Sfantul Nicolae
 

[SIZE=3]A trait pe vremea imparatilor Diocletian si Maximilian(284-3o5) si dupa ce a dus o viata pusniceasca dobandind virtutile, a fost ales arhiereu.[/SIZE]
[SIZE=3]Era inzestrat cu o nespusa bunatate,si propavaduind pretutindeni dreapta credinta a fost prins de mai marii cetatii Lichiei si a fost supus la chinuri.[/SIZE]
[SIZE=3]Marele imparat Constantin afland de aceasta l-a eliberat din inchisoare.[/SIZE]
[SIZE=3]A luat parte la Sinodul intai de la Niceea.Acest drept Nicolae,avea darul facerii de minuni.Astfel a scos din temnita trei oameni nevinovati care stiind despre minunile pe care le facea Nicolae,l-au chemat in gand,el trimitand un vis imparatului Constantin despre nevinovatia acestora,fiind a doua zi eliberati.[/SIZE]
[SIZE=3]Pe parcursul vietii lui a facut nenumarate minuni,iar bunatatea lui a ramas proverbiala.Este Sfantul care ocroteste si ajuta pe cei nevoiasi si care chemat in rugaciuni cu credinta mari minuni face si astazi.Moastele Sfantului Nicolae se afla la Bari in Italia.([/SIZE][SIZE=1]din Vietile Sfintilor)[/SIZE]
[SIZE=3]"Bucura-te grabnic ajutatorule;[/SIZE]
[SIZE=3]Bucura-te,cercetatoul celor necajiti;[/SIZE]
[SIZE=3]Bucura-te, mangaetorul celor ce plang;[/SIZE]
[SIZE=3]Bucura-te, hranitorul celor flamanzi;[/SIZE]
[SIZE=3]Bucura-te ca faci minuni spre impacare[/SIZE]
[SIZE=3]Bucura-te,izbavitorul necazurilor mele cu rugaciunile tale;"[/SIZE]
[SIZE=1](din Acatistul Sfantului Nicolae) [/SIZE]

Din mila Lui Dumnezeu si a Sfantului Nicolae am aproape de mine particica din Moastele Sf. Ier. Nicolae. Cum am mai spus si alta data in satul Ghimicesti (la cativa km de Focsani) se gasesc 15 particele de moaste de la diferinti sfinti. Acum vom praznui cu mare dor si iubire pe Sfantul Nicolae. Va voi aseza pe toti in inima si va voi duce la Mos Nicolae.
bucurii..

[SIZE=3]"Sfantul Nicolae, arhiepiscopul de Mira este mentionat pentru prima data in secolul al VI-lea, in Martirologiul roman. Aici este consemnat visul imparatului Constantin cel Mare, caruia i s-a aratat Sf. Nicolae, instiintandu-l de nevinovatia celor trei tineri osanditi la moarte. Tot in secolul al VI-lea, Nicolae Sionitul, episcop de Pinara, ar fi zidit o biserica in cinstea Sfantului Nicolae. Alte date biografice vin din "Legenda aurea" a lui Iacob de Voragina, scrisa in 1264. [/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]Sfantul Nicolae continua sa fie cunoscut, in timpul papei Nicolae I, care in 867 a zidit, in basilica "Santa cea mare", un altar lateral pe care l-a inchinat patronului sau spiritual. In secolul al X-lea, cultul Sfantului Nicolae incepe sa se raspandeasca in Occident. Astfel, Othon al III-lea, a zidit o biserica de rit bizantin la Burtscheid (langa Aachen), in Germania. Popularizarea cultului Sfantului Nicolae a inceput sa se faca simtita incepand cu secolul al XI-lea, o data cu aducerea moastelor sfantului din Mira Lichiei. [/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]Rusii, al caror ocrotitor este astazi Sfantul Nicolae, l-ar fi cunoscut pe ierarhul bun si intelept datorita diasporei rusesti de la Bari. Aici, rusii au dedicat Sfantului Nicolae biserica lor, apoi spitalul si ospiciul. Dupa traducerea in slavona a "Legenda aurea", Sf. Nicolae a intrat in sinaxarul rusesc. In secolul al XII-lea, Sfantul Nicolae intra in cartile de slujba, la Manastirea San-Trund, din Belgia. De aici, cultul sau s-a extins la Roskilde in Danemarca, apoi la Vadstena, in Suedia, si in vreo 40 de sate din Islanda. In secolul al XIII-lea, particele din moastele sfantului au ajuns la Catedrala din Canterbury si, o data cu aceasta, datorita influentei de pe continent, cultul sfantului a inceput sa capete amploare. [/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]Cunoscut sub numele de la Nikolaus, in Germania, Sinterklaas, in Belgia si Tarile de Jos, si Kleeschen, in Luxemburg, sarbatoarea Sfantului Nicolae este o sarbatoare legata de personajul istoric Nicolae din Mira. Sfantul Nicolae este patronul spiritual al Tarilor de Jos, al Rusiei, al provinciei Lorena, precum si al mai multor orase vest-europene, printre care si Bari."[/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]

