilor pe plac,sa nu vorbesti de rau sa nu osindesti pe nimeni"
"Nimanui pentru nici un motiv sa nu-i dai in vileag defectele"
"Obiectivul cel mai greu dar cel mai inalt al crestinismului este sa pastrezi in tine marea fericire a nerautatii"
"Cind osindesti sa te rogi asa:Doamne prin aceasta eu am gresit iarta-ma si ma miluieste
"Parinte,spune-mi de unde atita ura si atita rautate de neinteles?
-Oricine il iubeste pe Dumnezeu trebuie sa se intilneasca personal cu duhurile raului"
Din invataturile Sfintilor Parinti.

din Pateric
 

Un frate a plecat, odată, din părţile unde trăia avva Pimen şi s-a dus într-un ţinut străin. Acolo s-a întâlnit cu un pustnic care era plin de dragoste şi, de aceea, mulţi veneau la el. Fratele i-a vorbit despre avva Pimen, iar pustnicul, auzind despre virtutea bătrânului, a vrut neapărat să-l cunoască. La câtăva vreme după ce fratele s-a întors în Egipt, pustnicul s-a sculat şi a venit din ţinutul străin în Egipt, la fratele cu pricina, căci îi spusese unde locuieşte. Văzându-l, fratele a rămas uimit şi s-a bucurat foarte tare. Pustnicul i-a zis: „Te rog, fii bun şi du-mă la avva Pimen“. Atunci, fratele l-a condus la bătrân, spunându-i acestuia: „E un om vestit, iubitor şi ţinut la mare cinste în ţara sa. I-am vorbit despre tine şi a venit anume ca să te cunoască“. Bătrânul l-a primit cu bucurie, s-au îmbrăţişat, apoi s-au aşezat. Străinul a început să vorbească din Scriptură, despre tot felul de lucruri spirituale şi cereşti, dar avva Pimen şi-a întors faţa şi nu i-a dat nici un răspuns. Celălalt, văzând că nu vrea să vorbească cu dânsul, s-a supărat, a ieşit şi i-a zis fratelui care-l adusese: „Am bătut drumul degeaba până aici. Uite, am venit la bătrân şi el nici nu vrea să-mi vorbească“. Atunci fratele a intrat la avva Pimen şi-l întreabă: „Avva, omul acesta mare şi slăvit în ţinutul său a venit aici pentru tine. De ce nu-i vorbeşti?“. Bătrânul îi zice: „El este sus, vorbeşte despre lucruri cereşti, iar eu sunt jos, vorbesc despre lucruri pământeşti. Dacă mi-ar fi vorbit despre patimile sufletului, i-aş fi răspuns. Dar la cele spirituale eu nu mă pricep“. Fratele a ieşit şi i-a spus străinului: „Bătrânul nu se grăbeşte să vorbească din Scriptură, dar dacă-l întrebi despre patimile sufletului, îţi va răspunde“. Acela, străpuns până la lacrimi, a intrat la bătrân şi i-a zis: „Ce să fac, avva, fiindcă mă stăpânesc patimile sufletului?“. Bătrânul l-a privit cu bucurie şi i-a zis: „De data asta ai venit bine! Acum deschide-ţi gura despre asemenea lucruri şi eu ţi-o voi umple cu bunătăţi“. Celălalt, trăgând mult folos, a zis: „Într-adevăr, aceasta este calea adevărată“, şi s-a întors în ţinutul său mulţumind lui Dumnezeu pentru că l-a învrednicit să cunoască un asemenea sfânt.

Mania ca pacat

este cea personala, egoista, prosteasca, incapatanata, ridicola de cele mai multe ori, izvorata din ura, pizma, nestapanire de sine, resentiment, necugetare.

Mania legitima

este sfanta, dezinteresata, starnita de spectacolul sfasietor al rautatii dezlantuite, al strambatatii triumfatoare, al nedreptatii facute semenului meu ori semenilor mei, sau al ocaririi, al asupririi si batjocurii lui ori a lor.
Mania aceasta a doua nu e catusi de putin un produs al agitatiei launtrice, al zvacnetului temperamental, ci e cu totul rationala si e declansata din afara.

"Cuvinte de credinta" - N. Steinhardt

Fericit este crestinul care in necazuri ramane linistit. Si ce este fericirea cea adevarata , daca nu dragostea ? Si ce este fericirea cea nesfarsita, daca nu dragostea cea fara margini ?Fericit cel ce se invinovateste pe sine, caci va lua iertare ! Fericit cel ce alege locul cel mai de jos, caci i se va zice: "suie-te mai sus". Fericit este sufletul care in mijlocul suferintelor ramane in pace, fara a se descuraja si fara a carti, caci gandind la cuvintele care zic ca " patimirile vremii de acum nu sunt vrednice sa fie puse alaturi de slava si marirea ce va sa fie", atunci cu mai multa dulceata va suferi orice necaz. Trebuie, dar, cat vom fi in trup, sa gemem sub greutatea trupului pana va veni vremea sa intram acolo unde se praznuieste o sarbatoare vesnica si plina de toata veselia.

