Frate, ai dreptate. Dar, vei fi, cred, de acord ca acestia sunt sfinti politici. Ca sa nu fiu, taman eu, acuzat de subiectivism, precizez foarte clar ca si daca as fi fost ortodox, tot as fi considerat ca acesti doi domnitori sunt sanctificati abuziv si sunt sfinti politici, iar acatistele lor ar fi avut pentru mine (si pentru destui altii) valoarea "sfintitoare" a discursurilor lui Ponta. :D
De exemplu, si acum il consider pe Chiril de Alexandria un sfint politico-ideologic. Sau pe Fotie cel Mare... Quod attinet pe Constantin, e evident ca a fost primul gest de lingusire subiectiv-politic al Bisericii Bizantine pe linga puterea politica: "ne-a scos din ilegalitate, e de la Dumnezeu, nu se poate altfel". Nu caut acum linkurile, dar era o opinie generalizata printre schimnici si fostii torturati care nu apucasera sa devina mucenici, ca "legalizarea" crestinismului e un semn al Sfirsitului si nu poate veni de la Dumnezeu. Bine, era parerea lor, dovedita in timp ca fiind in mare parte gresita, totusi anume nuante sunt de luat in seama. Dar, vorba ta, ce rost are sa ne certam? Nu o mai terminam pe acest subiect pina la Parusie. :)
On-topic: o institutie ca Sfinta Inchizitie ar fi mai mult decit necesara in aceste vremuri, pentru care cuvintul "decadente" e un compliment. Din motive evidente, as zice eu.

Stimate domn, neoprotestanţii nu se consideră nici sfinţi, nici ÎnaltPreaSfinţiţi, nici PreaFericiţi, ori ExasperantDeÎnaltPreaSfinţiţi. În realitate, ori în aparenţă. Aşa că preambulul postării dumneavoastră nu are nicio legătură cu topicul şi nici măcar cu sfinţii (Doamne iartă-mă!) adulterini, ucigaşi, ori de care or mai fi atânând pe pereţii Bisericii Ortodoxe.

pentru ca nici nu sunt !

hilar este faptul ca aici, pe acest forum ortodox, faceti front comun cu unii membri ai altor religii care in alt context (sa zicem in America neoprotestanta) s-ar considera diferiti, diferiti in asa masura incat ar mentine un zid despartitor !

deja aici intreceti orice limita !
oricare din sfintii pictati pe peretii bisericii, a dus o viata mult mai evlavioasa decat dumneavoastra.

Absolut corect. Din păcate, de sfinţi politici n-am scăpat nici noi, nici ortodocşii, şi nici măcar protestanţii, care, chiar dacă nu au sfinţi în sensul bisericilor istorice, tot se mai întâmplă să ridice în al nouălea cer pe câte un predicator, până se constată că se culca cu enoriaşele şi şi-a luat Ferrari din banii congregaţiei.


În ce-l priveşte pe Chiril, îl consider un mare teolog, poate o fi şi mântuit, chiar mă rog pentru asta, dar de când am citit ce şi cum cu Hypathia, n-au Papa şi Patriarhul decât să se albăstrească explicându-mi că e sfânt, nu-i cred.

Asta e din categoria "niciun preot ortodox nu fumează", şi "toţi ortodocşii se iubesc între ei" ?!

P.S. Pentru cine se întreabă, nu, nu e banc, nu e glumă, domnul Corneluş chiar a susţinut aceste idei...

da, fumatul este interzis in Biserica ortodoxa si este considerat pacat, pentru care se primeste canon.

Păi cum aţi dori, să-i blastăm şi să-i anatemizez? Nu o fac nici atunci când avem opinii diferite, cu atât mai puţin când acestea coincid! Şi încă ceva: nu comparaţi America cu România - doar atâta spun.

Nu ştiu, aş fi subiectiv probabil. Dar ştiu un singur lucru: eu nu mi-am ucis soţia şi copiii, nu am fost adulterin şi n-am pus la cale ucideri colective! Sunt un păcătos, dar grozăviile astea nu le-am comis...

nu, dar macar nu va dati "coleg" cu ei, ca nu sunteti.

acesta este primul pas in cunoasterea lui Hristos, de care aveti atat de multa nevoie...