La mulţi ani tuturor celor ce mâine poartă numele Sfântului Nicolae !
 

Peste 800.000 de români îşi sărbătoresc onomastica mâine, 6 decembrie ! Despre această sărbătoare şi despre obiceiuri de Sfântul Nicolae, se pot citi pe prima pagină a site-ului , într un articol intitulat "Sfântul Nicolae, obiceiuri de Sfântul Nicolae", semnat de Adrian Cocoşilă. "Adevăratul Moş Crăciun , cel din tradiţia Bisericii, este Sfântul Nicolae". Să-l întâmpinăm aşa cum se cuvine, cu bucurie , dragoste şi-ncredere în bunul Dumnezeu !

Intreaga viata a Sfantului Nicolae e impresionanta. Inca din pruncie, acesta a fost facator de minuni.
Se spune ca, imbaiat fiind dupa nasterea sa, a stat trei ceasuri in picioare, fara a fi sprijinit de nimeni, spre slava Sfintei Treimi. Iar in vreme ce era alaptat, se hranea doar din sanul drept al mamei sale, lucru ce ne trimite cu gandul la faptul ca avea sa devina un aparator al dreptei credinte.
In mod minunat, a fost postitor din pruncie: miercurea si vinerea se hranea cu lapte doar o data, seara.

Sfantul Nicolae sa ne ajute sa sa dobandim puterea marturisirii Sfintei Treimi si intelepciunea renuntarii la ceea ce e lumesc, pentru cele duhovnicesti.
La multi ani celor ce isi sarbatoresc ziua onomastica!

Multi Ani intru Hristos!
Biruinta asupra nefericirilor si mantuire tuturor!

un site interesant despre Sfantul Nicolae
http://www.stnicholascenter.org/page...s-st-nicholas/

https://lh6.googleusercontent.com/-V...-Nicolae-3.jpg

In ziua de 6 decembrie, sarbatorim pe Sfantul Ierarh Nicolae, Arhiepiscop al Mirelor Lichiei, Marele Dascal al Lumii,Milostivul, Daruitorul, Grabnic Izabavitorul din nevoi si din primejdii, Pazitorul fecioriei, Ocrotitorul copiilor si Mangaietorul saracilor, Facatorul de Minuni si unul dintre cei mai iubiti sfinti din toate timpurile ai Bisericii,un privilegiat de Dumnezeu in gratii si sfintenie.
A fost mult dorit de parintii sai Epifanie (Teofan) si Nona (Iona), care-si pierdusera toata nadejdea de a avea un mostenitor al bunurilor agonisite cu truda. Nu intr-un zadar, rugaciunea lor a fost auzita de Dumnezeu, daruindu-le ceea ce cereau: "veti avea le zice Cerescul trimis, pentru acest sfarsit, un fiu care se va numi Nicolae, el va fi mare slujitor intru Domnul.” Aceasta s-a intamplat in a doua jumatate a secolului III, (se pare 280) in orasul Patara din Asia Mica.
Numele de botez Nicolae, insemnand biruitor de popor, i s-a potrivit foarte bine, el devenind, biruitorul lucrurilor bune.
Abia nascut, ca un sfintit din pantecele maicii sale, Sfantul Nicolae s-a ridicat pe picioare, el sugand miercurile si vinerile, numai o data la ceasurile noua, ispravind in modul acesta postul sau la aceiasi ora la care luara sfarsit durerile Patimilor Domnului nostru.
A fost vrednic in ale carturariei, studiind teologia si petrecand ore intregi la biserica, in intimitatea Sfintele Scripturi. Aici a vindecat o femeie oloaga de ambele picioare facand semnul crucii si zicand: „In numele Domnului Isus Nazarineanu scoala si umbla”
Cugetand asupra cuvintelor Evangheliei: Oricare din voi care nu renunta la tot ce poseda, nu poate fi ucenic al Meu, Sfantul Nicolae renunta la bunurile mostenite si cu voia celui Atotputernic le face cadou, in mod secret, celor saraci. Asa este cazul daruirii, in timpul noptii prin usa intredeschisa a pungilor de aur celor trei fete sarace din orasul natal.