Povestea ochilor
 

A fost odata o oarba care se ura pe ea insasi, din cauza ca era oarba. Ea ura pe toata lumea, cu exceptia prietenului ei iubitor. El era intotdeauna gata sa o ajute.

Intr-o zi i-a spus:
"Daca as putea sa vad lumea, eu m-as casatori cu tine."

Intr-o zi cineva i-a donat o pereche de ochi. Cand bandajele au fost luate jos, ea a putut sa vada totul, inclusiv pe prietenul ei.

El a intrebat-o:
"Acum, ca tu poti vedea lumea, te casatoresti cu mine?"

Fata s-a uitat la el si a vazut ca el este orb. Ne mai vazand ochii lui inchisi, a socat-o. Ea nu se astepta la asta. Gandul ca trebuie sa se uite la ochi lui inchisi toata viata ei, a facut-o sa-l refuze.

Prietenul ei a plecat, si a doua zi i-a scris o nota spunand:
"Sa ai grija de ochii tai, draga mea, pentru ca inainte sa fie ai tai, au fost ai mei!"

Asa este si cu mintea omeneasca care lucreaza aproape intotdeauna cand starea noastra se schimba. Numai cativa dintre noi ne reamintim cum viata noastra a fost inainte, si cine a fost alaturi de noi in cele mai dureroase situatii.
[COLOR=maroon]
Viata este un cadou![/COLOR]
[COLOR=#400080]
Astazi, inainte sa spui cuiva un cuvant rau, gandeste-te la cineva care nu poate sa vorbeasca.[/COLOR]
[COLOR=#C20000]
[/COLOR]Inainte sa spui ca mancarea nu este gustoasa, gandeste-te la cineva care nu are ce sa manance.

Inainte sa judeci sotul sau sotia, gandeste-te la cineva care plange la Dumnezeu pentru o companie.
[COLOR=#333333]
Astazi, inainte sa te plangi despre viata, gandeste-te la cineva care a plecat de tanar de pe acest pamant. [/COLOR]
[COLOR=#008250]
[/COLOR]Inainte sa te plangi de copii, gandeste-te la cineva care ar dori sa aiba copii.

Inainte sa te plangi de cineva ca nu ti-a curatat casa sau nu a maturat-o, gandeste-te la oamenii care traiesc pe strada.

Inainte sa te plangi de distanta parcursa cu masina, gandeste-te la cineva care merge pe jos aceeasi distanta.

Si cand tu esti obosit si te plangi de serviciu, gandeste-te la someri, la cei care ar dori sa aibe un loc de munca.

Inainte sa arati cu degetul si sa condamni pe cineva, adu-ti aminte ca nimeni dintre noi nu este fara pacat si noi toti trebuie sa raspundem in fata Facatorului nostru.

Si cand ganduri depresive te doboara, pune un zambet pe fata si multumeste-i lui Dumnezeue ca esti in viata!
[COLOR=#333333][/COLOR]
"I have held many things in my hands and I have lost them all.
[COLOR=#007F40]But whatever I have placed in God's hands, that I still possess."[/COLOR]

brilliant!

Patimile pentru suflet sunt intai un cersetor. Le-ai deschis, devin un oaspete, si ca oaspete cer onor. De le onorezi, la urma stai cu ele la masa. Tu esti sluga, pe cand ele sunt stapani la tine-n casa. Omule, de vrei, sugruma pururea pe acesti "saraci". Si sa stii, aceasta fapta Dumnezeu cere s-o faci. Iar de vrei sa mori batran, poftelor sa fi stapan. Caci e vai si amar de tine, sa mori asa, chiar ca un caine.

cristi, asta parca ar fi in versuri... de unde e?

Colectia: "Cuvinte de folos", Editura Bunavestire (Bacau 2006) , tiparita cu binecuvantarea Prea Sfantului Parinte Galaction - Episcopul Alexandriei si Teleormanului.

"Sa nu te indignezi, nici macar in tine, pentru nici o acuzatie nedreapta ce ti s-ar aduce. Este un lucru rau. Si raul incepe prin ganduri rele. Cand te amarasti si te indignezi, fie doar cu gandul, iti strici atmosfera duhovniceasca. Impiedici Sfantul Duh sa lucreze si ingadui diavolului sa mareasca raul. tu trebuie sa te rogi totdeauna, sa iubesti si sa ierti, alungand de la tine orice gand rau.
"Cand te trezesti noaptea, sa nu te intorci pe partea cealalta pentru a adormi la loc. Sa te ridici, sa ingenunchezi in fata Celui Rastignit si a Sfintilor si sa te rogi smerit si cu iubire. O jumatate de ora, un sfert, zece minute, cinci, cat poti."
"Sa te rogi fara neliniste, in pace, cu incredere in grija si iubirea lui Dumnezeu. Nu te osteni cand te rogi.[...] Sa-l rogi pe Dumnezeu sa te faca vrednic de iubirea Sa.[...] Sa faceti cate metanii puteti in rugaciune, chiar daca asta va oboseste. Cand rugaciunea este insotita de sacrificiul nesilit, se face mai placuta si mai roditoare in fata lui Dumnezeu."

