Cautare sensului in viata
 

As vrea sa vorbim despre cautarea sensului in viata. In urma cu vreo 7 ani am citit o carte speciala, scrisa de un fost detinut a 4 lagare de concentrare, un om care inainte de intrarea in lagar fusese psihiatru la o clinica renumita din Viena. Cartea se numeste "Omul in cautarea sensului vietii" si este scrisa de Viktor Frankl. In carte este descrisa experienta terifianta a vreo 3 ani jumate(sper sa retin bine) petrecuti in lagarele de exterminare.
Considerat „profetul sensului vieții”, Frankl a militat încă din adolescență pentru valoarea sensului pe care viața îl are, considerând că voința de a găsi și de a da un sens vieții sale este forța motrice primordială a omului. A rămas celebră replica pe care a dat-o profesorului său de chimie, deși nu avea decât 13 ani, când acesta a afirmat că „viața nu este altceva decât un proces de ardere”:
Am sărit în picioare și i-am spus: „Domnule profesor, dacă viața nu este altceva decât un proces de ardere, atunci care mai este sensul ei?!”' (“Recollections” - Frankl Autobiography, 2000)

La intrarea în lagăr Frankl purta cu sine manuscrisul primei sale cărți (care ulterior a fost publicată sub numele de Doctorul și sufletul ). și care conținea conceptele fundamentale ale logoterapiei create de Frankl, precum și a experienței sale clinice ca neurolog și psihiatru, care susținea și valida empiric teoria sa. Manuscrisul i-a fost, desigur, confiscat. Frankl a refăcut manuscrisul în timp ce se afla la Auschwitz, pe bucățele de hârtie furate de un camarad din birourile lagărului.
"Pot să mărturisesc că, printre alte lucruri, îmi datorez supraviețuirea din lagăr hotărârii mele de a reface manuscrisul confiscat".

Omului îi poate fi luat totul, dar nu și ultima dintre libertățile omenești: aceea de a-și alege atitudinea într-un anumit set de circumstanțe, de a-și alege propriul fel de a fi.
Contextul în care face Frankl această afirmație este următorul:
Noi, cei care am trăit în lagărele de concentrare, ne putem aminti de acei oameni care, trecând din baracă în baracă, își dăruiau altora ultima lor bucată de pâine. Vor fi fost puțini la număr, dar îndeajuns de mulți pentru a dovedi că totul îi poate fi luat omului, mai puțin un lucru: ultima dintre libertăți - aceea de a-și alege atitudinea într-un anumit set de circumstanțe, de a-și alege propriul mod de a fi - Viktor Frankl, 'Man's search for meaning')

Sintetizându-și opera, Viktor Frankl a răspuns unui reporter care l-a întrebat care este sensul vieții sale: Sensul vieții mele este să îi ajut pe alții să îl găsească pe al lor.

Foarte frumos a mărturisit acest savant Frankl cu viaţa lui. Dar Trimisul Domnului Iisus Hristos, Sfântul Apostol Ioan Evanghelistul, lăsat să ne povăţuiască El în Numele Lui Dumnezeu până la a doua venire în Cuvânt şi eventual în Trup a Domnului Iisus Hristos, le-a spus credincioşilor ce se adunaseră să-i asculte Cuvântul doar atât:

''Iubiţi-vă unii pe alţii, iubiţi-vă...''

Deci doar atât le-a spus din partea lui Dumnezeu ca sens al vieţii lor... şi aceia făceau parte din prima biserica Apostolică... şi iată că mult mai târziu unii chiar în condiţii foarte grele au iubit şi hrănit victimele cele mai umile şi defavorizate iar unii iertând au iubit chiar temnicerii şi gâzii spre îndreptarea lor, cum se pare că a făcut şi acest Frankl.

Deci cu un pic de credinţă, cât o sămânţă de muştar de un micron, se poate să revenim, să ascultăm şi să împlinim sfatul Domnului, adică să ne găsim adevăratul sens al vieţii noastre:

''Să ne iubim unii pe alţii.''.. având multă milă de Hristos.

Dacă însă făcând asta vom dori să ne şi desăvârşim, adică vom dori să ne ferim de toate abuzurile iubirii de sine atunci iată vom putea urma Domnului în lepădare de eu, de sine, de iubirea vicleană de sine ce ne mituie cu mitomanie şi în lepădare de lăudăroşenia putorii duhului răureu a faptelor chinului veşnic mare iubitor de toate grozăviile mândriei neascultării, neascultării de Dumnezeu, mândrie bolnavă şi risipitor-distructivă plină de toate ''realizărili''-''măreţe''.