In calatoria prin Sfintele Locuri, Sfantul Nicolae, cu picioarele goale si cu capul neacoperit, printre altele a calcat pe Muntele Golgotei, la Pestera Sfantului Ioan Botezatorul, intr-o alta pestera aproape de Vifleem unde se afla o traditie sigura ca Sfanta Fecioara a stat ascunsa cu Fiul Sau si cu Sfantul Iosif.
Indeplinind voia Domnului el merge sa locuiasca la Mira pe coasta Mediteranei (astazi Demre, Turcia), unde dupa o noapte de priveghere si rugaciuni episcopii locului, in prezenta multimii adunate, il hirotonesc episcop. El se inconjoara de oameni invatati si credinciosi in religie, spre rezolvarea problemelor de doctrina, desavarsire spirituala si ceremonii crestinesti. Faima sfinteniei si minunilor sale, cum au fost invierea celor doi tineri scolari, sau inmultirea painei si vinului, s-a raspandit repede.
A suferit persecutii, prigonire, intemnitare in lanturi, biciuire, dar nu a renuntat la credinta, la marturisirea lui Hristos.
A participat la Sinodul de la Niceea (325), unde s-au pus bazele Simbolului Credintei – Crezul.

https://lh3.googleusercontent.com/-j...o/84241061.png

La 325, printre cei 318 Sfinţi Părinţi ai primului Sinod ecumenic de la Niceea era şi ierarhul Nicolae. Soborul s-a convocat pentru a stăvili marea erezie a arianismului, care tăgăduia divinitatea lui Iisus. Atunci s-a cunoscut râvna sa pentru adevăr, care a trecut măsura. Căci Sfântul Nicolae l-a pălmuit pe ereticul Arie pentru hulirea lui că Iisus n-ar fi Fiul lui Dumnezeu, ci numai o făptură a lui Dumnezeu. Hulire vrednică de bătaie, căci Arie săpa la temeliile creştinismului, în care stătea sau cădea creştinismul, cu dumnezeirea sau nedumnezeirea Înaintemergătorului său. Deci Sfinţii Părinţi amărându-se pentru palma Sfântului Nicolae, i-au luat omoforul arhieriei. La porunca Maicii Domnului i l-au dat înapoi. De atunci este zugrăvită Maica Domnului şi Domnul Hristos cu omoforul pe icoana Sfântului Nicolae.

