Osanda
 

Prea multa osânda am vazut in ultimele doua zile pe forum, din toate directiile, si m-am intristat peste masura. As dori spre folosul tuturor, sa va impartasesc aceste invataturi:

Ca să poţi osândi, trebuie să-ţi lipsească dragostea din inimă.

Sfântul Ioan Scărarul ne spune că : "cei ce zavistuiesc râd cu mulţumire de învăţătura, faptele şi meritele aproapelui" .

Iar Sfântul Ioan Gură de Aur ne arată : "precum muştele se aşează pe rănile străine, aşa şi cei ce osândesc apasă pe păcatele străine" .

Avva Dorotei arată : "Ce altă lucrare are diavolul decât să ne îndemne la răutate ? Câtă viclenie ! Cel rău ne împinge să greşim împotriva unei porunci a lui Dumnezeu şi, dacă totuşi nu o călcăm pe aceasta, măcar să osândim pe cei ce greşesc, astfel încât, dacă nu reuşeşte să ne prindă în cursa păcatului, să ne prindă în cursa care pare că este împotriva păcatului".

Osândirea este unul dintre păcatele cele mai potrivnice lui Dumnezeu, pentru că e răpirea drepturilor Lui.
Sfântul Atanasie Sinaitul ne arată: "cine osândeşte înaintea Judecăţii de Apoi a lui Hristos, acesta este Antihrist, pentru că îşi însuşeşte dreptul lui Hristos" .

Iar Sfântul Tihon de Zadonsk ne îndeamnă pe toţi să fim buni: "fără harul lui Dumnezeu nu putem să săvârşim nimic în afară de răutate" .

Sfântul Ioan Scărarul ne îndrumă: "osândirea este o boală subţire, dar o lipitoare grasă, ascunsă şi tăinuită, care suge şi seacă sângele iubirii … Ea este făţărnicia iubirii, pricinuitarea întinăciunii şi a poverii inimii" .

Pentru că omul nu stă într-un singur loc, dacă nu reuşeşte în bine, el înainteaza în rău. Prin osândire, nimeni nu a îndreptat vreodată pe cineva. Dimpotrivă, cu ea mulţi s-au rănit crud şi s-au înrăit.

Să luăm exemplu de la Cuviosul Isaia, ce a văzut pe un frate păcătuind :
"Dacă Dumnezeu, Care l-a creat, vede aceasta şi-l rabdă, cine sunt eu ca să-l osândesc ?"

Păcătoşii care trec cu vederea greşelile lor, nu pot să sufere greşelile celorlalţi. Iar drepţii, ce se grăbesc să izgonească fiecare păcat ivit în propriul lor suflet, cu îndelunga răbdare suferă greşelile aproapelui.

Sfântul Ioan Scărarul ne arată: "un bun grădinar gustă numai din roadele coapte, iar pe cele acre şi necoapte le lasă; tot aşa şi sufletul bun şi întelept ia aminte numai la virtuţile altora" .

Strasnica observatie, binecuvantata interventia ta.
Da, subscriu, mai ales ca eu insumi am osindit, bag de seama, chiar aici pe forum. Vai mie!
Am incercat sa repar deja, mi-am cerut iertare, multumesc surioara!

Am observat si eu cele intamplate,insa nu am facut un thread pt asta(asa ca te felicit)...

Osanda,judecata,punerea in discutie sau in comparatie pleaca de la ideea ca TU esti mai bun,ca esti facut dintr-alt material mai de soi,mai deosebit,mai ales daca viata a fost si buna cu tine si nu ti-a dat experiente grele ca sa-ti dezvolti empatia si sa simti pt altul!
De aceea unii care locuiesc linistiti,pe dupa deal se intreaba retoric ce drame tot are unul care traieste in Tokyo,Paris sau New York??!!??

Vai noua celor care judecam aspru pe altii,de parca noi am fi curati,drepti si de alt soi...ne va ajunge prigoana si mania lui Dumnezeu si ferice de acei care rad la urma!

Ce mie nu-mi pasa ca rudele mele se duc la alte biserici??Nu ma gandesc cu tristete la ele tot timpul?Nu imi este teama ca nu se vor mantui?
Dar unde se termina dreptul la liberul arbitru si unde incepe manipularea si impunerea propriei vointe?

Adevarate cuvintele tale despre osanda aproapelui.

Acum vreau sa te intreb ceva:
Sa spunem ca iti vezi aproapele ca se apropie de o prapastie fara fund. Mai are un pic si cade in ea, insa ea nu vede nimic din toate astea ca e oarba.
Tu vezi ,si repede te duci , o tragi de maneca si ii spui: nu este asta calea cea buna, cazi in prapastie daca continui asa. Iar ea, avand incredere in simturile sale iti spune: fugi de aici draga ca eu simt cu bastonul calea mea , cunosc drumul, ce vii si ma opresti, s-au tu imi vrei raul? Calea ta e stramba, nu a mea.

Care pe care a osandit?

Cred ca noi trebuie sa osandim pacatul din toate puterile noastre iar daca vedem ca cineva pacatuieste sa ii spunem ca nu face bine, ca se abate de la calea ce dreapta. Este oare asta o osanda?

