Credinta substituita
 

Aţi mai întîlnit sintagma asta pînă acum?

Sintagma ca atare n-am mai întâlnit-o. Dar tu, în ce context ai găsit-o? Fii ceva mai specific, nu te știam așa laconic. :)

Poate te referi la ceva similar cu "pietismul protestant travestit în habotnicie ortodoxistă"?? :79:

Bună Mirela,

Am auzit ultima oară despre acest tip de credinţă la predica de duminica asta, a slăbănogului de la Vitezda. Preotul a menţionat în trecere despre episodul în care pentru credinţa altora, Hristos îl ajută pe un alt om, adus de altcineva în faţa Lui:

Luca 5

17. Şi într-una din zile Iisus învăţa şi de faţă şedeau farisei şi învăţători ai Legii, veniţi din toate satele Galileii, din Iudeea şi din Ierusalim. Şi puterea Domnului se arăta în tămăduiri.
18. Şi iată nişte bărbaţi aduceau pe pat un om care era slăbănog şi căutau să-l ducă înăuntru şi să-l pună înaintea Lui;
19. Dar negăsind pe unde să-l ducă, din pricina mulţimii, s-au suit pe acoperiş şi, printre cărămizi, l-au lăsat cu patul în mijloc, înaintea lui Iisus.
20. Şi văzând credinţa lor, El le-a zis: Omule, iertate îţi sunt păcatele tale.

Credinţa lor ar putea fi a tuturor, inclusiv a bolnavului. Dar mai este un eveniment care confirmă faptul că pentru credinţa cuiva, altcineva este vindecat, fără să întrebe Hristos despre credinţa celui suferind care nici măcar nu era de faţă:

Matei 8

5. Pe când intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L,
6. Şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit.
7. Şi i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca.
8. Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea.
9. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face.
10. Auzind, Iisus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credinţă.
11. Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor.
12. Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
13. Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut. Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela.

:1: Bună să-ți fie inima !

Acum înțeleg mai bine la ce te referi.

În primul tău exemplu e vorba însă de Vindecarea slăbănogului din Capernaum. (Vezi și Marcu 2: 1-12)

Această credință 'substituită' este cumva și opusul acelui "a nu avea om" - vezi pilda slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda:

"După acestea era o sărbătoare a iudeilor şi Iisus S-a suit la Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care pe evreieşte se numeşte Vitezda, având cinci pridvoare. În acestea zăceau mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei. Căci un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare şi tulbura apa şi cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală era ţinut. Şi era acolo un om, care era bolnav de treizeci şi opt de ani. Iisus, văzându-l pe acesta zăcând şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: Voieşti să te faci sănătos? Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om, care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea. Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă. Şi îndată omul s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă. Deci ziceau iudeii către cel vindecat: Este zi de sâmbătă şi nu-ţi este îngăduit să-ţi iei patul. El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: Ia-ţi patul şi umblă. Ei l-au întrebat: Cine este omul care ţi-a zis: Ia-ţi patul tău şi umblă? Iar cel vindecat nu ştia cine este, căci Iisus se dăduse la o parte din mulţimea care era în acel loc. După aceasta Iisus l-a aflat în templu şi i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău. Atunci omul a plecat şi a spus iudeilor că Iisus este Cel ce l-a făcut sănătos." (Ioan 5: 1-15)


A doua pildă pe care ai dat-o, cea a sutașului care, cu smerenie, vine să ceară vindecare pentru sluga sa, este una din preferatele mele. Câți dintre noi suntem în stare să cerem vindecare pentru un prieten, dar'mite o slugă. Însă Corneliu, acest milos și credincios sutaș roman va ajunge între sfinții Bisericii lui Hristos.

Da, preotul a menţionat cazul din Capernaum deşi duminica era dedicată evenimentului de la Vitezda - dar nu asta e important. Ce a vrut el să transmită este că, pentru credinţa unor oameni, alţi oameni sînt ajutaţi sau vindecaţi. Este argumentul biblic al ortodocşilor pentru botezul copiilor prin credinţa naşilor.