https://lh5.googleusercontent.com/-S...ui-nicolae.jpg

A trecut la imparatia cerului in anul 340, iar moastele lui au fost aduse in anul 1087, de la Mira la Bari in Sudul Italiei.
Prin straduinta unui calator valah, mana dreapta a Sfantului Nicolae a fost daruita Mitropoliei din Bucuresti. Voievodul Mihai Viteazu a ferecat sfintele moaste cu aur, argint si nestemate si le-a daruit Manastirii Sf. Gheorghe Nou din centrul Bucurestiului, unde se afla si acum.
In fiecare an pe 6 decembrie, moastele Sfantului Ierarh Nicolae din Mira Lichiei sunt scoase in pridvorul bisericii pentru pelerinajul fara de sfarsit al cresinilor, veniti chiar din indepartate locuri.
Multe, mari şi preaslăvite minuni a făcut Sfântul Nicolae, acest mare plăcut al lui Dumnezeu, pe uscat şi pe mare, ajutând celor ce erau în primejdii, izbăvind de înecare şi scoţându-i din adâncul mării la uscat; răpindu-i din robie şi aducându-i la casele lor; izbăvind din legături şi din temniţe, apărând de tăierea de sabie şi scăpând de la moarte, apoi multora le-a dat tămăduiri: orbilor, vedere; şchiopilor, umblare; surzilor, auz; muţilor, grai. Pe mulţi, din cei ce pătimeau în sărăcia cea mai mare, i-a îmbogăţit, iar celor flămânzi le-a dat hrană. Şi la toată nevoia, s-a arătat gata ajutător, apărător cald, grabnic folositor şi sprijinitor; iar acum, deasemenea, ajută pe cei ce-l cheamă şi din primejdii îi izbăveşte. Pe acest mare făcător de minuni îl ştie Răsăritul şi Apusul, şi toţi creştinii cunosc nenumăratele lui minuni. Deci, să se slăvească printr-însul Dumnezeu Cel Unul în Treime lăudat: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Căruia se cuvine laudă în veci. Amin.

Rugăciune către Sfântul Ierah Nicolae

https://lh5.googleusercontent.com/-3...24+cu+text.jpg

O, preabunule Părinte Nicolae, păstorul şi învătătorul celor ce aleargă cu credinţă către a ta folosire şi cu fierbinte rugăciune te cheamă pe tine, sârguieşte degrab a le ajuta; izbăveşte turma lui Hristos de lupii cei ce o răpesc pe ea, şi toate părtile creştineşti le îngrădeşte şi le păzeşte prin sfintele tale rugăciuni, de gâlcevile lumeşti, de cutremur, de venirea altor neamuri, de robie şi de războiul cel dintre noi, de foamete, de potop, de sabie, de ciumă şi de moarte grabnică; şi precum ai miluit pe cei trei bărbaţi ce şedeau în temnită, şi i-ai izbăvit pe ei de mâna împăratului şi de tăierea sabiei, aşa mă miluieşte şi pe mine, pe cel ce cu mintea, cu cuvântul şi cu lucrul sunt întru întunericul păcatelor, şi de mânia lui Dumnezeu şi de munca cea veşnică mă izbăveşte ca, prin solirea ta, cu ajutorul şi cu mila şi cu harul lui Hristos Dumnezeu, viaţă lină şi fără de păcat să-mi dea mie, ca să vieţuiesc în veacul acesta, şi din partea stării de-a stânga să mă izbăvesc, şi în partea de-a dreapta, împreună cu toţi sfintii, să mă învrednicesc. Amin.