Aceasta este viata: sa te cunoasca pe Tine , Dumnezeu adevarat.

Cunoasterea Adevarului este primul sens al vietii.
Urmatorul este comuniunea cu Adevarul, adica iubirea, prin care se ajunge la Viata.

Asta este Calea Vietii, prin asta se ajunge in mod real la o viata aici si dincolo.

Cunoasterea in sine a lui Dumnezeu dar si comuniunea cu El sunt un suficiente pentru o viata...

Cum a dat sens o tetraplegica!!!
 

De nenumarate ori viata e mai complicata si oamenii in prima faza isi pierd credinta. Sunt situatii cum de exemplu imi vine in minte Joni Ericson Tada dupa ce a avut accidentul era "praf" . Era o stafie cu trup. Traia 24 de ore din 24 intr-un pat Stryker care ii mentinea capul orizontal, caci avea coloana rupta de la a 5-6 vertebra daca imi aduc aminte bine. Patul Stryker:
https://medical-dictionary.thefreedi...FStryker%2Bbed
Aici se pune problema cand ai o viata complicata cum poti sa ii iubesti pe altii? Cum Il iubesti pe Dumnezeu?
In primul an cand cei care o vizitau pe Jonny ii vorbeaeu de Dumnezeu, ea ii OPREA IMEDIAT si le arata cum arata, si de situatia in care a ajuns. Cand au vizitat-o doua colege si au vazut-o imobilizata in patul asta una a apucat-o plansul cealalta a vomitat. Problema este cum dai sens unei situatii disperate de viata???

Cum dai sens vietii, cand esti intr-o situatie cand nu mai poti socializa cu fostii colegi. Cand esti rupt de lume??? S-a rugat de o sora de-a ei sa ii procure otrava, motivand cererea ca nu exista nici un sens in viata ei. S-a afundat intr-o depresie groaznica.
Dupa un an de zile parca s-a mai obisnuit cu gandul. Un psiholog o invata sa deseneze cu creionul in gura. La inceput i s-a parut injositor dar sa obisnuit. Ajutata de tatal sau deschide o expozitie de pictura facuta de ea.
Dupa ceva timp se intalneste cu un viitor pastor care o consiliaza. Si din insemnarile si gandurile ei amintesc"Pentru prima data mi-am gasit in Biblie sensul vietii.Propriile mele " incercari de foc"erau mult mai usoare acum , vazand ca imi gasesc locul in schema lucrurilor lui Dumnezeu, mai ales dupa citirea psalmilor:"3. Domnul să-l ajute pe el pe patul durerii lui; în aşternutul bolii lui să-l întărească pe el". Psalm 41:3
"Inainte de accident nu aveam "nevoie" de Hristos. Acum aveam nevoie de El cu disperare. Cand fusesem pe picioarele mele nu mi se parea important ca El sa faca parte din deciziile mele."

Desenele pe care le facea erau o forma de psihoterapie. "Ca o reflectare a noii mele stari de spirit, am inceput sa-mi semnez desenele cu "PTL"-initialele expresiei Praise The Lord, adica "Slava Domnului" (sau "Lauda lui Dumnezeu") -Ca o expresie a credintei mele ca Dumnezeu avea grija de mine. Era o expresie simpla prin care Il cinsteam ptr ajutorul direct ce mi-l acorda in a-mi gasi acest aspect al individualitatii mele"(pag 103)
Deci e foarte important modul cum ne schimbam gandirea ,cum gasim sens intr-o situatie care aparent e fara iesire, fara nici un sens(aparent), fara nici un rost, iar apoi apare un sens, chiar un sens foarte profund. Asociatia care o conduce Jonny Eareckson Tada-numita "Jonny si prietenii" ajuta oameni si copii handicapati din intreaga lume a scris multe carti de multumire Lui Dumnezeu, de self help si de incurajare .
Cateva link-uri:
https://www.youtube.com/watch?v=g1kjbYPGMBE
https://www.youtube.com/watch?v=G1LyuRnbSfE
https://www.youtube.com/watch?v=I4z0XKWL97Q
https://www.youtube.com/watch?v=ejbHemlrbU4

Unii sunt adusi la Dumnezeu pe diferite cai mai grele sau mai usoare.

Noi avem deja invatatura clara despre subiectul asta, "nenorociri care ti se pot intampla in viata", chiar de la Hristos si de la Apostoli, adica: "neincetat va rugati ca sa nu cadeti in ispita", si in rugaciunea catre Tatal, "si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbabeste de cel rau".