Exact, frate. Sau, cum se gasesc unii chiar sa creada ca al cincilea Conciliu Ecumenic chiar a fost inspirat in decizii de Duhul Sfint, si nu de libidoul Teodorei lui Justinian, cripto-miafizita, si deci apriga uritoare de nestorieni. Acolo, oameni (mari scriitori ai Bisericii) deja morti, deci incapabili sa se apere, au fost condamnati, nu doar ca opere/idei/linie de gindire, ci si ca persoane, crede-ma. A fost unul din momentele in care Biserica si-a dat poalele peste cap la modul nerusinat de-a dreptul. Daca as fi trait atunci, as fi renuntat urgent la numele de crestin in sensul lui oficial...
Dar, sa revenim on-topic. Sfinta Inchizitie ar fi mai mult decit inseamna o gura de oxigen pentru un om inchis sub niste darimaturi, in aceasta epoca de agonie generala.

Doamne fereşte.

Voi ce-i ce sunteţi atât de mici, vă consideraţi atât de mari şi importanţi de deasupra tastaturii, atât de imperios necesară este opinia voastră şi corectă pe deasupra şi chiar credeţi cu adevărat ce spuneţi, din răsputeri, făcându-vă conştiinţa un batalion de martirizare în faţa celor ce vă citesc.

Câtă esenţă în gândire. Cât adevăr. Uluitor. Sunteţi nişte titani ai credinţei, îndoielile voastre întotdeauna vă conduc la adevăr şi la dreptate, încât străbateţi întregii ani ai istoriei creştine, şi spunându-vă părerea, spuneţi nimic altceva decât adevărul. Ingenios.

Flăcăi iubiţi, Hristos nu ne va mai permite să stăm la masă, aşa cum stăm noi acum, întâlniţi virtual, extirpându-ne noianul de intelingenţă unii câtre alţii, când ne va judeca. Ne va întreba pe fiecare în parte, ce-ai făcut tu pentru Mine? Pentru Iubire? Pentru viaţa care ţi-am dat-o? Ce-ai făcut pentru aproapele tău? Cum i-ai fost alături în suferinţa şi necazul lui? Când Ţi-am spus flămând am fost şi nu mi-ai dat să mânânc, gol am fost şi nu Ma-ţi îmbrăcat, bolnav şi nu ma-aţi cercetat, ce-o să-I răspundem?
O să-I zicem: am stat comozi pe un scaun şi am spus câtă nevoie avem nevoie de inchiziţie. O să-I zicem: Sfântul Constantin cel Mare eu nu am crezut că a fost sfânt. El, Sfântul Constantin, succesorul celui mai longeviv imperiu al tuturor timpurilor, şi cel mai civilizat de până atunci, imperiul roman, cu nume atât de grele, Caius Iulius Cezar, şi alţii, care au schimbat pentru veşnicie faţa omenirii, şi în aceste timpuri, exact în aceste timpuri, Hristos a ales să vină! Şi acest Constantin cel Mare, după foştii lui colegi de tron, care timp de 300 de ani au prigonit creştinii, el, acest Constantin, îmbrăţişează şi primeşte pe Hristos în viaţa lui, demolând întregul cod al succesorilor lui, şi nu doar atât, dar permite întregului imperiu să primească pe Hristos în viaţa lor şi nu doar atât dar pune capăt martirajului creştinilor, şi construieşte Sfinte Biserici creştinilor şi o declară chiar religia oficială a imperiului roman, creştinismul. Câtă neruşinare, îşi spuneau păgânii de atunci. Şi nu doar el şi şi toţi succesorii ce îi vor urma lui în tron şi mai ales şi barbarii care vor veni în Europa, vor deveni creştini şi vor adopta şi accepta şi se vor bucura de creştinism. Îi vom spune lui Hristos: eu cred că nu e sfânt, pentru că ştii tu, Doamne, trâind întrun mediu arian, de datoria lui a fost să cerceteze să vadă că arianismul nu e bun. Şi începem să vorbim de...datoria lui ! A Sfântului Constantin cel Mare.
Apoi Îi vom spune la Hristos: Doamne păi dacă nici Sfântul Sinod al Bisericii Tale nu a reuşit, chiar să se albăstrească de a încerca să mă convingă că Sfântul Chiril al Alexandriei a fost sfânt, cu atât mai ales nici Tu nu vei reuşi să mă convingi. Cum să fie sfânt când el cu Hypatia au avut aşa altercaţii şi Hypatia a murit în cele din urmă. El e vinovat ! Singurul şi unicul. Ştiu eu că aşa a fost, Doamne! Cum să fie Sfânt? Şi începem să-I spunem cât de convinşi suntem noi de... ticăloşia Sfântului Chiril al Alexandriei.
O... dar stai aşa Doamne! Fotie! Ha! Ăla? Fi serios, Doamne! Ce-a făcut ăla? A distrus creştinismul, zi că nu-i aşa! Când eu ştiu atât de sigur că întreaga lui viaţă a fost depravată şi stricată. Numai rău a făcut în dreapta şi-n stânga. Mai rău ca Nero şi Diocleţian, sau Iulian Apostatul şi Hitler şi Stalin şi antihrist. Ce? Sfânt? Fotie? Până-i lumea. Nimic bun nu a făcut. Ştiu eu că nu-i sfânt. Cum să fie sfânt? Serios? E sfânt? Na bine bine, n-am vrut să spun asta, Doamne.