Uimitoarea apariție a Sfântului Nicolae într-un autobuz din Rusia

Arhim. Ioan Kostov

Într-o zi de februarie a anului 1965, un autobuz plin de călători mergea din orașul nostru spre un alt oraș apropiat. Lângă șofer stătea un bătrân, mare la trup și viguros, cu o barbă albă, având în jur de 75 ani. Purta un palton greu cu guler de blană și o căciulă ce-i acoperea urechile. Autobuzul mergea încet pentru că ningea mereu. Când a ajuns la o curbă, lanțurile de la roțile din spate s-au rupt. Șoferul a frânat brusc, dar autobuzul s-a izbit de un alt autobuz, care se afla atunci acolo. Și toate acestea s-au petrecut în câteva secunde.
Șoferul a pierdut controlul mașinii și tot s-au înspăimântat. Atunci bătrânul, care stătea lângă șofer, a făcut semnul Crucii și a spus cu glas tare:
– Slavă Ție, Doamne, slavă Ție! Binecuvântat să fie numele tău, Preasfântă Maică a lui Dumnezeu, că ne-ai izbăvit în acest ceas!
După câteva minute celălalt autobuz a plecat, iar șoferul nostru și ajutorul său au coborât să pună din nou lanțurile. Atunci un călător tânăr s-a adresat bătrânului zâmbind și i-a spus:
– Iertați-mă, tovarășe, dar nu m-am putut abține din râs atunci când v-am auzit invocând ajutorul unor puteri cerești inexistente și când v-ați făcut semnul Crucii. „Din obișnuință”, îmi veți spune. „A doua natură”. Cu toate acestea văd că sunteți un om cultivat. Însă acum, în 1965, acestea sunt niște lucruri absurde.
Bătrânul, fără să se tulbure din pricina celor spuse, a răspuns:
– Îți voi răspunde cu plăcere, tinere. Și sunt gata, dacă dorești, să-mi fac și autocritica. Dar ascultă-mă! Până la un punct suntem cu toții niște fățarnici. Cu toții afirmăm că suntem atei, membrii devotați partidului, profunzi cunoscători ai marxismului și ai multor altele, dar vine o clipă în care omul autentic, care se ascundea atâta vreme înlăuntrul nostru, se descoperă. Tocmai aceasta s-a întâmplat și acum. Din locul în care te afli în autobuz nu ai putut vedea ce s-a întâmplat în spatele tău, însă eu, din locul în care stau, din care îi pot vedea pe toți, am putut vedea cum cel puțin 8-10 persoane și-au făcut semnul Crucii în clipa când ne primejduiam. Există niște lucruri pe care nu le poate tăia omul din rădăcină, deoarece încercând să facă așa, ar însemna să-și tragă afară cu sila măruntaiele sale. Și astfel se întâmplă să cădem mereu în aceeași greșeală. Adică, în timp ce lăuntric acceptăm că există o putere dumnezeiască, binefăcătoare și atotputernică, cu toate acestea, ne facem că nu o înțelegem.
– Cu mine nu se întâmplă nimic de acest fel, a spus tânărul.
Bătrânul a zâmbit și a continuat:
– Îngăduie-mi să-ți dovedesc, iubitul meu, că te înșeli. Cu puțin mai înainte ai spus că orice manifestare religioasă este o absurditate în anul 1965. Dar ce a fost aceea care te-a îndemnat să spui că au trecut 1965 de ani de atunci de când s-a născut Iisus Hristos, Mântuitorul lumii?
Tânărul i-a răspuns cu o prefăcută stăpânire de sine:
– Aceasta se datorează amintirii unui trecut rău, care acum este depășit și care trebuie șters cu desăvârșire. Dar din felul cum vorbiți reiese concluzia pe care vreți să ne-o spuneți, adică să credem în minuni.
După ce a tăcut puțin, bătrânul i-a spus:
– Da, prietene, există minunile lui Dumnezeu, în care și tu însuți vei fi obligat să crezi, precum și toți cei care se află aici în autobuz. Dar când veți vedea minunea, veți fi obligat să tăceți, deoarece dacă veți vorbi, vă veți primejdui să fiți închiși într-un azil psihiatric.
Autobuzul a ajuns pe drumul principal. A încetat să mai ningă și șoferul a putut să mărească viteza. Dar în clipa în care vorbea, călătorii care priveau la bătrân, au văzut că deodată a dispărut. Locul pe care stătuse era gol. Vreo doi-trei călători care stăteau lângă tânărul comunist și-au făcut semnul Crucii și au spus:
– Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot!
Unul dintre ei s-a întors spre călătorii ce stăteau pe scaunele din partea din spate a autobuzului și a strigat:
– Acum ați înțeles cine ne-a izbăvit din primejdie? Ne-a izbăvit bătrânul cu barba albă, ocrotitorul poporului rus, Sfântul Nicolae. Pot să mă închidă în azil psihiatric, însă vă voi avea martori pe voi pe toți și mai ales pe tine, prietene.
Tânărul comunist și-a plecat capul în palme, vădit rușinat.

