eu cred ca daca mama se pocaieste, marturiseste pacatul, plange toata viata nenorocirea infaptuita, imbraca copii sarmani si ii hraneste atunci si Dumnezeu miluieste sufletul copilasului avortat si il mantuieste. Cum, ce fel de mantuire, ce loc vor ocupa, asta numai Dumnezeu detine tot adevarul si stie. de altfel botezul copilului in acest caz cred ca se socoteste pocainta mamei, ca un fel de botez al pocaintei.

Nu inteleg!!! Pai tot ceea ce face mama aceea face pentru pocainta ei, pentru iertarea ei. Ea a facut pacatul, nu copilul!
Nu inteleg pentru ce trebuie miluit si mantuit copilul? El nu a facut nimic, nici un pacat!El nici nu a existat de fapt, nu s-a nascut pe lumea asta.
Nu stiu cum sa ma exprim ca sa ma fac inteleasa.
De ce invinovatiti copilul? Eu asta nu inteleg.

Si repet atunci ar trebui botezati copiii din burta mamei. Ar fi cel mai corect. Daca se considera fiinte normale, depline, ei trebuie botezati din pantecul mamei. Care este diferenta intre copilul din pantece si cel nascut, din punctul de vedere al bisericii?


@Yasmine - ma exprim foarte bine in limba romana. Prin modul in care ganditi si scrieti voi, invinovatiti si trimiteti copilul in iad. Asta spuneam. Si cam hotarati niste lucruri, pentru ca sunteti foarte siguri ca asa este corect. Nici o urma de dubiu (poate, sau poate gresesc, sau nu stiu sigur, nu am vazut scris in mesajele voastre).
Eu una sunt foarte nesigura in afirmatii aici.

Nu s-a născut, dar a existat din momentul concepţiei.
"Problema" noastră e că Mantuitorul a zis că "nimeni nu ajunge la Tatăl decât prin Mine". Ceea ce impune botezul. E drept că există de ex "botezul sângelui" al muceniciei celor care L-au mărturisit pe Hristos dar n-au fost botezaţi.
Dar nu putem fi siguri de nimic, teologia ortodoxă documentând doar raiul si iadul.
Doar Dumnezeu ştie.

Trebuie sa intelegi ca faptele noastre se rasfrang asupra celorlalti inclusiv copii. In lume mor copii de foame, si sunt nevinovati. Aceasta nu este o nedreptate ci e o rasfrangere a pacatelor societatii tot asupra noastra a societatii.
La fel si aici. Acest lucru ne face mai responsabili, atat cu noi cat si cu ceilalti semeni, fie ei copiii nenascuti.

E un fel de pedagogie dumnezeiasca, pentru ca eu cred ca acesti copii oricum sunt mantuiti, ori prin pocainta mamei, ori prin judecarea si condamnarea ei cand va plati si pentru acel copil. Deci nu este o nedreptate ci un mijloc al lui Dumnezeu de pedagogie si de indreptare a femeii ca sa nu mai pacatuiasca. Este o mare mila a Domnului pentru noi, acest fapt, care arata cat de mult ne iubeste pe noi Dumnezeu.
Intelegi?

Corect. Aia cu faptele parintilor care mantuiesc copii avortati si implicit nebotezati e apta parere personala si nu se bazeaza pe nici o invatatura a Bisericii. Copii avortati sunt egali din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Faptul ca unul a avut "noroc" sa fi fost avortat de o mama care s-a pocait ultrior si altul nu, nu inseamna ca unul va merge in Rai si unul in Iad. Dumnezeu este cel care decide. Iar milostenia pentru sufleul lui decedat nu este acelasi lucru ca milostenia pentru sufletul unui copil avortat. Milostenia pentru sufletul unui adormit are o legatura si cu faptele savarsite de el in viata aceasta. Restul tine doar de intelepciunea lui Dumnezeu.

asa este. Sunt de acord cu asta.

insa iata ce spune Par. Cleopa:
"- Sufletele copiilor avortati unde sunt?