Viata si lumea are multe intamplari,multe gropi abisale in care omul poate sa cada. Este de datoria noastra sa ne rugam sa nu cadem in vreuna si sa nu mai iesim.din ea.

Daca Dumnezeu ingaduie sa cadem in vreuna tot el ne va ajuta si sa iesim, insa noi trebuie sa ne tinem de ce am fost invatati.

Așa îmi pare că am îneles că ar fi sensul dar importantă este și Căutarea.
 

Sensul, rostul vieții omului pe pământ și apoi îm veșnicie, hm, foarte greu să poată răspunde cineva fără o teamă de consecințe. De ce? Pentru că apoi alții vor lua drept bune vorbele unui păcătos, așa ca mine, care alunecând în fățărnicie, părându-i-se că devine important prin exprmarea conștiinței lui pe care o consideră mântuitoare începe și se laudă. Nu de acolo vine mântuirea, din vorbe mari omenești ci de la Dumnezeu prin Hristos, de la trăirea vieții Domnului împreună cu Domnul care trăiește mai ales cu cei mici, cu cei ce deși foarte mici se smeresc încă și se micșorează pe sine mereu nu pentru slavă de la lume ci pentru a trăi mai bine și mai plăcut mângâierea Duhului, pacea și buna credință în ascultare și bună sfială și cuviință. Pentru asta credincioșii adevărați se dau cu totul Domnului ca niște puișori, îl percep ca pe un Tată bun, iubitor, prieten și treptat, cunoscându-L credinciosul cinstit ajunge și face întocmai ca Domnul, lepădându-se de sine lucrează, mănâncă și se odihnețte, lepădându-se de iubirea de sine devine un mare iubitor de Dumnezeu pentru a aduce de la El binele și pentru a face altora fericire, iar pentru bucuria asta a învierii rabdă mereu durerea ce vine de la bătăi, lovituri, din toate rănirile pe care apropiații vrăjmași le fac din necredință, nedreptate sau din naivitate păcătoasă prostească.

Sensul vieții înțelegătoare ar putea fi, este, de a participa creatura sau făptura la Iubirea și la Durerea Domnului mereu, zi de zi și de a nu mai participa la iubirea de poftele rele ispititoare care te atrag spre o durere chinuitoare și nefericită ca să vrei să le cunoști, să le trăiești, să le retrăiești ca să te lauzi și să te mândrești ca prostul în contra binelui, în contra Lui Dumnezeu.

Să trăiești Iubirea și Credința Tatălui și a Sfintei Treimi prin Hristos, prin Domnul Iisus, prin Cuvânt, așa ca un îngeraș căutător al Adevărului care te eliberează de rău și te transformă și te transfigurează în făptura cea nouă care trăiește și iubește pe placul Lui Dumnezeu și al apropaelui.

Dintre crezurile personale ale lui Frankl mai redau:
Disperarea este [o] Suferinta lipsita de [fara] Sens.
De îndata ce omul gaseste un sens pentru suferinta sa sau un sens pentru viata sa în pofida suferintei sale, el devine capabil sa o îndure. Frankl îl citeaza aici pe Nietzsche: , Cel ce are un motiv pentru care sa traiasca, poate îndura aproape orice .
CREZUL MEU PSIHIATRIC
"Nu se poate concepe nimic care sa îl conditioneze într-atât de mult pe om încât sa îl lase fara nici cea mai mica urma de libertate. De aceea chiar si în cazurile nevrotice si psihotice, o ramasita de libertate tot îi ramâne omului, oricât de limitata ar fi ea. Într-adevar, nucleul cel mai launtric al personalitatii pacientului nu este nici macar atins de psihoza. O persoana psihotica incurabila poate sa îsi piarda utilitatea, dar sa îsi pastreze demnitatea sa de om. Acesta este crezul meu psihiatric. Fara el as considera ca nu merita sa fiu psihiatru. De dragul cui as fi? Doar de dragul unei masinarii a creierului distrusa, care nu poate fi reparata? Daca pacientul nu ar fi mai mult decât atât, eutanasia ar fi justificata."