"Omul lui Hristos trebuie sa-L iubeasca pe Hristos, si cand Il iubeste pe Hristos, scapa de diavol, iad si moarte."
"Sa fim smeriti, insa sa nu vorbim de smerenie. Vorbirea despre smerenie este o capcana a diavolului, care aduce cu sine deznadejdea si delasarea, in vreme ce adevarata smerenie aduce cu sine nadejdea si lucrarea poruncilor lui Hristos.[...] Roaga-L pe Dumnezeu sa-ti trimita sfanta smerenie. Nu pe aceea care spune 'sunt cel din urma, sunt nimic.' Aceasta e smerenie diavoleasca. Smerenia cea sfanta e dar de la Dumnezeu. Dar. Harisma. Nu provine din stradaniile noastre. Pregateste-te si cere-I lui Dumnezeu acest dar sfant."
"Deschide-ti inima cu simplitate, nesilit, spontan, inaintea Domnului nostru.[...] Sa fii placut. Sa iubesti tacerea, pentru ca doar astfel inima ta va vorbi lui Hristos. Spune vorbe putine, dar cu miez. Sa iubesti osteneala trupului si oboseala, fiindca acestea intaresc trupul si sufletul deopotriva.[...] Tacerea sa-ti fie tainica, adanc in inima. Nu-ti vadi tacerea sa o priceapa toti. Spune doua-trei cuvinte, dar launtric nu conteni a te ruga Domnului pentru toti."
"Sa spui mereu adevarul. Sa faci totul cu calm. Sa te rogi pentru a deveni mai bun."
"Sa faceti mereu binele, fiindca altminteri e vai de voi!"
"Si desi de mic copil faceam multe pacate, cand m-am reintors in lume am continuat a face pacate, care pana astazi s-au inmultit foarte mult. Lumea insa m-a luat de bun si toti striga ca sunt sfant. Eu insa simt ca sunt cel mai pacatos om din lume."
"Astazi oamenii cauta sa fie iubiti si de aceea esueaza. Corect e sa te intereseze nu daca ei te iubesc, ci daca tu Il iubesti pe Hristos si pe oameni. Doar astfel sufletul iti este implinit."
"Sa-L rogi pe Dumnezeu sa te faca vrednic de iubirea Sa.[...] In rugaciunea te sa-I ceri lui Dumnezeu sa se faca voia Sa pentru tine. Acest lucru iti este cel mai de folos."
"Cand te inhata satana si te apasa, sa nu ramai nemiscat, asa cum raman unii ce devin melancolici si cad pe ganduri ore intregi, ca si cand i-ar preocupa probleme importante, desi nu e vorba despre asa ceva, ci pur si simplu sunt robiti de satana. Sa fii pregatit sa reactionezi, sa te opui, sa respingi asediul satanei, asa cum pe un om pe care il prind raufacatorii si-l blocheaza, face o miscare brusca si, dand din maini il impinge, scapa din strangerea lor si se indreapta spre alta directie, spre Hristos, care il elibereaza."
"Cand te rogi pentru un om pe care il muncesc patimi pacatoase, sa nu i-o spui, fiindca diavolul va afla si va ridica indarjire in sufletul tau si astfel rugaciunea ta nu va da rod. Sa te rogi pentru acel om in taina, si astfel rugaciunea ta il va ajuta."

"Sa nu te necajesti, mai, niciodata. Hristos a inviat ca sa ne dea multa iubire si bucurie, inca de pe acum. Asadar, de acum sa incepem sa participam tot mai intens la ziua luminata a Imparatiei iubirii lui Hristos, unde nu se insereaza niciodata."

"In taina imbratiseaza-ti in inima-ti intreaga obste si intreaga Biserica. Nu te lupta cu ceilalti, nici nu incerca sa faci sa dispara sau sa corectezi cusururile celuilalt. Iubeste-l asa cum e, cu defectele sale. Domnul se va ingriji de acestea. Sa-ti sfintesti tacerea, sa nu fie neroditoare."

"Nu mi-e frica de iad si nu ma gandesc la rai. Ii cer numai Domnului sa fie milostiv cu toata lumea si cu mine"

"-Cuvioase, spuneti ceva despre viata duhovniceasca.
-Oricine nu se pocaieste, va fi pierdut.
-Acesta e un cuvant greu, cuvioase.
-Ti-l voi spune inca o data: oricine nu se pocaieste va fi pierdut."