Dar tu ce-ai făcut flăcău? Uite aici, în faţa Mea e întreagă viaţa ta. Ţi-am dat libertate să alegi Raiul sau iadul, nu vreau să te bag cu forţa niciunde. Uite ai ales: ...!

Smeriţi-vă, iubiţii Domnului. Şi începeţi aşa: Ce zice Sfânta Scriptură despre Sfinţi? Ce zice romano-catolicismul despre Sfinţi? Ce zice ortodoxia despre Sfinţi? Ce zice neo-protestantismul despre sfinţi? Dar islamul? Dar ateul? Sau gnosticul? Apoi: ce zice Sfânta Scriptură despre Sfânta Cruce, despre Preasfânta Născătoare de Dumnezeu Treime, despre Sfintele Icoane, despre Sfinţii Apostoli? Despre predania dată nouă de ei? Despre Sfânta Tradiţie? Despre felonul ce îl cere Sfântul Apostol Pavel? Dar despre prima erezie? Şi alte erezii? Au mai fost în Scriptură alte erezii înafară de cea a lui Simon Magul? Cum s-au descurcat Sfinţii Apostoli cu ele? Poate n-au mai fost? Ce-i aia anatema? Ce înseamnă când un om primeşte titlul de anatema? Sau ce zice despre uciderea unui om? Sau despre mântuire? Sau despre ce vă vine în cap. Şi apoi spuneţi: ia să văd ce spune Ortodoxia despre asta? Dar romano-catolicismul? Dar lutheranii? Calvinii? Zwingliniştii? Baptiştii de asemenea vreau să văd ce spun, şi penticostalii, iehoviştii, adevntiştii, nazarinenii, mormonii, ateii, musulmanii, gnosticii, budiştii, hinduşii. Unde-i Adevărul? Unde-i? Şi-atunci să începeţi să vă rugaţi fierbinte lui Dumnezeu, care nu ştiţi cine e şi unde e şi îi spuneţi: Unde eşti Doamne? Atât de fierbinte încât să nu vă puteţi opri din plând ore în şir. Să răguşiţi de plâns şi să nu mai aveţi muci şi lacrimi. Ştiţi ce? Dumnezeu vi se va arăta unde este. Atât cât Îl puteţi suporta şi vedea. Atât cât de mult Îl iubiţi, atât de mult vi se va arăta. Cât de mult credeţi în El, atât de mult câte aveţi voinţă să faceţi pentru El. Vi se va arăta şi vă va spune unde e. Vă va şopti, suav şi blând, zâmbind: aici sunt. Iar asta e Biserica Mea cea Vie. Aşa să te închini Mie! Cum Fiul Meu ţi-a spus în predica de pe munte: Aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru care eşti în Ceruri. Aici sunt, iubitul Meu. Iată M-ai găsit. de acum, mărturiseşte-mă în Sfânta Biserica Mea, Mireasa Mea, Creaţia Mea, care sunteţi voi, iubiţii mei.
Şi-atunci! Şi doar atunci nu veţi mai primi atât de uşor ispitele despre Sfinţii lui Dumnezeu, îi veşi lăuda pururi pentru viaţa pe care ei au avut-o, şi voi poate nu o veţi avea niciodată. Îi veţi mulţumi Domnului, întru sfinţii Lui, Prietenii Lui, întru care a binevoit, şi mirosul Sfintei Tămâi aprinse din cădelniţa smeritului preot al lui Hristos, care sunt rugăciunile lor, chiar şi în acest veritabil minut, când citim acestea, care sunt pomenite şi în Apocalipsă. Atunci vom avea sufletul inundat de Iubire. Vom fi mulţumiţi. Vom avea fericire şi vom atinge Adevărul de buzele nostre şi de atunci Îl vom mărturisi cu Iubire şi sfială, cu mustrare şi înţelepciunea, care toate ni le va da El şi vom cânta în sufletul nostru împreună cu preotul: ALE TALE DINTRU ALE TALE ŢIE ÎŢI ADUCEM DE TOATE ŞI PENTRU TOATE.

Slavă lui Dumnezeu întru Sfinţii Săi, în veci vecilor. Amin.