In primul rand ,NU SUNT CUVINTELE MELE.Cred ca am evidentiat destul de clar, cuvintele cui sunt.
In al doilea rand, nu ma adresam doar unei parti a forumistilor, de o anume religie, ci tuturor celor care cu stiinta sau fara stiinta, practica osanda (inclusiv mie).
In al treilea rand,nu mi se pare ca ai inteles intelepciunea cuvintele sfintilor pe care i-am citat si ce au dorit ei sa transmita.
In al patrulea rand, nu am vrut sa supar pe nimeni cu mesajul meu, doar am vrut sa fac un bine, tuturor.

Draga mea eu am inteles perfect intelepciunea cuvintelor Sfintilor nostri Parinti.
Eu nu am osandit pe nimeni niciodata de pilda, ma iau pe mine ca exemplu, ca nu discut de alte persoane.
Da, daca am vazut ca cineva greseste si i-am spus : uite aici Iisus ne invata asa, uite aici Sfintii Parinti ne invata asa, asta nu inseamna ca am osandit.
Ca pacat este, daca poti face un bine si nu il faci, de teama sa nu il judec sau sa nu il osandesc.
Dar asta se intampla cand nu avem inca suficient discernamant.
Doamne ajuta!

A nu se înţelege greşit: osînda este sinonimă cu condamnarea sau cu judecarea celuilalt. Acestea intră în categoria acţiunilor interzise nouă şi permise singurului Judecător care este Hristos Iisus.

Toate acestea nu sînt totuna cu criticarea unui om care păcătuieşte sau cu simpla înţelegere a unei fapte rele care îţi este înfăţişată înainte. Ne este dată raţiunea pentru a deosebi binele de rău şi nu este nici un păcat dacă o folosim, pe cît posibil spre îndreptarea celui care greşeşte - dacă şi el vrea să se corecteze cu ajutorul Lui Hristos. Trecerea cu vederea este păcat pentru noi, care vedem răul manifestîndu-se. Păcatul ignoranţei, al nepăsării, ne face copărtaşi la relele pe care nu încercăm să le oprim.

Deci "nu judecaţi" înseamnă "nu condamnaţi", nu vă puneţi în locul Judecătorului. Aveţi voie să mustraţi, să certaţi cu blîndeţe - în scop bun, bineînţeles.

Eu inteleg si mai simplu...indreapta-l pe aproapele tau, (esti dator s-o faci, sa nu-l lasi sa mearga pe cai ratacite!) insa cu duhul blandetii, incat acesta sa simta ca tu il iubesti indreptandu-l...nu ca tu il osandesti,ca-l judeci, ca-l condamni....
Acest lucru face diferenta....felul in care spui ceea ce spui...daca o faci cu dragoste si cu duhul blandetii ...clar e bine si necesar, dar daca celalalt simte ca-l osandesti si judeci..inseamna ca asa este. Conteaza
cum faci, cum spui, cum simti fata de cel pe care il indrepti.
Dragostea se simte pur si simplu...n-o poti explica...daca ce-l "indreptat" nu simte iubirea ta (a celui care-l indrepti!) clar nu este iubire, este osandire, judecare, altceva!

Doamne ajuta-ne ca sa vedem lumina prin ochii Tai, lumina si bucuria noastra, Slava Tie!

Ajuta-ne Doamne ca toate sa le facem asa...in spre folosul aproapelui nostru ca indreptandu-l sa nu-l ranim, ci sa simta ca-l iubim si sa se foloseasca.

Osanda, judecarea aproapelui, se refera la a nu judeca un pacatos. Nu se refera la a accepta un pacat.
De exemplu cand cineva e beat sau are alta problema, a nu judeca inseamna sa nu-l condamni pe omul acela. In niciun caz sa spui ca betia e ceva bun sau neutru.

In cazul altor religii, culte, marturisirea adevarul e chiar o virtute, nu un pacat. Cei mai cinstiti sunt martirii, care au marturisit adevarul, pe Hristos.
Martiri sunt considerati si cei ce au marturisit adevarul, dreapta credinta, in fata ereziilor.
De asemenea, avem si martiri care au marturisit ortodoxia. In Transilvania, de exemplu, exista sarbatoarea cu rosu in calendar a sfintilor marturisitori care s-au opus uniatiei si catolicismului.

Osanda, judecarea, inseamna si considerarea aproapelui limitat, fanatic, cu mai putina dragoste, etc. Sau nestiutor, fara intelegere, etc. Cam toti am judecat, important e sa ramanem ortodocsi, pentru ca orice se poate ierta, afara de pacatul impotriva adevarului, a Duhului Sfant.

Asta lasa sa o spuna altii, nu tu! Nu poti fi simultan de ambele parti, deci nu poti emite o parere justa! Nu poti stii efectul vorbelor si atitudinii tale asupra interlocutorului.Chiar daca intentia ta a fost una buna din punctul tau de vedere( poate lui Dumnezeu nu a fost bine-placuta), s-ar putea ca ea sa aibe efecte dezastruoase asupra celuilalt.Pentru ca a dezvalui greselile, lipsurile unei persoane, intr-un mod incisiv,a-ti arata superioritatea si a eticheta un om ,facandu-l sa se simta mizerabil, inseamna de asemena, osanda, si nu se poate indrepta nimeni asa.Din contra, acest mod de abordare al aproapelui, raneste, chiar inraieste! Unii osandesc cu buna stiinta, altii osandesc fara sa-si dea seama ca asta fac, din elanul de a indrepta pe altul.Desigur, fara sa fie rugati sa faca asta!
Si mai este ceva : tot Sfintii Parinti spun ca cine osandeste, nu se mantuieste! Deci sa luam aminte!