[COLOR=Red]"Mai intai iarta-i pe aceia care te intristeaza."[/COLOR]

"Fii atent, caci trebuie sa ne luptam pana cand ne vom da ultima suflare. Fii cu bagare de seama."
"Sa nu stai in spatii inchise, ci sa iesi in mijlocul naturii."
"Sa nu va preocupati de cele de pe urma, nici de antihrist, nici de semnele sale, fiindca sa stiti ca atata timp cat Il avem pe Hristos cu noi, antihristul nu ne poate vatama cu nimic." "Iubiti-l pe Hristos… Hristos este totul, este izvorul vietii. Toate cele frumoase salasluiesc în Hristos. Iar departe de Hristos, tristetea, melancolia, mânia, supararea, amintirea ranilor ce le-am primit în viata, a greutatilor si a ceasurilor de agonie. Iubiti-L pe Hristos si sa nu vreti nimic în locul iubirii Lui".
"De nu va veti reveni si nu veti fi precum copiii, nu veti intra în împaratia cerurilor".
"Manastire poate fi si casa ta, numai sa vrei. Nu e cu nimic diferita de o manastire. Este de-ajuns sa faci ce-ti spun. Nu locul face manastirea, ci felul in care vietuiesti. Du-te acum, roaga-te si fii rabdator in toate".

"Sa nu va preocupati de cele de pe urma, nici de antihrist, nici de semnele sale, fiindca sa stiti ca atata timp cat Il avem pe Hristos cu noi, antihristul nu ne poate vatama cu nimic." "Iubiti-l pe Hristos… Hristos este totul, este izvorul vietii. Toate cele frumoase salasluiesc în Hristos. Iar departe de Hristos, tristetea, melancolia, mânia, supararea, amintirea ranilor ce le-am primit în viata, a greutatilor si a ceasurilor de agonie. Iubiti-L pe Hristos si sa nu vreti nimic în locul iubirii Lui".
"De nu va veti reveni si nu veti fi precum copiii, nu veti intra în împaratia cerurilor".
[COLOR=Red]"Manastire poate fi si casa ta, numai sa vrei. Nu e cu nimic diferita de o manastire. Este de-ajuns sa faci ce-ti spun. Nu locul face manastirea, ci felul in care vietuiesti. Du-te acum, roaga-te si fii rabdator in toate".
[/COLOR]
"Sa nu incerci sa arunci relele din tine in exterior ci, mai bine, deschide-ti poarta sufletului spre a primi Lumina care este Hristos, si-atunci se vor risipi si negurile ce s-au instapanit in tine".

"Fii atent cum te nevoiesti. Nevoieste-te cu smerenie si nu asa cum faci tu, cu incrancenare. Incet-incet fiule, si cu smerenie. Altminteri pacatuiesti", imi spunea Bunicutul.

"Fiule, de Hristos trebuie sa ne apropiem nu de teama ca nu stim ce va fi dupa ce vom muri. Lui Hristos trebuie sa-I deschidem inimile noastre si, asa cum tragem perdeaua, lasand soarele sa intre in casa, trebuie sa-L lasam si pe Hristos sa vina la noi si sa-L iubim cu iubire adevarata. In felul acesta ne putem apropia cel mai bine de El".

"Ascultarea aduce smerenia; smerenia discernamantul; discernamantul aduce vederea cu duhul, iar aceasta din urma aduce inaintevederea".

"Trebuie sa-ti spui mereu acestea: "Doamne, cei ce se indeparteaza de Tine se pierd." Noteaza-ti aceste cuvinte, ca sa le tii minte, caci sunt pline de inteles."

"Sa fii bun si ascultator. Sa ai rabdare cu ceilalti, sa nu te necajesti, sa nu fii prea sensibil, sa fii destoinic in munca ta. Sa nu vorbesti la serviciu prea mult despre lucruri religioase, daca nu esti intrebat. Sa fii un exemplu demn de urmat, in drumul spre Hristos."

"Sa mergi la biserica in mod regulat, sa te spovedesti si sa te impartasesti des si-atunci vei scapa de toata frica si ti se vor tamadui toate ranile sufletesti."

[COLOR=Red]"Te povatuiesc sa ai mereu dragoste pentru toti. In primul rand dragoste apoi toate celelalte."

"Trebuie sa iubim cu inima curata si tot astfel trebuie sa ne rugam."[/COLOR]

"Nu vreau sa te apropii de Dumnezeu din pricina ca te temi de moarte. Vreau sa te apropii de El cu multa dragoste. Acesta este lucrul cel mai de seama, fiule."

"Cand uneori incepe sa-ti fie frica, asa cum spui, aceasta se intampla din pricina ca nu Il iubesti indeajuns pe Hristos. Asta e totul."