Sursa: http://www.marturieathonita.ro/uimit...-sfant…/

http://i1090.photobucket.com/albums/...SfNicolae1.jpg "Bucură-te, doctorul cel fără de plată;
Bucură-te, că în dar ai luat, în dar împarţi tămăduiri;
Bucură-te, al celor neputincioşi bun păstor;
Bucură-te, că prin tine ne învrednicim de viaţa cea fără de sfârşit;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facător de minuni !" __________________

SFANTUL IERARH NICOLAE si INFRICOSATOAREA MINUNE DIN RUSIA COMUNISTA, "€œZoia impietrita"€ - http://www.cuvantul-ortodox.ro/2016/...t-cu-cinstire/

Cu 55 de ani în urmă, de Anul Nou, într-un oraş din fosta Uniune Sovietică s-a petrecut o minune care a întărit credinţa dreptslăvitoare -€“ un fenomen imposibil de explicat pentru autorităţile atee ale vremii.

Iată faptele. Oraşul Kuibîşev (astăzi Samara), strada Cikalov nr. 84, 31 decembrie 1955. O petrecere de Revelion care s-a preschimbat într-o isterie de masă, potrivit oficialităţilor, sau într-o mare minune, potrivit credincioşilor şi locuitorilor de acolo. O muncitoare de la fabrica de ţevi din localitate, Zoia Karnauhova, fusese invitată în casa Klavdiei Petrovna Bolonkina de către fiul acesteia, împreună cu un grup de prieteni. Klavdia, o femeie credincioasă, dezaprobând această petrecere din timpul Postului Crăciunului[1], a plecat de acasă, iar tinerii au rămas singuri. Zoia îşi aştepta iubitul, un băiat pe nume Nikolai, care însă întârzia să apară. După ceva vreme, tinerii au poftit-o pe Zoia la dans: €žHai, lasă-l pe Nikolai, vino alături de noi!"€. Încinsă de atmosferă, supărată şi fără să se gândească prea mult, ea a zis: „Bine! Atunci, dacă nu-l am pe Nikolai al meu, o să dansez cu Nikolai Ciudotvoreţ (Nicolae Făcătorul-de-minuni)!” – şi, apucând o icoană a Sfântului Nicolae dintr-un colţ al camerei, a strâns-o la piept şi a început să danseze cu ea. Deşi neduşi pe la biserică, ceilalţi oaspeţi i-au spus: "€žMai bine pune-o la loc! Cu aşa ceva nu se glumeşte!"€ Zoia, însă, le-a strigat: "€žDacă există Dumnezeu, să mă pedepsească!"€ şi a mai făcut nişte paşi de dans prin cameră, cu icoana în braţe. Câteva clipe mai târziu, s-a auzit deodată un zgomot înfricoşător şi a strălucit o lumină orbitoare, ca de fulger. Îngroziţi, petrecăreţii s-au apropiat temător de Zoia, doar ca să descopere că fata pur şi simplu împietrise, ca şi cum ar fi prins rădăcini în acel loc! A fost cu neputinţă să o mişte sau să îi ia icoana din braţe, care parcă se lipise de ea. Albă precum marmura, Zoia nu dădea nici un semn vizibil de viaţă, în afara bătăilor foarte slabe ale inimii.

Prietenii au chemat o ambulanţă, din al cărei echipaj făcea parte medicul de urgenţă Anna Pavlovna Kalaşnikova, care a încercat să o resusciteze pe fată. Sora doctoriţei, Nina, îşi aminteşte: "€žAnna a ajuns acasă foarte tulburată. Deşi miliţia o pusese să dea o declaraţie prin care se angaja să păstreze tăcerea asupra celor întâmplate, ea mi-a povestit cum încercase să-i facă Zoiei injecţii, însă a fost imposibil! Era ca şi cum trupul Zoiei ar fi fost de piatră -€“ acele seringii nu intrau în piele, ci se rupeau. "Stăteam în faţa unei fete împietrite cu o icoană în braţe, care era parcă pironită de podea", mi-a zis Anna. Oamenii ziceau că o pedepsise Dumnezeu. Tot oraşul vorbea despre acest eveniment"€.