Si totodata una din minunile perene ale Bisericii.
Si zicem: "Pentru rugaciunile sfintilor parintilor nostri, Doamne..." si altele asemenea.
Toate rugaciunile noastre de la slujbe sunt intemeiate pe aceasta credinta, nu doar Botezul.
Noi credem ca rugaciunile noastre pentru semenii nostri (inclusiv pentru cei raposati) sunt ascultate de Dumnezeu. De aceea, deseori, zicem unii catre altii: "roaga-te si pentru mine!"...

Credinta noastra pusa in lucrare, la rugaciunea colectiva si individuala, in folosul nostru si al semenilor. Comuniune vie, sfintitoare si mantuitoare. Asta e Biserica lui Hristos!

Slava lui Dumnezeu!

Da, aşa este.

Eu am vrut să subliniez importanţa rugăciunii noastre pentru semenii de alte confesiuni, chiar şi atei de-ar fi. Pentru credinţa noastră Domnul îi poate ajuta pe ceilalţi, indiferent de convingerile lor, dacă noi nu avem dubii în privinţa asta.

Mai demult am sunat la "Duhovnicul de la miezul nopţii" de pe TVR2 şi l-am întrebat pe preot în direct dacă aş putea merge la un Maslu cu o persoană bolnavă chiar dacă aceasta nu este credincioasă. Mi-a confirmat că da, pot; pentru credinţa mea, Domnul o poate vindeca.

Slava lui Dumnezeu! Multumesc, frate Florin-Ionut, pentru intarire!

Si mie imi plac mult pildele acestea.
Eu n-am inteles ca pentru credinta unora, este ajutat alt om.
Poate ca acei oameni, de ex. sutasul, nu are asa credinta si nu stiu daca Dumnezeu o cantareste in acel moment.
Ci eu cred ca e vorba de fapta buna de a ajuta pe un semen aflat in nevoie.
Asta este credinta pe care o rasplateste Dumnezeu.

Acum nu stiu daca ii ajuta pe altii chiar indiferent de credinta lor si de ce fac.

Salut Sophia,

Poate că pericopa de la Luca 7 te va lămuri mai bine asupra credinţei sutaşului:

1. Şi după ce a sfârşit toate aceste cuvinte ale Sale în auzul poporului, a intrat în Capernaum.
2. Iar sluga unui sutaş, care era la el în cinste, fiind bolnavă era să moară.
3. Şi auzind despre Iisus, a trimis la El bătrâni ai iudeilor, rugându-L să vină şi să vindece pe sluga lui.
4. Iar ei, venind la Iisus, L-au rugat stăruitor, zicând: Vrednic este să-i faci lui aceasta,
5. Căci iubeşte neamul nostru şi el ne-a zidit sinagoga.
6. Iar Iisus mergea cu ei. Şi nefiind El acum departe de casă, a trimis la El prieteni, zicându-I: Doamne, nu Te osteni, că nu sunt vrednic ca să intri sub acoperământul meu.
7. De aceea nici pe mine nu m-am socotit vrednic să vin la Tine. Ci spune cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea.
8. Căci şi eu sunt om pus sub stăpânire, având sub mine ostaşi, şi zic acestuia: Du-te, şi se duce, şi altuia: Vino, şi vine, şi slugii mele: Fă aceasta, şi face.
9. Iar Iisus, auzind acestea, S-a minunat de el şi, întorcându-Se, a zis mulţimii care venea după El: Zic vouă că nici în Israel n-am aflat atâta credinţă;
10. Şi întorcându-se cei trimişi acasă, au găsit sluga sănătoasă.

Sutaşul avea atîta credinţă încît era încredinţat că Cel ce stătea în faţa lui este Domnul care are stăpînire asupra naturii, asupra duhurilor, asupra vieţii şi a morţii. De aceea le spune Hristos ucenicilor că nici la evrei nu este vreun om cu atîta credinţă ca a romanului.

Da, e limpede că respectivul a vrut să facă o faptă bună, căci era om bun. Cine dintre stăpîni bate atîta cale ca să încerce să vindece o slugă sau un subaltern? Prea puţini. Dar aici se vorbeşte despre credinţa vie, puternică şi lucrătoare, care-L uimeşte pînă şi pe Dumnezeu de se cutremură şi munţii cîteodată.