Doliul in imbracaminte
 

Mama mea a murit in 2006 si eu inca mai port doliu (desi mai schimb cate un articol de imbracaminte din negru in albastru inchis, de exemplu). Mai multe persoane mi-au spus ca nu este bine ce fac. Dar nu pot altfel... Ce ma sfatuiti?

Conform obiceiului ortodox, perioada de doliu e de 40 de zile
In unele zone , preponderent in Ardeal, doliu se tine un an de zile
Dar chiar din 2006 nush ce sa zic, cred ca nu mai e cazul, acest lucru poate sa arate si deznadejdea persoanei si lipsa de incredere in Mantuitorul si in Invierea mortilor

Da, stiu ca atat se tine in mod normal. De deznadejde, din fericire, nu poate fi vorba. Nici de neincredere. Ci pur si simplu cred ca este o bariera in calea uitarii. Cu alte cuvinte, am impresia ca o tradez daca nu mai port doliu.

Dumnezeu sa o ierte pe mama ta de toate pacatele.
In privinta pierderii celui drag, doliu tii toata viata. Vestimentar, macar un an de zile sau sase saptamani pentru ca ti-a fost mama, desi nu exista nicio regula in privinta asta(obiceiul locului). Asta depinde de fiecare. Important este sa-i faci celui decedat toata randuiala crestineasca: pomeniri la Sfanta Liturghie, parastase la soroacele cuvenite si in rugaciunile tale sa nu-l uiti si sa te rogi pentru sufletul lui.

Multumesc pentru raspunsul tau delicat. Stiu ca doliul este in primul rand in suflet, nu in haine. Dar nu pot face altfel. Este oare un lucru rau? Ofensez pe cineva facand astfel?

Elizabeta, Dumnezeu sa o ierte pe mama ta!
La noi in Bucovina se tine un an doliu dupa parinti, dar stiu pe cineva careia i-a murit singurul copil si care a tinut ani si ani de zile, daca nu vreo 7 sau mai multi. Acum am vazut ca nu mai poarta doliu si pare mai multumita/impacata/fericita. Bineinteles ca durerea pierderii unicului baiat la 18 ani o sa ramana tot timpul in sufletul ei, dar este mai bine sa fii impacat cu situatia si sa continui viata.
Nu cred ca ofenzezi pe cineva, pana la urma tu alegi cu ce culoare sa te imbraci, dar este bine, pentru linistea ta, sa incerci sa lasi doliul. Poate nu deodata, fiindca spui ca nu poti, dar poate porti de exemplu bluza neagra si fusta/pantaloni alta culoare, sau palton nu negru, incet -incet tot mai putin negru. Sunt sigura ca mama ta este bucuroasa ca ai purtat doliu dupa ea in semn de dragoste si tristete, dar nu cred ca ar fi vrut sa te vada vesnic in negru, mai ales ca nu esti batrana, ai sot, ai familie, deci viata ta nu s-a incheiat. Asta este regula fireasca a vietii, parintii se duc inaintea copiilor, si sa stii ca este infinit mai trist si infinit mai multa durere cand o mama isi ingroapa copilul. Asa ca bucura-te ca Dumnezeu a lasat sa fie asa cum trebuie, si gandeste-te ca de acum ea este in mainile lui Dumnezeu.

In locul hainelor negre, ca sa eviti uitarea, si daca simti nevoia sa faci ceva pentru ea, da de pomana de sufletul ei tot timpul cand iti aduci aminte de ea, cred ca asa ar fi mai bine.

Multumesc Noesisaa, si tie Doruzak. Ati raspuns cu delicatete si cu dragoste.

Stiu ca aveti dreptate si ca important este pomenirea la Sf.Liturghie, pomana, rugaciunea. Pe acestea le facem. Dar durerea vad ca nu se duce, desi credinta este (sper sa nu dau dovada de mandrie desarta daca indraznesc sa spun asta). Eu chiar asa simt ca trebuie sa fac. Dar soacra mea, vecinii, cunoscutii par sa fie deranjati de ceea ce fac. Chiar si sotul meu mi-a spus ca ar cam trebui sa mai schimb. Si nu sunt la primul doliu de lunga durata. Am mai trecut deja de 2 ori prin asta. Cu greu. Acum este mult mai greu. Ce sa fac? Noesisaa, de cate ori schimb ceva, am un sentiment cumplit de vinovatie. Stiu ca nu e in regula, si ca ma contrazic in fapte, dar ... asta este situatia. Cum sa fac sa nu-i smintesc pe ceilalti, dar sa si fac ce simt in acelasi timp?

Elizabeta, cateodata durerea si tristetea, sau bucuria, ne fac sa nu fim foarte rationali. De aceea se spune ca la nunta si la inmormantare nu trebuie sa faca cumparaturile cei implicati direct, trebuie sa fie si cineva care nu este chiar asa legat sufleteste. Cred ca in cazul tau e bine sa asculti mai mult de cei din jur, decat de ce iti spune sufletul, fiindca sufletul nostru cateodata greseste din prea multa dragoste. Trebuie pur si simplu sa iti impui ca de la o anumita data nu mai porti doliu. Vinovatia va trece. Doliul alimenteaza durerea, si asa cum spui tu, nu te lasa sa uiti. Dar sa stii ca e bine sa uiti momentul mortii celui drag, e mai bine sa iti amintesti de momentele de bucurie pe care le-ati petrecut impreuna, fiindca moartea nu este reperezentatitva pentru viata unui om.
Sunt sigura ca stii lucrurile astea, iti trebuie doar un pic de incurajare, dar sa stii ca e spre binele tau si al nimanui altuia, sa lasi doliul.
Si sa stii ca te inteleg, si eu port doliu acum dupa bunica mea. Ma intreb ce cred oamenii din jur, fiind in tara straina, or crede ca-s vreun fel de emo. Asta e.

Noesisaa, imi pare tare rau de pierderea ta. Cred ca bunica ta a fost o femeie foarte buna, daca a crescut o nepoata cu un suflet asa de gingas. Dumnezeu s-o ierte!
Ai dreptate in tot ce spui si o sa incerc. De dragul celorlalti. Si pentru ca va fi un sacrificiu pentru mine, il voi oferi lui Dumnezeu. Iti multumesc mult pentru sfaturi. Si sper ca Dumnezeu sa-ti dea putere - stiu ca nu este usor printre straini, dar daca ai avut curajul sa faci acest pas, sunt convinsa ca vei primi si taria de care ai nevoie zi de zi.

dragostea de parinti
 

parintii sunt primele persoane care ne iubesc,ei ne ingrijesc cand suntem neputinciosi si nestiutori.Ii respectam si ii iubim,nu ti-e usor sa uiti ca mama ta a parasit aceasta viata trecatoare.Doliul este in sufletul tau,ai puterea sa crezi ca viata merge inainte si uitarea intervine in viata noastra,asa cum trecem in timp peste bucuria nasterii de prunci sau casatoriei tot asa putem sa trecem peste pierderea cuiva drag.Asadar trebuie sa mergi inainte si sa ai grija de familia ta si de sufletul mamei tale pe care sa o pomenesti in rugaciunile tale.Referitor la doliu in imbracaminte trebuie sa mergi inainte iar amintirea mamei sa o porti in sufletul tau. Diaconul IOAN