Vestea celor întâmplate a depăşit în scurtă vreme graniţele Samarei. Ruşinate, autorităţile locale şi de partid au trebuit să recunoască că nu pot explica "€žştiinţific"€ evenimentul şi starea în care se afla Zoia. La casă a fost trimis un echipaj de miliţieni pentru a interzice accesul vizitatorilor, ce se înmulţiseră - pe 2 ianuarie, străzile din jur gemeau de mii de oameni, care au supranumit-o pe fată "€žZoia de piatră"€. A apărut un articol despre acest caz ciudat chiar şi în presa vremii, în gazeta "€žVoljskaia Kommuna"€ din 24 ianuarie 1956. Se spune că fata scotea în răstimpuri nişte ţipete înfricoşătoare, care i-au făcut pe miliţienii ce păzeau casa, în schimburi de câte opt ore, să încărunţească de spaimă.

De la Moscova au venit nişte profesori pentru a investiga fenomenul, însă n-au putut oferi până la urmă nici o explicaţie, deşi iniţial s-a lansat supoziţia că a fost o formă necunoscută de tetanos. Însă explicaţia nu stă în picioare, deoarece în cazul acestei boli nu există o astfel de rigidizare a pielii încât medicii să nu poată face injecţii bolnavului; în al doilea rând, Zoia nu a putut fi nici măcar deplasată din casă; în plus, ea a stat în picioare mult mai mult decât ar putea îndura un om obişnuit; şi, în al treilea rând, o simplă boală nu îl întoarce pe un ateu la Dumnezeu.

Deşi propaganda antireligioasă a fost intensificată, n-a dat rezultate semnificative. Responsabilul regional cu ateismul raporta la sfârşitul anului 1956 că "€žzvonurile despre "fata de piatră" s-au răspândit şi în afara raionului, iar sentimentul religios în rândul populaţiei este în continuă creştere. Oamenii au început să ţină posturile şi să nu mai frecventeze manifestările organizate de autorităţi în perioada Paştilor"€. Pe străzile din Kuibîşev au apărut agitatori ai Komsomolului, care pretindeau că au intrat în casa de pe strada Cikalov, dar n-au văzut nimic acolo. Însă toate aceste acţiuni n-au făcut până la urmă decât să toarne gaz pe foc şi să-i pună pe gânduri chiar şi pe cei ce nu credeau în minuni, făcându-i să se întrebe dacă nu cumva era un sâmbure de adevăr în toată povestea.

Până la urmă, autorităţile au îngăduit câtorva clerici să vină la fată, pentru a face ceva. Unul dintre aceştia a fost ieromonahul Serafim (Poloz) de la Sihăstria Glinsk. Acesta era un părinte înduhovnicit şi mare nevoitor; el a săvârşit o sfeştanie în casă şi a sfinţit icoana. Apoi a zis: "€žAcum trebuie să aşteptăm vreun semn la Paşti! Dacă nu se întâmplă nimic, înseamnă că se apropie sfârşitul lumii!"€, arătând prin cuvintele acestea credinţa lui adâncă într-o minune. Autorităţile au încercat după aceea să-l silească pe părintele Serafim să le spună oamenilor că nu ştie nimic despre cele întâmplate. El însă a refuzat, aşa că i s-a organizat în scurtă vreme un proces şi a fost trimis în lagăr. I s-a mai permis accesul şi Mitropolitului Nicolae, care a citit Paraclisul Sfântului Nicolae şi a zis: €"Să aşteptăm o nouă minune la Paşti!"€, repetând vorbele evlaviosului ieromonah Serafim. A fost înştiinţat şi Patriarhul Alexie I de toate cele întâmplate şi a fost rugat să facă rugăciuni pentru însănătoşirea Zoiei. Patriarhul a răspuns: "€žCel ce a pedepsit-o, acela o va şi milui!"€

Cu o zi înainte de ajunul praznicului Buneivestiri (care în anul acela a căzut în sâmbăta din săptămâna a treia de post), de miliţienii care o păzeau pe Zoia s-a apropiat un bătrân cu barbă, care i-a rugat să-l lase s-o vadă pe fată. Aceştia au refuzat. Bătrânul a venit şi în ziua următoare, dar nici atunci nu i s-a dat voie. A treia oară, de Bunavestire, paznicul a lipsit pentru câteva clipe, şi bătrânul a intrat în casă. Straja l-a auzit întrebându-o pe Zoia cu blândeţe: "€žAşadar, ai obosit de atâta stat în picioare?"€. Miliţianul a intrat după el în casă, dar n-a mai găsit pe nimeni.

