Voi ce ati fi facut?
 

Sub genericul "Tara arde si baba se piaptana, dar cautati mai intai Imparatia cerurilor si toate celelalte se vor adauga voua" ,

propun si celor care nu stiu, o poveste putintel trasa de par (dar nu neaparat irealista) care circula intr-o vreme pe e-mail intr-o prezentare Power Point.
(daca a mai fost discutata pe alt topic, scuze)


A fost odata ca niciodata un alpinist care a vrut sa cucereasca un munte inalt.
S-a pregatit pentru asta timp indelungat si in final a hotarat sa se aventureze singur pentru a primi laurii victoriei.

Aflat pe inaltimile muntilor, l-a prins noaptea intunecata si omul nu a mai vazut nimic.Totul era negru.Pana si luna si stelele fusesera acoperite de nori negri.

Si cum se catara el, la doar cativa metri de varful muntelui a alunecat si a cazut in gol.
Alpinistul vazu in acea ingrozitoare cadere episoade din viata lui, bune si rele.
Se gandi la moartea care era aproape cand deodata a simtit franghia de siguranta ca-i frange mijlocul.
Fusese oprit din cadere si acum atarna in gol legat de acea franghie. Rucsacul i-a cazut in prapastie.

A urmat un moment de tacere absoluta.
Atarnat in neant a strigat atunci din adancul sufletului „Ajuta-ma Doamne!!”
A auzit un glas in sufletul lui : „ ce doresti fiule?" "Salveaza-ma, Doamne!" striga alpinistul cuprins de frica mortii.

"Chiar crezi ca eu te pot salva?"
"Da, Doamne, cred in Tine"
"Bine, daca crezi in mine si in salvarea mea taie franghia de care atarni".

Un moment de tacere, alpinistul se indoi si pierdu credinta, franghia era singura care-l tinea in viata...in cele din urma nu taie franghia si hotari sa renunte la ajutorul dumnezeiesc.

A doua zi dimineata , echipele de salvare au anuntat ca au gasit un alpinist legat de franghia de siguranta la doar doi metri de pamant. Murise inghetat de frig.

Cat de atasat de franghia ta esti tu?
Ai avea taria sa tai franghia si sa te lasi in mana Domnului? Ai incredere in sfatul Lui chiar daca ti se pare absurd?
Sa nu spui niciodata ca te-a abandonat sau te-a uitat.
Aminteste-ti ca El te tine mereu in mana lui cea dreapta si nu te lasa sa cazi in abis.
Nu-i contesta poruncile increzandu-te mai mult in propria minte. El are putere si asupra vietii si asupra mortii.

Hristos S-a Inaltat!

Cu toata fiinta ma las in mana Domnului!

voia noastra/voia Domnului
 

Inca nu am primit un astfel de pps.

Nu pot raspunde la intrebarea ta, intrucat istorioara mi se pare bine trasa de par. Domnul ne vorbeste tainic indrumandu-ne pasii.
De multe ori ma vad la rascruce intre voia mea si cea a Domnului. Ai vazut filmul The Gost? Ei, sunt ca negresa aceea ghicitoare care avea in mana un cec de 4 milioane de dolari si l-a donat maicutelor pe strada. Cam asa suntem nevoiti sa abandonam voia noastra! Domnul sa ne dea putere!

Voi ce ati fi facut?
 

Hristos s-a-naltat pai m-as fi lasat in mana DOMNULUI , fiindca EL mereu ne scapa de la rau si greutati

Nu e vorba de credinta, dar as avea mari dubii ca e vocea Domnului sau a alui rau care ma ispiteste :39:

Mie mi se pare destul de realista povestirea. Tainic sau nu, Dumnezeu s-a facut inteles. Posibil sa fi si strigat, caci era o problema de viata si de moarte. Insa cererea Lui era normala avand in vedere ca singura salvare a alpinistului era sa-si taie franghia.

As asculta fara rezerve vocea Domnului. Din experienta am vazut ca merita sa ai incredere in El. Insa trebuie sa fiu sigura ca cel ce a vorbit este Domnul. Dupa aceea fac orice imi va spune.

Aici este cheia! Vocea Domnului este in noi insine, nu exterioara sufletului si constiintei noastre! Aceea este vocea pe care sa o auzim limpede.

Era vorba despre hotararea de a ne lasa in mana Domnului. Total!!!

Si ce criterii folosesti pentru a fi sigura?

Voi ce ati fi facut?

Intrebarea ta ridica o alta intrebare:
Cum pot deosebi glasul Domnului de celelalte glasuri?

Apostolul Petru a auzit glasul Domnului spunandu-i: Vino. Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit către Iisus.
Dar daca nu-L auzi pe El spunand „Vino” si te apuci de umblat pe mari...
Daca as sti ca El este cel care imi spune: „taie franghia!” cred ca as face asa, Doamne ajuta neputintelor mele.

Dar problema mai grea care ramane este sa discern vocea Lui dintre toate celelalte.

Spunea un poet crestin:

Doamne da-mi in orice ceas
S-aud bine sfantu-ti glas
Din oricate zgomote
Ca pe niste clopote

P.S. Scuze, ma misc mai in reluare, vad ca au scris si altii la fel :)