PSIHIATRIA REUMANIZATA
"Prea multa vreme – de fapt vreme de o jumatate de secol – psihiatria a încercat sa interpreteze mintea omului mai degraba ca pe un mecanism si, în consecinta, si terapia bolilor mentale mai degraba în termenii unei tehnici. Eu cred ca acest vis a fost suficient de mult visat. Ceea ce începe sa mijeasca acum la orizont nu sunt schitele unei medicini psihologizate, ci cele ale unei psihiatrii umanizate. În orice caz, un medic care ar continua sa îsi vada în principal rolul ca pe unul de tehnician, ar marturisi prin aceasta ca el nu vede în pacientul sau nimic mai mult decât o masinarie, în loc sa vada dincolo de boala, fiinta lui umana! Fiinta umana nu este un lucru printre alte lucruri; lucrurile se determina unele pe altele, în vreme ce omul se auto-determina. Ceea ce el devine – în limitele înzestrarii sale si ale mediului sau – este ceea ce el a facut din sine însusi. În lagarele de concentrare, de pilda, în aceste laboratoare pe viu, pe aceste piste de încercare, am vazut si marturisim ca unii din tovarasii nostrii s-au comportat asemeni porcilor, în vreme ce altii s-au comportat asemeni sfintilor. Omul poarta în sine ambele potentialitati; pe care dintre acestea o actualizeaza, depinde de deciziile sale, iar nu de conditiile în care sa gaseate. Generatia noastra este realista, caci am ajuns sa cunoastem omul asa cum este în realitate. Nu-i asa, omul este acea fiinta care a inventat camerele de gazare de la Auschwitz! Dar, el este, deopotriva, si acea fiinta care a intrat în aceste camere de gazare cu fruntea sus, cu rugaciunea Tatal nostru sau Shema Israel pe buzele sale."

Povestea unui om care a devenit un numar, care a devenit om
„Într-o zi, dupa eliberarea mea, m-am plimbat pe câmpia înflorita, mult, mult de tot, înspre târgusorul cel mai apropiat de lagar. Ciocârliile se avântau spre cer si le ascultam trilurile vesele. Nu era tipenie de om cât vedeai cu ochii. Nu era nimic altceva decât pamântul si cerul nesfârsit si bucuria ciocârliilor si nemarginirea spatiului. M-am oprit, am privit în jur, si în sus, spre cer, si am cazut în genunchi. În clipa aceea nu mai stiam de mine si de lumea din jur – un singur lucru era prezent în mintea mea – mereu acelasi: „Am strigat catre Domnul din închisoarea mea strâmta si El mi-a raspuns în nemarginirea spatiului”. Cât de mult am stat îngenuncheat si am repetat aceste cuvinte, mintea mea nu-si poate aduce aminte… Dar stiu ca în ziua aceea, în ceasul acela, am început o viata noua. Pas cu pas am progresat pâna când am devenit din nou o fiinta umana”. - Man's search for meaning

O femeie cu mari probleme care a gasit un sens!!!
 

Ma impresioneaza in mod deosebit oamenii, cu mari probleme, care gasesc un sens in viata lor. Stiu pe forumul Romedic o femeie in jur de 40 de ani care desi cu mari probleme de sanatate a gasit un sens . Intr-unul din mesaje spunea ca sta la etajul 8 si are nevoie de ajutorul sotului sa coboare sa mearga in oras ,doar cu ajutor se pare ca se poate deplasa.

Cand i-am citit prima oara mesajele cu ani in urma, cand am intrat primele dati pe Forumul romedic am citit despre viata ei anumite lucruri si ca avusese schizofrenie si nu prea ii mai citeam mesajele . Au trecut niste ani , m-am uitat acum cateva luni pe Topicurile care le-a creat . M-am impresionat de o parte din temele abordate, intareste oamenii, tinerii, vorbeste impotriva unei vieti sexuale dezordonate, despre Boli sexuale . La un moment dat am citit un mesaj mai vechi de-al ei despre castigul grupurilor de sustinere si spunea un lucru foarte important ceeva de genul: "psihologii nu m-au ajutat foarte mult ,dar cei din grupurile de sustinere care aveau aceleasi probleme de sanatate(nu le zic boli mintale -femeia e cat se poate de sanatoasa mental, a avut cu ani in urma ceva probleme cu schizofrenia dar e bine) discutiile cu cei din grupurile de sustinere m-au ajutat foarte mult. "