- Sufletele copiilor avortati stau într-un loc unde nu este nici întuneric, nici lumină. Nici nu se bucură, nici nu se chinuiesc. Si ei strigă la Dumnezeu: "Doamne, pentru ce suntem noi lipsiti de bucuria fetei Tale, căci noi nu am văzut lumina soarelui, nu am văzut frumusetile din această lume si nici nu am făcut vreun păcat?" Si atunci glasul lor se ridică la Dumnezeu, iar Dumnezeu va cere sufletele din mâna mamelor ucigase. Iar părintii, care au omorât copiii în pântece, dacă fac canon, îi eliberează pe copiii lor din acea stare. "

Am mai spus asta. Parintele Cleopa isi exprima o parere personala si greseste. Greseste tocmai pentru ca isi exprima o parere personala ca pe o dogma si pentru ca nu respecta invatatura Bisericii prin parerea sa personala. Si inca ceva, exista sfinti in calendar care au gresit. E bine sa intelegem ca sfinti sunt oameni si singurul care nu greseste este Dumnezeu. Uneori gura pacatosului spune dreptatea lui Dumnezeu, iar sfantul greseste.

O vedenie înfricoșătoare a Părintelui Paisie
 

"Într-o noapte, Dumnezeu a îngăduit să văd o înfricoşătoare vedenie, care mi-a arătat care este soarta acelor copii. Era în noaptea spre Marţea Luminată. Aprinsesem două lumânări în două tinichele, aşa cum obişnuiesc să fac chiar şi atunci când dorm, pentru cei ce suferă sufleteşte şi trupeşte, vii şi morţi.

La ora douăsprezece, în miezul nopţii, în timp ce rosteam rugăciunea lui Iisus, văd un ogor mare, înconjurat cu un gard de zid, semănat cu grâu care abia începuse să crească. Eu stăteam în afara ogorului şi aprindeam lumânări pentru cei morţi, pe care le lipeam de zidul împrejmuitor.

În partea stângă era un teren viran, plin de stânci şi văgăuni, care se mişcau mereu din pricina unui vuiet puternic alcătuit din mii de ţipete sfâşietoare, care-ţi rupeau inima. Chiar şi cel mai împietrit om s-ar fi umilit, dacă le-ar fi auzit.

În timp ce sufeream din pricina acelor ţipete sfâşietoare şi mă întrebam de unde provin şi ce înseamnă toate acestea pe care le vedeam, am auzit o voce spunându-mi: “Ogorul cu grâu, care încă nu a dat în spic, este cimitirul cu sufletele morţilor care vor învia.

Iar în locul care se cutremură de ţipetele sfâşietoare, se află sufletele copiilor care au fost omorâţi prin avorturi”. După această vedenie mi-a fost cu neputinţă să-mi revin multă vreme, din pricina marei dureri ce am simţit-o pentru sufletele acelor copii. Nu am putut nici măcar să mă odihnesc după aceea, cu toate că eram istovit de oboseală."

asta asa este, ca uneori pacatosul spune dreptatea lui Dumnezeu, iar sfantul greseste.

As dori sa iti pun o intrebare ca din partea pacatoasei care a facut acest pacat ingrozitor.

Daca ar fi asa, totusi, atunci, plansul, pocainta, durerea cand descoperi infricosatoarea fapta , incercarea indreptarii, toate faptele ulterioare de restabilire cumva , nu sunt atat spre iertare a sa cat mai mult sa stie ca pruncutul pe care acum il plange, este bine. Daca nu are aceasta speranta, aceasta "noua mama" caci devine mama, cand constientizeaza hidosenia facuta si se pocaieste, deci aceasta femeie deznadajduieste pentru ca simte ca in prim plan este sufletelul acelui copil si apoi iertarea ei. Iar acel sufletel il doreste bine, fericit la sanul lui Dumnezeu. daca pierde aceasta speranta atunci suferinta ei va fi vesnica.

Or Dumnezeu nu voieste suferinta vesnica a pacatosului, cu atat mai mult a pacatosului ce se pocaieste, pe acesta stim ca mult il iubeste Dumnezeu. Iar pacatoasa ce se pocaieste daca nu are speranta ca copilasul ei , prin pocainta ei, este salvat, atunci nu are ce spera nici la judecata sa. Caci degeaba pocainta. Acesta cred eu , este temeiul prin care unii preoti sustin cele ce le sustin. Acesta este temeiul pentru care canonul este ingrijirea copiilor sarmani, milostenia.