Şi iată că pe 23 aprilie, în ziua de Paşti - după aproape patru luni fără mâncare sau apă, trupul Zoiei a revenit la viaţă! Fata striga şi plângea fără încetare: "€žLumea moare din pricina păcatelor! Rugaţi-vă, aveţi credinţă!"€ A fost întrebată cine fusese bătrânul vizitator care dispăruse misterios, iar Zoia a arătat spre icoana Sfântului Nicolae. Le-a mai spus şi pentru ce ţipa uneori atât de înfricoşător: "E groaznic! Arde pământul! Rugaţi-vă! Lumea întreagă piere pentru păcatele ei, rugaţi-vă!"€. Au mai întrebat-o şi cum a izbutit să trăiască atâta timp, cine i-a dat de mâncare, iar ea a răspuns: "€žPorumbeii! Porumbeii m-au hrănit!"€ De aici s-a văzut că a primit milă şi iertare de la Dumnezeu. Domnul a vădit iertarea păcatelor Zoiei şi prin venirea Sfântului Nicolae Făcătorul-de-minuni.

Din nefericire, despre cele ce s-au petrecut mai apoi cu Zoia nu se mai ştie nimic sigur, din pricina autorităţilor comuniste, care au încercat să muşamalizeze întreaga poveste. Unii spun că, după trei zile de la revenirea la viaţă, fata a trecut la Domnul, alţii că a fost închisă într-un ospiciu de nebuni, unde a murit, iar alţii că a intrat într-o mănăstire şi a fost îngropată în ascuns undeva la Lavra Sfintei Treimi -€“ Serghiev Posad.

Puţine s-au schimbat astăzi, după jumătate de veac, pe strada Cikalova. Despre întâmplările din 1956 mai mărturiseşte doar fosta staţie de autobuz de lângă casa cu numărul 84, desfiinţată în acea perioadă, în încercarea de a opri afluxul de oameni. Săptămânal vin acum pelerini de pretutindeni -€“ din Moscova, Krasnodar, Novosbirsk, Kiev, Odessa, Minsk, Riga, Munchen, Helsinki, Vladivostok. Eparhia Samarei plănuieşte să construiască acolo un paraclis.

În 2009 s-a realizat un film, intitulat "€žCiudo"€ ("€žMinunea"€), regizat de Aleksandr Proşkin, care încearcă să reproducă pe această cale cele întâmplate.

Prin această minune s-a vădit adevărul vorbelor Apostolului: "€žNu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi secera"€ (Gal. 6:7). Nu este nici o îndoială despre realitatea celor întâmplate: cu adevărat, o fată a împietrit. Există declaraţii ale martorilor oculari, unii încă în viaţă, precum şi documente ale întrunirilor Partidului Comunist de la acea vreme. Mii de oameni au crezut că există Dumnezeu şi şi-au arătat credinţa, s-au botezat şi au trăit creştineşte. Din toate acestea se vede limpede că a fost o minune din iconomie dumnezeiască, spre întărirea credinţei în acea vreme de prigoană a Bisericii. Sfântul Duh a ţinut-o pe Zoia în viaţă vreme de patru luni pentru ca sufletul ei să învieze din moartea păcatului şi, în ziua cuvenită, să primească trup pentru viaţa cea veşnică -€“ după cum, de altfel, o spune chiar numele ei: Zoia (viaţă).

Cercetatori din Liverpool (Marea Britanie) au reconstituit imaginea 3D a fetei sfantului, plecand de la relicvele sale pastrate in Bari (Italia). Rezultatul este remarcabil de asemanator icoanei prezentate de cristiboss in a doua postare a acestui topic:

Imaginea rreconstituita (posibil protejata de drepturi de autor) este in interiorul acestui articol.