Deci Empatia aceasta este un factor extrem de important ptr bunastarea psihica. Sa va spun si eu o situatie de viata care intareste tocmai ce e mai sus. Eram dupa cateva zile grele la servici ma duc la tara ,dar parca nu aveam stare sa fac nimic. Zic ia sa ma duc pana la un vecin, cu care ma inteleg mai bine, , ca nu am ce sa ma apuc sa fac ceva ca nu am stare de nimic. Ma duc catre el si in drum o batranica necajita care era chiar vecina cu prietenul meu, statea pe scaun in fata casei, imi spune ca ce groaznica e singuratatea, numai nu plangea, si mai imi spune una alta ii raspund si empatizez cu problemele ei. Dar ceva nevazut ne lega in cateva minute mi-a trecut orice stres, orice problema parca eram alt om. Ea biata imi multumeste ca am stat de vorba cu ea. Eu ii spun ca u e nici o problema ca mi-a facut placere, dar in sinea mea eu era cel care trebuia sa multumesc , orice problema de stres mi-a fost luata in cateva clipe. Puterea sensibilitatii,simtirii si empatiei este mare. Intram in vorba cu altrii si de fapt ne intarim pe noi.
E simplu relatii sociale multe, sanatate psihica buna.

In absenta harului
1. sufletul nu are caldura si puterea de a arata mintii si de a tine mintea in putere

2. Mintea cauta ratacita in lume sensuri in judecatile lumesti, cultura sociala, in diferitele intamplari pe care le repeta si care ii aduc bucurie

3. Singur harul este cel care da sens vietii, el aratand clar mintii cu putere ca directia este Lumina si comuniunea cu Creatorul iar sufletului dandu-i o bucurie altfel, care da in mod real sens vesnic si nu veselie si incantare temporara.


Sensul vietii este in comuniunea cu harul si lumina si energia lui Dumnezeu.

De aici si marea luota a duhurilor de a imlpiedica omul de lacea mai mica adiere a harului care nu cumva sa ii aduca sau sa il duca la limanul vietii, la pace, bucurie si intrare in lumea vesnica a Tatalui.

Chiar daca noi nu il simtim lumina lucreaza cu mare putere in fiecare om si in suflet si in minte.

Fals. Dacă ai spirit simți Duhul. Focul cand vine il simți nu ti se pare. Vântul cand vine il simți nu ti se pare. Simți cand spiritul e luminat în Duh nu e o părere. Sunt lucruri clare, spiritul este separat de ceea ce esti tu ca om. Simți cand ai un spirit în tine, este ceva distinct si este modul prin care Dumnezeu comunică cu tine.
Pavel este exemplul cel mai clar. Prigonea creștinii si nici botezat nu era, dar Domnul a zis nu, tu esti al Meu. De ce? Pentru că în Pavel se afla un spirit. Nu era un om oarecare.
Însă cei care nu au spirit îi depistezi foarte usor prin faptul că vorbesc vag si ambiguu, vorbesc de haruri, daruri si vrajeala de genul. Cam asta e.

Citind primele tale randuri mi-a intrat in gand sa contra-argumentez cu convertirea lui Saul, dar apoi am observat ca ai venit chiar tu cu acelasi argument, dar invers. De ce spui fals? Ca sa te contrazici pe tine?

Este simplu ca buna-ziua ca Saul vorbea vag si ambiguu de "haruri, daruri si vrajeli" atunci cand prigonea crestinii fiindca nu avea alt "argument" decat presiunea "prefabricatei" conceptii a comunitatii (sinagoga) asupra individului. Nu era un om oarecare, era un corifeu al "statului paralel". Oare ce duh putea el sa aiba cand prigonea pe apostolii Celui pentru care apoi(dupa coborarea Sf Duh, trimis de Mantuitorul la 10 zile de la Inaltarea Sa la ceruri) si-a dat si viata?

Nu se poate nega ca n-ar fi avut spirit fiindca spiritul este parte Sine Qua non a oricarei creaturi. Spiritul este codul informational (pe baza caruia se ordoneaza energia) si cuprinde sursa(originea), statutul, sensul si destinul a orice; fara spirit ramane doar energia. Spiritul este foarte legat de ceea ce esti tu ca om, este foarte personalizat. Focul si vantul sunt materiale si sunt simtite de arganele de simt ale trupului; au si ele spiritul lor, dar mai simplist.
Duhul reprezinta puterea si puritatea vointei de a implini destinul.