[COLOR=Red]
[/COLOR][COLOR=Red]
[/COLOR]

[COLOR=Red]"Sa te rogi si sa iubesti. Sa-L iubesti pe Dumnezeu si sa-i iubesti si pe semenii tai. Nu vezi cate poate face dragostea lui Hristos? Sa nu te intrebi in sinea ta daca te iubesc ceilalti. Daca-i iubesti tu primul, sa stii ca atunci si ei te vor iubi deopotriva." [/COLOR]

"Ca sa fii iubit de ceilalti, mai intai trebuie sa-i iubesti tu."
"Cand se revarsa asupra noastra Harul cel dumnezeiesc, rugaciunea noastra devine cu totul curata. Sa te rogi neincetat, zi si noapte, chiar si cand dormi in pat."

[COLOR=Red]"Nu trebuie sa-i silim pe altii sa mearga la Biserica. Hristos a spus: Cine voieste, sa-Mi urmeze Mie."[/COLOR]

"Oricat ai fi de obosit sa nu uiti niciodata, seara inainte de culcare, sa faci rugaciunile de seara."

"Sa nu te rogi lui Hristos sa-ti ia bolile, ci sa dobandesti pacea, lucrand rugaciunea mintii si fiind rabdator. Astfel vei avea mare folos".

"Roaga-te si nu te supara. Roaga-te si fii rabdator."

"Cand citesti Sfanta Scriptura, caci trebuie sa o citesti necontenit spre a te lumina, Vietile Sfintilor sau alte carti bisericesti, de gasesti o propozitie sau un cuvant ce te-a impresionat, zaboveste mai mult in acel loc si vei vedea ca mult te vei folosi."

[COLOR=Red]Cand i-am spus ca nu tin minte tot ce citesc, Par. Porfirie mi-a spus acestea: "Sa stii, fiule, ca toate ni se depoziteaza in memorie, iar cand Hristos socoteste ca a venit ceasul potrivit, le dezvaluie."
[/COLOR] [COLOR=red]"Cand citesti sa incerci sa citesti limpede, astfel incat sa se auda si ultima litera a fiecarui cuvant. La fel sa procedezi si cand canti la biserica sau cand te rogi, fiindca astfel te obisnuiesti sa fii corect si smerit in toate, in cuget, in cuvinte si in fapte."[/COLOR]

[COLOR=red]"Cand canti, sa canti smerit, fara sa faci grimase, fara sa faci miscari dezordonate si fara sa tot salti psaltirea. Sa privesti mereu spre analog si sa nu discuti cu cel de langa tine. Sa traiesti ceea ce canti, fiindca doar astfel cele cantate se transmit celor adunati in biserica la slujba."
[/COLOR]
"Cu cat se afla omul mai departe de Dumnezeu, cu atat mai mult este necajit si chinuit de felurite lucruri. Trebuie sa mergem la duhovnic de fiecare data cand ne chinuie ceva."

"Sa te spovedesti periodic si temeinic, fiindca, chiar de-ai fi Patriarh, daca nu te spovedesti, nu te mantuiesti."

"Sa nu va preocupati de cele de pe urma, nici de antihrist, nici de semnele sale, fiindca sa stiti ca, atata timp cat Il avem pe Hristos cu noi, antihristul nu ne poate vatama cu nimic."

"Fii atent la mine. Si iadul si satana si Raiul, toate sunt adevarate. Eu insa nu vreau sa te temi de ele, sau sa te gandesti la ele asa cum faci tu. Vreau sa-L iubesti pe Hristos, Care este Totul. Atunci, oriunde te vei afla, nu te vei mai teme de nimic din toate acestea. Vei avea toate lucrurile bune, fie ca te afli aici, fie ca te afli altundeva. Da, Hristos ne asteapta si, indata ce ne vom deschide inima cat de putin, El va patrunde in ea de indata si vom avea parte de toate cele bune. Este intocmai ca soarele. Cand tragi fie si putin perdeaua, lumina patrunde imediat in odaie, iar razele sale ne incalzesc."[COLOR=red]
"Hristos a inviat! Acesta este cel mai inalt inteles al crestinismului.' [/COLOR]
[COLOR=black]Parintele Porfirie ( Bunicutul..)[/COLOR]

multumesc frumos, jenica, pentru postarile acestea!

"Omul este o taina. Purtam inlauntrul nostru o mostenire de veacuri, tot binele pe care l-au trait prorocii, sfintii, mucenicii, apostolii si, mai cu seama, Domnul nostru Iisus Hristos ; dar, de asemenea, purtam si raul care exista in lume de la Adam si pana astazi. Toate sunt inlauntrul nostru, si instinctele si totul, si se cer hranite. Daca nu le hranim, candva se vor razbuna, fara numai daca le indreptam altundeva, mai sus, la Dumnezeu. Pentru aceasta, trebuie sa murim dupa omul cel vechi si sa ne imbracam in cel nou. Aceasta marturisim in Taina Botezului. Prin botez intram in bucuria lui Hristos. Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati imbracat ( Gal. 2, 27) . Âl doilea botez este spovedaniâ, prîn care se face curatirea de patimi, ridicarea din morti. Astfel vine harul dumnezeiesc prin mijlocirea Tainelor" ( Parintele Profirie)

