2 septembrie- Ziua trecerii la cele vesnice a parintelui Serafim Rose
 

Astazi se implinesc 27 de ani de la trecere la cele vesnice a parintelui Serafim Rose.

"Adevarul nu era doar o idee abstracta, cautata si cunoscuta cu mintea, ci era ceva personal - chiar o Persoana - cautata si iubita cu inima. Si asa L-am cunoscut pe Hristos!" (pr. Serafim Rose).

Parintele Serafim a fost sursa de inspiratie pentru mii de oameni. A oferit unele din cele mai inspirate predici scrise vreodata in limba engleza. Povatuirea sa constanta era: "Osandeste-te. Nu-ti cauta niciodata indreptatiri. Daca trebuie, sau daca crezi ca trebuie, ingaduie-ti o slabiciune, iar apoi asigura-te ca o recunosti ca fiind o slabiciune, si un pacat. Dar priveste la greselile tale si nu-ti osandi fratele!" In timpul ultimei parti a vietii sale, Parintele Serafim a insistat mai ales pe nevoia de atentie duhovniceasca (trezvie), in pregatirea luptelor ce vor veni. Se pare ca avea o constienta, o inainte-cunoastere a vremurilor apocaliptice ce ne asteapta. Mesajul sau a fost transmis in extrem de cunoscuta fraza: "E mult mai tarziu decat iti inchipui".

Dumnezeu sa-l ierte!

Bine spus!

Nu inteleg de ce noi crestini ortodoxi poate si alti spunem ,,Dumnezeu sa-l ierte!'' ?

In primul rand omul asta a dus o viata de sfintenie,presupun ca nu mai are Dumnezeu pentru ce sa il ierte?
In al-2-lea rand de ce il conditionam pe Deumezeu sa i dea iertarea,el stie daca trebuie iertat sau nu,si presupun ca nu il ajuta cu nimic nici o vorba de-a noastra pamanteasca?

Ma iertati daca am spus ceva gresit!

Sfantul Atanasie cel Mare, vorbind despre cei morti cu intentia poca*intei, spune ca Dumnezeu nu-i lasa pe unii ca acestia, ci misca pe cei de aproape ai lor, indreapta cugetele lor, le atrage inimile, le induio*seaza sufletele si, miscati, acestia se grabesc sa dea ajutor celor morti, indeplinand ei neajunsurile lor. A spune "Dumnezeu sa-l ierte" este primul pas in acest sens, urmeaza rugaciunile pentru el. Iar daca cei pentru care ne rugam sunt deja sfinti, trebuie sa stim ca nu le provocam niciun rau. Noi sa ne rugam, sa ne umplem de dragoste.

Din cate am citit, pana la canonizare, se fac astfel de rugaciuni chiar si pentru cei care au duss o viata de sfintenie. Se poate gresi cu vorba, cu fapta, cu gandul. Exista pacate finute carora omul de rand nici nu le da importanta. Nu e gresit sa se faca rugaciuni pentru astfel de duhovnici. Dimpotiva. Rugaciunile noastre ii ajuta sa devina mai puternici si sa poata sa mijloceasca mai eficient pentru noi. Caci ei nu raman datori, atunci cand cineva ii pomeneste in rugaciuni.

In ianuarie 1983, la patru luni după adormirea Părintelui Serafim şi cu doar trei luni înainte de propria sa adormire, Episcopul Nectarie i-a trimis Părintelui Gherman o scrisoare de îmbărbătare, în care îi spunea să aibă încredere “în rugăciunile cerescului său ocrotitor, sfântul nostru părinte Gherman din Alaska şi, fireşte, în rugăciunile sotainik-ului dumitale, răposatul ieromonah Serafim”. „Iar Arhiepiscopul Ioan”, continua Episcopul, „oare nu îşi înalţă sfintele rugăciuni către scaunul lui Dumnezeu, cerând ajutor pentru tine, ca să-ţi întărească voinţa şi să-ţi dea putere pentru continuarea zidirii şi întărirea sfintei voastre mănăstiri? La urma urmei, este copilul Arhiepiscopului Ioan! Dumnezeu este Dumnezeul celor vii, nu al celor morţi. Atât Arhiepiscopul Ioan, cât şi Părintele Serafim sunt vii împreună cu Domnul şi fără îndoială că au îndrăzneală înaintea scaunului lui Dumnezeu. Adresează-te lor. Simte şi ai încredere în rugătoarea lor ocrotire şi în ajutorul lor. FII VITEAZ, ÎMBĂRBĂTEAZĂ-TE, Şl FIE CA INIMA TA SĂ FIE TARE!”

Noi tot ce putem face este sa-l rugam pe Dumnezeu sa-l ierte, nu-l conditionam. Pe de alta parte Par Serafim Rose, are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu pentru a depasi handicapul de a fi fost in timpul vietii homosexual, si cei care au intrat in contact cu ei si a discutat aceasta deviatie inteleg ca numai o interventie miraculoasa divina ar putea poate schimba felul lor de a fi.
Am discutat nu cu unul ci cu mai multi calugari homosexuali si mi-au marturisit acest lucru esential.
Ca urmare ei nu se pot schimba niciodata. Pot insa mima ca nu mai sunt activi.

Par Rose face parte din uriasul grup clerical care au fost dati afara din mediul catolic si/sau protestant in urma uriaselor sandaluri N Americane de pedofilie si activitate homosexuala si care neavind alte meserii s-au "reprofilat" imediat pe alte religii mai tolerante printre care evident si cea Ortodoxa N. Americana.

Citind lucrarile lui nu ai cum sa-ti dai seama(mai ales ca roman traind in Romania), asa cum spunea si Antonia( "Pe filosof nu barba il face") ci doar din cunostinte directe si/sau prin cei care l-au cunoscut.

Cind il citeam mai demult si nu cunosteam OMUL in spatele scrierilor, recunosc ca m-a luat valul si mi-a placut, insa ulterior cind am citit scrisorile lui din tinerete unde recunoaste ca era gay m-a scirbit.
A si murit ulterior se banuieste ca de SIDA insa aceste lucruri nu se publica.