Nu faptul ca a simtit(auzit) Duhul l-a convertit, ci faptul ca nu a vazut trei zile l-a smerit ad-hoc (si n-a mancat si n-a baut trei zile), fiindca si cei ce erau cu el pe cale au auzit cuvintele, dar n-au vazut pe nimeni si nici n-au orbit.(Fap9,7)

E clar. Eu vorbeam de focul spiritual si de vântul spiritual(tin de Duhul lui Dumnezeu). Sunt două trăiri total diferite în spirit.
Iar Pavel cand prigonea făcea ceea ce stia el ca om, înainte ca spiritul său să fie activat de Domnul. A văzut acea lumină în spirit. Nu le mai amestecați, trupul e trup duhul e duh. De ce crezi că spune: "trebuie sa va nașteti de sus". Adică trebuie sa va nașteti din spirit, să locuiască în voi un spirit ca sa cunoașteți pe Domnul în spirit. Si spiritul nu este parte din Ego ul omului, spiritul este al Domnului si este distinct si separat de tine ca persoană si dacă cu adevarat locuiește în tine simți că nu face parte din tine ci locuiește în tin3. Subliniez LOCUIEȘTE. Si da este pecetea lui Dumnezeu ca ii aparții Lui. Încă odată.
Spiritul nu este o componentă a omului ca sufletul, este distinct si separat. Locuiește în tine, îi aparține lui Dumnezeu, este darul său ca tu sa Il cunoști pe El asa cum El este Duh(spirit). Dar dacă nu trăiești e mai greu de înțeles. Degeaba stau eu să explic.
Multi confundă starea sufletească cu cea spirituală. Starea sufletească înseamnă sentimente, cum te simți în general si multi religioși atribuie acestei stări atribuții spirituale. ex: mai auzi pe cate unul ca zice: "m a binecuvântat Dumnezeu cu un har, m am simtit extraordinar." Fals aia e o stare sufletească nu spirituală. Spiritul nu tine de sentimente. ex: poti sa fii nervos si obosit si Duhul de foc este peste spiritul tău. Sunt 3 lucruri distincte. Starea ta sufletească este ca ești nervos, starea spirituală este ca te afli in acel foc care arde, iar starea fizică este ca ești obosit. Sunt distincte si separate. Dar repet dacă nu trăiești e mai greu de înțeles. Degeaba stau eu să explic.

Duhul lui Dumnezeu este Duhul Sfant si Acesta nu poate avea decat O Singura traire in spirit IN VECII VECILOR(nu doua, si diferite, pe deasura).

Eu propun sa intrerupem dialogul pana traiesti ceea ce vrei sa explici(nu degeaba), fiindca vreau sa cred ca esti de buna-credinta.

Trairea în spirit nu este monotonă. Duhul lui Dumnezeu este complet complex si viu. Prezintă o game de energii spirituale diferite. Duhul de Vânt se manifestă ca o adiere rece intr o pace sublimă pe cand Duhul de Foc este intens flăcări scântei, efectiv trupul se încinge ca o sobă. Duhul de Lumina de ex. nu înseamnă că vezi o lumină în jurul tău ci se manifestă ca o vibrație care deschide în spiritul tau percepția Luminii și se accentuează cu cât vibrația devine mai intensă.
Poți să mă crezi sau nu însă nu sunt un troll. Nu scriu la mișto. Încercați să nu L mai puneți pe Dumnezeu intr o cutie doar pentru că ați citi* un verset în scriptură și ai a rămas cu o impresie. Dar uite o să citez din scriptură ca sa vezi ca Duhul de Vânt apare în scriptură:

*Biblia. Evrei 1:7
[7]Și despre îngeri zice: „Din vânturi face îngeri ai Lui, și dintr-o flacără de foc, slujitori ai Lui”;

*Biblia. Faptele Apostolilor 1:2
[2]Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei

*Biblia. 1 Împăraţilor 19:11
[11]Domnul i-a zis: „Ieși și stai pe munte înaintea Domnului!” Și iată că Domnul a trecut pe lângă peșteră. Și înaintea Domnului a trecut un vânt tare și puternic, care despica munţii și sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Și, după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ.

Ai trei pasaje clare unde se vorbește de Duhul de Vânt.

Domnilor vă rog să nu vă supăraţi că mă bag în discuţie. Spun şi eu o părere rezultată din experienţă.

Duhul Sfânt, Harul (''De ajuns ţie Harul Meu''), este puterea răbdării Domnului care miluieşte şi împărtăşeşte şi conlucrează cu omul spre îndumnezeirea credinciosului aflat în ascultare şi misiune. Acest Dar vine şi locuieşte în om şi în comunitate prin rugăciune, prin ascultare şi mai ales prin CREDINŢA personală a fiecăruia care se bucură împreună cu credinţa Domnului... se bucură atunci când îl crede omul pe Dumnezeu şi când locuieşte în credinţa comună, în unitate de credinţă. La baza acestei trăiri stă Cuvântul Lui Dumnezeu şi comuniunea se realizează în dragostea credincioasă, smerită şi nepăcătoasă.

Puterea respectivă, Harul se simte în om ca o putere de ascultare şi urmare spre împlinire în linişte netulburată, ca o voinţă divină, ca un duh lucrător în tine de cele sfinte, acesta e ca un foc atunci când afară e frig şi e ca o răcoare când afară e cald şi e ca o lumină când afară e întuneric şi ca o umbră atunci când lumina de afară e deranjantă astfel că nu ai nevoie de nimic deoarece îţi aduce puterea aceasta şi plinătate încât uiţi de foame şi de sete sau de alte nevoi şi simţi o stare de bine generală cu miros duhovnicesc... te simţi bine întru Dumnezeu, întru Credinţă.

Acest Duh Sfânt nevăzut poate să fie şi văzut în roadele Sale, în împlinirile Sale, astfel că poţi vedea în capul credinciosului o flacără care nu mistuie creierii lui şi poţi vedea o dragoste ce-i iese din inimă aşa ca o apă curgătoare şi poţi vedea veselia şi liniştea şi limpezirea cerului din jurul celor aflaţi în credinţă.

Are şi o mireasmă specifică... dar nu toate acestea sunt vizibile sau simţibile simultan ci când şi când se fac simţite doar unele spre a-l întări pe credincios că se află pe drumul cel bun, drumul ascultării, drumul răbdării, la capătul căruia se află răsplata cea bună ce vine din mâna Domnului.

Deci vreau să spun că în toate cele ale Duhului e vorba de Credinţă, de trăirea cea prin Credinţă în Cuvântul lui Dumnezeu şi de iubire curată în relaţia dintre om şi Dumnezeu şi dintre oameni.

Asta nu-i Biblia ortodoxa.
Poate in inchipuirea ta se vorbeste de Duhul de Vant.
Fals.
7. Şi de îngeri zice: "Cel ce face pe îngerii Săi duhuri şi pe slujitorii Săi pară de foc";(Evrei1,7)
Fals.

2. Până în ziua în care S-a înălţat la cer, poruncind prin Duhul Sfânt apostolilor pe care i-a ales,
(FapAp1,2)
imparati nu sunt in Biblia Ortodoxa. La revedere!

Era o simplă conversație, nu incerc sa te conving de nimic. Ce la revedere? Nu esti capabil să porți o conversație? Crezi ca incerc sa te mint sau ce.

În biblia Ortodoxa Împăraților este III Regi 19:11-12
După cutremur va fi foc, dar nici în foc nu va fi Domnul. Iar după foc va fi adiere de vânt lin şi acolo va fi Domnul".

Uite acum e bine? La faptele apostolilor era cap 2:2 nu 1:2. Am gresit eu. Dar trebuie sa exagerezi în felul ăsta. Întreabă sau citeste mai departe. Era greu să mai treci un capitol si sa citesti versetul 2. Doamne Dumnezeule!

Iar la Evrei ție ti se pare logică o asemenea traducere. Pe îngeri îi face duhuri. Îngerii prin definiție sunt fiinte spirituale adică duhuri. Deci pe duhuri îi face duhuri. Nu are logică de aceea nu am pus acea traducere.

MGTOW4life oare te-ai uitat despre ce am incercat sa spun aici?... Nu ai incercat nimic in directia asta. Esti vag si ambiguu.

Citeam un articol foarte interesant despre comunicarea in on line cum multe site-uri si-au inchis rubrica de comentarii pe site-uri. Un fragment edificator:
"Cu siguranţă, lumea online nu este o reprezentare fidelă a relaţiilor care se înfiripă între oameni când aceștia trebuie să interacţioneze faţă în faţă. Procentual, în online foarte mulţi tac, observă, merg mai departe. Însă minoritatea care merge la extreme într-un mod atât de public dă tonul. „Chiar și o minoritate are destulă putere să schimbe percepţia cititorului asupra unui articol”[1], au explicat cei de la revista Popular Science când au anunţat că își închid rubrica de comentarii de pe site, spunând că acestea subminează integritatea știinţei și duc la o cultură a agresiunii și a bătăii de joc, ce împiedică discursul de substanţă. Dar această minoritate gălăgioasă este în creștere. Dacă, în anul 2012, studiile arătau că doar 13% dintre americani fuseseră victimele unui fel de hărţuire pe reţelele de socializare în timpul anului precedent,[2] în anul 2017 deja procentul crescuse la 41%, dintre care aproape jumătate fuseseră supuși unor forme severe de hărţuire.[3] Este o problemă ce ţine de noile medii de comunicare? Sau este o problemă care arată că ceva fundamental se schimbă în societate?

Cel mai probabil, este o combinaţie între cele două. Pe de o parte, cercetători precum Emily Thorson, de la Universitatea din Syracuse, cred că internetul doar scoate ce e mai rău din oameni, dar că mare parte din interacţiunile anormale pe care le vedem azi sunt un simptom al unor probleme sociale mult mai mari și mult mai vechi, inclusiv rasismul și misoginismul.[4] Pe de altă parte, studii realizate comparativ între generaţii în Statele Unite arată că nivelul empatiei este în scădere de 30 de ani și a suferit cel mai mare declin în ultimii zece ani. Până la 75% dintre studenţii de astăzi sunt cu 40% mai puţin empatici faţă de cei care erau studenţi acum 30 de ani și nu înţeleg de ce ar trebui să se ajute unii pe alţii sau să încerce să privească lumea și din altă perspectivă."
PANA AICIi am citit articolul copiat si pana aici sunt INTRUTOTUL DE ACORD cu ce scrie. Copiat de la adresa: https://semneletimpului.ro/social/ps...e-empatie.html

Asta-i baiu' cel mai mare.
Ca orice protestant veritabil, si tu cauti/construiesti/explici "revelatii' dupa logica omeneasca ca sa le creada si un corigent; adica tu banuiesti ca "traducerea" din exemplarul tau/vostru ridica versetele la nivelul inteligentei tale/voastre.
Nici prin cap nu-ti trece sa te smeresti, ca smerenia sa ridice intelegerea ta/voastra duhovnicesca la nivelul versetului.
Diferenta e uriasa, ca de la pamant la cer.

:)) Să renunțăm la logică de dragul religiei? Tare! Si sincer iti spun că nu am făcut parte și nici nu fac din vreo denominatie creștină oricare ar fi aia. Dumnezeu chiar m a protejat si ferit de îndoctrinare.

Acum sincer e greu să avem o discuție dacă nu folosim logica. Uite pogorarea Duhului Sfânt la cinzecime tot textul.

Faptele Apostolilor capitolul 2 (Biblia Ortodoxă)

1.Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.
2.Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.
3.Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei.

S a revelat Duhul Sfânt la Cincizecime în chip de vânt și limbi de foc(flăcări) ?

Iar dacă Duhul să revelat ca vânt si foc deopotrivă nu ti se pare normal ca Pavel să întărească acest aspect. Si sa spună ceva de genul:" din vânt îi face pe îngeri și din foc pe slujitorii lui."

Precum Domnul ne spune :" Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul." Ioan 3:8 Biblia Ortodoxă

Ai dreptate.
10. Căci acum caut bunăvoinţa oamenilor sau pe a lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş plăcea însă oamenilor, n-aş fi rob al lui Hristos.(Gal1,10)

Ea avea grija de oamenii care erau departe de casa!
 

Multi oameni nu ar gasi nici un sens in a curati toalete si a face curat intr-un hotel .In afara faptului ca castiga o paine ptr familie, nu ar gasi nici o motivatie, nici un alt sens. Cand nu ai o motivatie superioara ziua de munca trece greu si traiesti senzatia unei neimpliniri. Am gasit un filmulet TED care in intregime mi se pare valoros, dar vreau sa subliniez anumite lucruri despre o femeie care lucreaza ca femeie de servici la hotelul celui care prezinta in film si care a gasit o motivatie superioara.
https://www.ted.com/talks/chip_conle...ge=ro#t-966380

"Petrecând timp cu Vivian am văzut că ea are un fel de joie de vivre ("bucurie de a trai") în felul în care muncea. M-a făcut să mă întreb şi să fiu curios: cum poate cineva sa găsească vreo bucurie în a curăţa toalete pentru bani? Aşa că am petrecut ceva timp cu Vivian şi am văzut că ea nu găsea bucuria în curăţarea toaletelor. Slujba ei, ţelul şi chemarea ei nu erau să devină cel mai bun curăţător de toalete din lume. Ceea ce contează pentru Vivian e legătura emoţională pe care o crea cu colegii săi şi cu oaspeţii noştri. Şi ceea ce o inspira şi îi oferea semnificaţie era faptul că, de fapt, ea avea grijă de oameni care erau departe de casă. Deoarece Vivian ştia cum e să fii departe de casă. "