http://tainacasatoriei.files.wordpre....thumbnail.jpg
Din „Amintiri despre batranul Porfirie”
Editura Bunavestire 2002
Unui frate i-a spus acestea:
[COLOR=#3366ff]«Dacă vreodată te ceartă soţia ta că te ocupi prea mult de cele bisericeşti, să nu-i răspunzi. Du-te şi plimbă-te şi, cînd i-a trecut şi găteşte în bucătărie, du-te la ea, mîngîi-o uşor pe cap sau sărut-o pe obraz. Asta o va îmbuna şi va uita tot ce-ai făcut înainte».[/COLOR]
Unui alt frate i-a spus:
«Fii atent să nu o sîcîi prea mult pe soţia ta. Să nu fii nici prea înnebunit după ea. Să fii cumpanit şi să nu exagerezi».
«De multe ori femeile vor să semene cu bărbaţii şi le place să poarte haine bărbăteşti să să facăv aceleaşi lucruri şi aceleaşi mişcări pe care le fac bărbaţii», mi-a spus odată Părintele Porfirie.
Unei surori părintele i-a spus:
«Femeile care sînt geloase pe soţii lor, adesea se îmbolnăvesc de cancer.
Asta li se întîmplă chiar şi preoteselor.
Toate bolile sînt pricinuite de supărări, chiar şi piatra la rinichi».

da, frumos, dar ce facem daca situatia e inversa...mai ales ca majoritatea barbatilor nu prea gatesc! :1:

Uite eu stiu ! Si ma si plimb cu patrupedul cand sunt mustruluit ca afum peretii din cauza candelei sau mai stiu eu ce. Este un avantaj sa te casatoresti pe la 27 , pentru ca esti scolit in cele cu folos ale vietii ( adica Mirela draga, calit vreau a spune) . Nu ?

da, ar trebui sa fie un avantaj sa te casatoresti dupa ce-ai avut timp sa te "calesti". :25:

am apasat "submit reply" fara sa vreau, scuze...

mai vroiam sa spun ca totusi nu mi-ai raspuns la intrebare... femeile ce sa faca atunci cand sunt bodoganite ca se ocupa de lucruri "anormale"? probabil sa se astepte sa fie mangaiate pe cap atunci cand au grija de cratita! eh, tot ar fi ceva!

Exact ! Barbatul se maturizeaza mult mai tarziu. Femeia si in aces sens este mult mai vrednica.

[SIZE=4][COLOR=#ff0000]Niciodată femeia nu-i atât de aproape de Dumnezeu ca atunci când este mamă; niciodată nu-i un rug de iubire, un rug al tuturor iubirilor mari şi sacre ca atunci când e mamă; viaţa însăşi nu se înnoeşte decât atunci când femeia devine mamă. Toate caracterele substanţiale ale femeii se împlinesc prin urmare în mamă.[/COLOR][/SIZE]

[COLOR=#ff0000]Mama[/COLOR] este femeia care primeşte să fie „binecuvântată” de Dumnezeu, de bărbatul soţ şi care apoi dăruieşte şi se dăruieşte. Ea începe cu: „Iată roaba Domnului, Fie mie…!”, cuprinde, încălzeşte şi sporeşte viaţa, pe urmă o dăruieşte.
[COLOR=#ff0000]Mama[/COLOR] este femeia care se oferă lui Dumnezeu şi planurilor Lui; ea este umanitatea consacrată puterii creatoare, „colaboratoarea actului Creator”. „În femeie totul este enigmă, spune Nietzsche, dar totul în femeie se rezolvă cu zămislirea, care-i desluşirea la toate tainele ei”.
Filozoful Hegel a scris: „Nu este om cine nu este tată” tocmai pentru că nu-i icoana deplină a Tatălui Ceresc. înmiit trebuie să spunem despre femeie că: „deplină femeie nu-i decât aceea care-i mamă”. Aşa cum iubirea este ultimul cuvânt al Legii Noi, tot aşa Maternitatea este ultimul cuvânt al femeii, împlinirea şi desăvârşirea. Femeia care nu este şi nu va fi mamă este deja judecată şi osândită, ea însăşi nu-i decât o arătare de viaţă plină cu toate blestemele şi toate morţile.
Femeia nu-L va înţelege nici pe Dumnezeu, nu va înţelege nici iubirea, nici viaţa, nici propria-i taină decât prin maternitate. A fi mamă e un comentariu la toate cuvintele noastre despre Dumnezeu şi despre oameni, despre iubire şi despre viaţă. Adânc şi minunat lucru a scris Balzac când a pus în gura lui Moş Goriot aceste admirabile cuvinte: „Am înţeles pe Dumnezeu când am ajuns tată…”. Ca în prima zi a Creaţiei, se face lumină în viaţa femeii cu fiecare act matern.

O soţie îi scria odată soţului său:[COLOR=#ff0000] „O, cât de sfântă este iubirea noastră! Ea vine de la Dumnezeu şi se întoarce la Dumnezeu ducându-i şi inimile noastre…”[/COLOR] şi rodul iubirii: copilul! Iubirea nu se întoarce la Dumnezeu fără copii, fiind o „fărâmă” din Puterea Creatoare împărtăşită omului. Iubirea este puternicul „Să fie!”. Să fie viaţă, care continuă din ultima zi a Creaţiei să primească viaţa ce stăruie între ruine şi morminte.
[COLOR=#993366]„A iubi nu înseamnă a ne avea drag unul pe altul, ci a privi împreună în aceeaşi direcţie” (Saint-Exupery)[/COLOR], direcţia iubirii familiare care este copilul. Oricare alta este o sterilă, mincinoasă şi ucigătoare halucinaţie. „Orice iubire adevărată îşi are rădăcina aci: să iubeşti un al treilea” (Kierkegaard); [COLOR=#ff00ff]în iubirea prieteniei să iubeşti virtutea[/COLOR];[COLOR=#3366ff] în caritate să-L iubeşti pe Dumnezeu[/COLOR]; [COLOR=#800080]în iubirea conjugală să iubeşti copilul.
[/COLOR]
Fiecare din aceste iubiri nu este salvată decât prin acel „al treilea”; virtutea, Dumnezeu, copilul. Virtutea îndreptăţeşte iubirea prieteniei, Dumnezeu îndreptăţeşte şi înalţă iubirea carităţii, copilul justifică şi sfinţeşte iubirea conjugală. Iubirea prieteniei nu poate să existe fără de virtute, iubirea carităţii nu poate să existe fără Dumnezeu şi nici iubirea conjugală adevărată nu poate să existe fără copil. Virtutea dă naştere la iubirea prieteniei; Dumnezeu dă naştere la iubirea carităţii: copilul dă naştere la adevărata iubire conjugală.
A iubi înseamnă a accepta să nu mori; a iubi înseamnă a intra în adevărurile vieţii după voia Celui ce a creat viaţa şi legile ei. Iubirea este o consimţire la legea fecundităţii. În fiecare iubire omenească zace o speranţă spre veşnicie. Nici o iubire nu suportă să i se îngrădească această perspectivă. Ea nu vrea orizont în timp, aspiră la eternitate.
Iubirea conjugală aspiră şi mai mult. Cât de frumos accentuează scriitorul A. Bordeaux9: „Souviens-toi que se marier c’est accepter de durer”. Aminteşte-ţi că a te căsători înseamnă a consimţi şi a primi să dăinui. Şi dăinuirea se face prin copil.
Parintele I.Suciu cartea "Mama"

cred ca afirmatia e exagerata, ca sa nu spun complet gresita. sunt atatea femei singure care l-au cunoscut pe Dumnezeu...

[COLOR=Red][COLOR=#3366FF]Cel care iubeste[/COLOR][/COLOR] nu vrea numai să poruncească, ci să i se porunceasca. Se bucură mai mult când i se porunceşte decât când porunceşte.
[COLOR=Red][COLOR=#3366FF]Cel care iubeşte[/COLOR] [/COLOR]preferă să facă bine celui iubit decât să primească să i se facă bine. Vrea mai bine să aibă pe prietenul săi dator decât să datoreze el aceluia.[COLOR=#3366FF][COLOR=Blue]
[/COLOR] [COLOR=Blue]Cel care iubeşte[/COLOR] [/COLOR]vrea să facă bine cu adevărat prietenului sau şi nu în aparenţa ; vrea să facă ei început binefacerii şi nu vrea sa fie începătorul binefacerii de ochii lumii numai. Când spun aceste cuvinte să nu vă gândiţi la prietenii obişnuiţi, cei cari iau parte la mesele noastre şi ne sânt prieteni numai cu numele ! Dacă cineva are un prieten, aşa cum l-am descris eu, va înţelege cuvintele mele cu uşurinţă.

Mirela, citatele apartin parintelui I. Suciu ( Cartea "Mama"). Iti recomand cartea e f.f. folositoare.

Tind sa-ti dau dreptate Mirela in sensul expus de tine. Ce sa mai spunem de calugarite ! Si pana la urma urmei sunt femei ce din N motive nu pot da nastere la prunci. Nu ?
:77:

Cristian si Mirela, NU doresc sa intru in polemici.. ba mai mult inteleg durerea celor ce nu pot avea copilasi..sunt si eu mama..insa! cele postate NU sunt scrise de mine ci de parintele Ioan Suciu, in cartea sa "Mama". Va recomand cu drag sa cititi cartea apoi vom dezbate (eventual) cateva teme propuse de sfintia sa. :6:

Doamne fereste Jenica, dar nu-i vorba de polemica , ci de o parere, un gand pornit din mintea ce ne-a dat-o Dumnezeu. Pai de avem minte trebuie sa o folosim cu echilibru si nu cred ca pana la urma, urmei toate trebuie digerate pe nemestecate. Deci sunt mame ce il cunosc mai bine pe Dumnezeu, decat femeile far de copiii, cum sunt si mame doar cu numele si nu-l cunosc aproape deloc pe Dumnezeu, cu pot fi femei far de copiii, mult mai smerite si in credinta. Repet ce putem spune despre fecioarele in curatie, precum calugaritele ? Dar oare acolo unde femeia nu poate da nastere la prunci, nu este voia lui Dumnezeu ? Caci ce este fara voia Lui in asta lume si in tot Universul far de sfarsit ? Omniprezenta ne asigura ca voia Lui este peste tot, iar Legea Dumnezeirii este de nepatruns de mintea omeneasca. Vezi tu draga Jenica, mi se pare putin fortat , a pune etichete ,mai ales cand vine vorba de credinta, de semanul nostru. Asta e tot ! (nu ca polemica, ci ca parere).
:77:

Ai dreptate Cristian, insa...de ce oare alergam cu atata iubire si nadejde la Maicuta Domnului? Iata ce frumos spune la acatistul Sfantului Acoperamant:'
[SIZE=2] ...cere, o, Maica mea, ca nu ma voi intoarce despre tine, ci voi indeplini cererile tale si voi milui pe toti care canta tie :[/SIZE]...
http://www.crestinortodox.ro/Acatist...-130-4027.html
Oare ce dovada mai mare putem aduce? Sa citim cuvintele parintelui cu inima nu cu mintea.:8: Apoi, asa cum frumos spunea parintele Porfirie..cei ce nu pot avea copii (din randuiala Domnului) sunt alesi sa aline suferintele celor orfani. Monahii nu au copii trupesti ...insa au multime de copii duhovnicesti..pentru ca iubirea de mama este aratata NU numai prin nastere de prunci ci si prin daruirea/jertfirea proprie.:8:

femeia mama - ideea de baza
 

cele care au copii sa nu se mandreasca, nu sunt cu nimic superioare altora.

iar cele care nu au, sa nu deznadajduiasca, nu sunt cu nimic inferioare altora.

Cristian, nimeni nu doreste sa raneasca o femeie care nu poate avea copii. Sau pe o calugarita ca si-a dedicat viata lui Iisus.
Totusi in biblie scrie: "Femeia prin nastere de fii se va mantui".
Si acest lucru nu il putem contesta.
Asta nu inseamna ca celelalte nu se vor mantui; doar nu prin nastere de fii.
Si apoi nasterea de fii se aseamana in gest al dragostei cu Dumnezeu , Care a creeat omul. Si mama face un fiu sau fii si poate intelege prin dragostea ei materna, prin propria experienta, dragostea lui Dumnezeu pentru oameni: o dragoste neconditionata si vesnica.
Este un merit sa fii mama si nimeni nu poate tagadui acest lucru.

Cine se ridica, pe sine se coboara; si cine se coboara pe sine se ridica.

Ma intreb totusi, carui pacat i se datoreaza lipsa copiilor? Poate ne raspunde un preot, caci sunt multe femei, care isi doresc copii si nu pot face. Si e pacat de ele, caci isi reproseaza multe, fara sa se poata ajuta. Care este raspunsul din punct de vedere duhovnicesc, va rog?

Este un merit sa fi mama, nu pun la indoiala asa ceva, nici pe departe, dar si a fi om adevarat nu numai cu numele este un lucru mare in aste vremuri tulburi si pline de rataciri si rataciti.

Calitatea de om o pastrezi respectand Adevarul; caci vremurile sunt tulburi tocmai pentru ca nu se respecta Adevarul, ci adevarurile.

Adevarat graiesti. Oare nu ati intalnit femei, rude sau chiar straine de familie, care v-au inconjurat cu dragoste angelica? Pe parcursul vietii am intalnit mai multe femei, care mi-au fost ca niste mame, umpland golul lasat de plecarea timpurie a mamei mele la Domnul.
Si acum am asa o mama, care ma poarta in rugaciunile ei. Il rog pe Dumnezeu sa-i dea o batranete linistita, caci are 80 ani.

Un singur Dumnezeu, un singur adevar, dragostea intru Hristos !

Precizare
 

Precizare: cand am intrebat despre pacat, am facut-o ca urmare a citrii cartii lui Larchet:
" Terapia bolilor spirituale", si NU ca sa ranesc pe cineva.
Asa ca daca se simte cineva ranit de intrebarea mea, imi cer iertare. Totusi altul era motivul intrebarii.

Prin pilda vietii sale, Sf. Mare Mucenic Mina ne arata, in primul rand, ca pentru a ne putea inchina Domnului in duh si adevar trebuie sa fim dispusi sa renuntam la toate cele care ne tin impatimiti de duhul ucigas al lumii: