Dvoastra.vorbiti in limbi?
Ce anume simtiti in acele momente? Sunteti constienta? Sau nu mai stiti nimic despre dvoastra.?
Stiti ce anume graiti in acele momente sau aveti nevoie de o traducere?


Pai nu asta s-a intamplat la Pogorarea Duhului Sfant: Sf.Apostoli au propovaduit Evanghelia neamurilor ce erau adunate in Ierusalim (Fapte 2).
Dar diferenta mare este ca atunci Sf.Apostoli vorbeau in aramaica, iar la neamuri ajungea cuvantul propovaduit in limba fiecaruia.

Dvoastra.cand vorbiti in limbi vorbiti in limba romana sau in alta limba?

Ce as putea sa simt? Simt ca ma rog. In toata viata mea nu mi-am pierdut niciodata cunostinta, am fost intotdeauna constienta de ceea ce se intampla, cu exceptia perioadelor cand dorm. Pe cuvant! :26:
Poate va va surprinde, dar in timpul rugaciunii prin Duhul Sfant, fie ea in limba materna sau in limbi straine, omul este mult mai constient ca in alte situatii. Si asta pentru simplul motiv ca Duhul Sfant este acolo si limpezeste mintea omului.
Rareori. Daca as intelege ce spun nu s-ar numi dar, ci compunere din minte. Cel mult recunosc limba dupa timbru, plus cateva cuvinte. Dar mi s-a intamplat sa inteleaga altii ce spun. Nu foarte des, deoarece, chiar daca sunt penticostal, nu obisnuiesc sa ma rog cu voce tare.
Si sunt constienta ca aceste lucruri nu ar trebui spuse printre ortodocsi, caci sunt destui care abia asteapta sa sara si sa muste, dar hai sa vedem ce iese....
Nu asa se spune in Biblie. Se spune ca 120 de ucenici erau adunati in odaia de sus, deci apostoli, mireni, femei ( Fa 1:13-15, 2:1). La un moment dat Duhul Sfant se coboara peste cei adunati in odaia de sus si ei incep sa vorbeasca in limbi. Dar CU CINE? Acolo erau doar ei, evreii. Raspuns: cu Dumnezeu (1 Cor 14:2).
Auzind acest vuiet de vant puternic, strainii s-au adunat si au constatat cu uimire ca ii aud vorbind in limbile lor. Acei oameni erau prozeliti convertiti la iudaism, care venisera sa se inchine la Ierusalim cu ocazia Cincizecimii. Ei cunosteau credinta mozaica si citeau Scripturile ebraice. Venind in fiecare an la Ierusalim se descurcau cat de cat cu limba vorbita acolo, asa ca nu aveau neaparat nevoie sa auda predici in limbile lor. Efectul acelei vorbiri a fost insa efectul unui semn, care i-a pus pe ganduri.
Abia in Fa 2:14 se ridica Petru in picioare si incepe sa predice intr-o limba cunoscuta de toti, iar oamenii se convertesc. Nu in urma vorbirii in limbi, ci in urma predicii.
In cercurile teololgice se spune ca exista trei feluri de vorbiri in limbi:

xenolalia sau xenoglossia - credinciosul vorbeste prin Duhul Sfânt o limba cunoscuta; altii inteleg.
glossolalia - credinciosul vorbeste o limba necunoscuta de public; nu intelege nimeni - 1Cor 14:2
akolalia - credinciosul foloseste o anumita limba dar Duhul Sfânt face ca auditoriul sa „auda” limba lui.

Aveti dovezi ca la Cincizecime a fost akolalie, cum spuneti dvs, si nu xenoglossie? Caci iata ce spune Biblia:

"Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi." (FA 2:4). "sa vorbeasca in alte limbi, dupa cum le dadea Duhul" nu prea pare aramaica, ci pur si simplu alte limbi...

Interesant...Se vorbeste de cateva daruri din Corinteni 12. In plus:

""Now concerning spiritual gifts, brethren, I would not have you ignorant;" calling the signs "spiritual," because they are the works of the Spirit alone, human effort contributing nothing to the working such wonders."

Cam asta incercam sa spun dar s-a inteles ca imi neg propria ratiune...

Scriptura nu spune ca ei au inceput sa vorbeasca in limbi doar pentru ei.
Dimpotriva, Scriptura adevereste inca o data ca vorbirea in limbi s-a facut pentru cei "din toate neamurile care sunt sub cer" si care se aflau la Ierusalim.
Daca vorbirea in limbi a inceput cand Apostolii si ucenicii se aflau in odaia de sus sau jos in strada nu prea are importanta, nu-i asa?
Important este ca vorbirea in limbi a avut ca auditoriu pe cei veniti in Ierusalim "din toate neamurile care sunt sub cer".

Si mai e ceva foarte important, cred eu: limbile de foc. Limbile de foc sunt semnul vazut al darului vorbirii in limbi.

Aici eu cred ca supozitia este auto-indusa, deci nu cred ca trebuie sa o luam in considerare. Aici obiectez!! Scripturile nu relateaza despre acest amanunt - si anume ca strainii vorbeau ebraica, iar ca surse pentru aceasta ipoteza va trebui sa cauti in istorie.
Ori se stie ca Vechiul Testament era tradus la acea data cel putin in limba greaca, Septuaginta. Apoi se mai cunoaste ca traiau in Alexandria Egiptului iudei nascuti dintre iudei care foloseau in viata de zi cu zi greaca. Deci si in diaspora evreiasca erau iudei care preferau limba greaca celei ebraice.
Deci, strainii sositi in Ierusalim nu cunosteau neaparat ebraica.
Iar in ce priveste credinta mozaica, ei erau cu certitudine taiati imprejur si legea mozaica ii obliga sa vina la Ierusalim cel putin o data in viata lor si sa jertfeasca la Templu.
Pe langa aceste obligatii, prozelitii isi duceau viata in tarile lor fara a fi neaparat obligati sa cunoasca ebraica (de fapt, aramaica).

De ce spuneti "abia"? Episodul predicarii Sf.Ap.Petru este cu certitudine in acelasi timp cu cel al vorbirii in limbi - "6.Şi când s'a făcut vuietul acela, s'a adunat mulţimea şi s'a tulburat.." Fapte 2.
A predicat in aramaica, iar strainii au auzit predica in limbile lor.
Iar faptul ca a predicat ne arata ca Sf.Ap.Petru cunostea ceea ce spunea, contrar cazului dvoastra, care nu cunoasteti ce spuneti in momentul vorbirii in limbi.

Pai nu este clar ca strainii intelegeau in limba lor cuvintele Sf.Ap.Pavel?
Si nu este clar ca Sf.Ap.Pavel vorbea in limba pe care o cunostea:
"14.Şi stând în picioare Petru cu cei unsprezece, şi-a ridicat glasul şi le-a zis: „Bărbaţi iudei, şi toţi cei ce locuiţi în Ierusalim, fie-vă cunoscută aceasta şi luaţi aminte la cuvintele mele;" Fapte 2.

Si iarasi:
"22.Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea: Pe Iisus Nazarineanul, bărbat adeverit între voi de Dumnezeu cu puteri, minuni şi semne pe care Dumnezeu le-a făcut prin El în mijlocul vostru, aşa cum şi voi înşivă o ştiţi,..." Fapte 2.

Daca nu ar vorbi Sf.Ap.Petru, ci Duhul Sfant, ar mai da marturie Acesta vorbind despre Iisus Hristos "Domnul si Dumnezeul" nostru la persoana a 3-a?
Nu vi s-ar parea dubios ca dvoastra.sa vorbiti despre dvoastra.la persoana a 3-a?

"Si mai e ceva foarte important, cred eu: limbile de foc. Limbile de foc sunt semnul vazut al darului vorbirii in limbi."

Imi e greu sa cred ca limbile acelea erau, propriu-zis, de foc (adica plasma fizica)... Cum ar fi putut fi astfel?
Mai degraba, participantii la intrunire au perceput, in mod subiectiv, intalnirea cu Duhul Sfant ca fiind "ca de foc" (un atribut prin apelul la asemanare). (In exemplarul meu din Biblie, scrie chiar asa: "ca de foc")
Asa imi pare mai plauzibil, in acord si cu psihologia umana a primilor membri ai Bisericii cat si cu sensul teologic al "focului" pe care il acceptam indeobste, noi crestinii...

http://www.ioanguradeaur.ro/653/cuvant-la-rusalii-i/


Voiam şi pentru pricina praznicului să vorbesc şi să arăt ce este praznicul a Cincizeci de zile şi să arăt pentru ce în praznicul acesta s-a dat darul, de ce în limbi de foc şi pentru ce după zece zile, dar văd că se întinde cuvântul de învăţătură. Pentru aceasta adăugând puţine voi înceta cuvântul. „Şi când a sosit ziua Cincizecimii…” li s-au arătat lor, împărţite, limbi ca de foc…” (Fp. 2, 1, 3). Nu de foc, ci „ca de foc”, ca nimic simţit să nu cugeti pentru Duhul.

Şi precum la curgerile Iordanului, nu porumbel s-a pogorât, ci ,.în chip de porumbel” (Lc. 3, 22), aşa şi aici, nu foc, ci chip de foc. Şi iarăşi puţin mai sus zice : „..ca de suflare de vânt ce vine repede” (Fp. 2. 21). Nu zice ,,ca o suflare de vânt ce vine repede”, ci „ca de suflare de vânt…”. Şi pentru care fapt Iezechil ia darul proorociei prin carte şi nu prin asemănare de foc ca apostolii ? Că zice : ,,Şi a băgat în gura mea cartea aceea… Şi am mâncat-o şi s-a făcut gura mea dulce ca mierea” (Iez. 3, 2, 3). Iar pentru apostoli zice că li s-au arătat limbi de foc.

Deci pentru care pricină acolo carte şi scriere, iar aici limbă şi foc ? Pentru că acela se ducea să mustre păcate şi să plângă necazurile iudaiceşti, iar aceştia ieşeau să mistuiască păcatele lumii. Pentru aceasta acela a luat carte în care se pomeneau greutăţile ce au să fie, iar aceştia au luat foc, ca să ardă păcatele lumii si să prăpădească toate relele. Şi precum focul de va cădea în mărăcini, pe toţi cu lesnire îi va arde, aşa şi darul Duhului mistuia păcatele oamenilor. Dar evreii cei nesimţitori, când se făceau acestea, în loc să se spăimânteze, să se cutremure şi să se închine Celui ce a dat Darul, ei iarăşi îşi arătară nebunia loc, prihănind cu beţia pe apostolii cei plini de Duhul Sfânt, zicând : „…că sunt plini de must” (Fp. 2, 13).

Nu intotdeauna. Daca veti urmari celelalte relatari biblice despre primirea vorbirii in limbi, limbile de foc nu mai apar. Insa am auzit relatari contemporane despre acest fenomen, acolo unde erau multi rugatori cre se rugau fierbinte. Personal cred ca acest fenomen are legatura cu intensitatea coborarii Duhului, dar e doar o parere.

Prozelitii, ca si toti evreii, aveau porunca de la Dumnezeu sa se suie la Ierusalim de trei ori pe an, nu o data in viata: la Paste, Cincizecime si Sarbatoarea Corturilor (parca). De aceea erau atat de multi straini acolo; era Cincizecimea. Cand te plimbi de trei ori pe an la Ierusalim e greu sa nu inveti si limba. Ca dovada, intre diaconi a fost ales si Nicolae prozelitul (Fa 6:5) si a fost pus sa imparta ajutoarele intre saraci. Omul acesta stia deci suficienta ebraica/aramaica pentru a se intelege cu vaduvele Ierusalimului.

E posibil sa fi fost si concomitent cu vorbirea in limbi. Deci, ucenicii incep sa vorbeasca, iudeii zic ca sunt beti, apoi Petru se ridica si spune :"Acestia (care vorbesc in limbi) nu sunt beti". Nu spune "Noi (care vorbim in limbi) nu suntem beti". Caci el vorbea limba Ierusalimului, adresandu-se unui auditoriu preponderent iudeu. Si in timp ce cei 120 vorbeau in limbi si asta era un semn pentru necredinciosi, predica lui Petru intr-o limba comuna ii convinge si se pocaiesc cei 3000.

Deci sustineti afirmati mea cum ca predica lui Petru nu a fost o vorbire prin Duhul, ci doar o predica? :1:

Oricum, a fost o predica foarte inspirata...

Tema de meditatie: daca cel ce vorbeste in limbi intelege ce spune, iar cei carora li se vorbeste, asemenea, la ce mai foloseste darul talmacirii limbilor si de ce spune Pavel : " cel ce grăieşte într-o limbă străină să se roage ca să şi tălmăcească." ( 1Cor 14:13) ?

Daca Petru ar fi inteles ce spune (eventual) era numai pentru ca ar fi avut si darul de talmacire concomitent cu darul vorbirii. Marturisesc ca nu am ajuns la nivelul lui.

Cum credeti ca un prozelit din Roma reusea sa ajunga la Ierusalim de 3 ori pe an? Dvoastra.realizati ce sacrificiu trebuia sa faca pentru a ajunge o singura data pe an la Ierusalim? Pai calatoria de la Roma la Ierusalim putea sa dureze si 2 luni de zile.
Iosif Flavius, evreu de evreu care a locuit o vreme la Roma era bucuros cand prindea un an bun ca sa ajunga la Ierusalim de Pasti.
Chiar si din Antiohia era destul de greu sa ajungi la Ierusalim, daramite din Thesalonik sau Corint.

Asta nu e o dovada, e un caz particular. Nu cred ca se poate trage concluzia aceasta din Scriptura. Va rog, nu fortati concluziile. E periculos!

Iarasi e putin fortata concluzia: Sf.Ap.Petru nu se departajeaza, nu se delimiteaza de ceilalti Apostoli si ucenici. E ca si cum ar spune: "Eu sunt diferit de acestia..." afirmatie care se poate interpreta in multe feluri..
Nu cred ca Sf.Ap.Petru ar fi spus in aramaica: "Acestia pe care ii auziti bolborosind..." Dealtfel, chiar si situatia ar fi fost jenanta pentru Sf.Ap.Petru: el ar fi stat alaturi de ceilalti si cei impreuna cu el ar fi vorbit fara niciun inteles, iar Sf.Apostol ar fi parut strainilor ca ii scuza pe cei ce vorbeau fara noima.
Este mult mai plauzibila concluzia ca toti Apostolii si ucenicii vorbeau in aramaica, dar auditoriul ii auzea in limbile lor.

Nu o sustin deloc, din nefericire.
Logica ne forteaza sa mai lansam ipoteza mult mai plauzibila ca predica Sf.Ap.Petru a fost rostita in aramaica prin Duhul Sfant. Nu cred ca e chiar atat de greu de gandit lucrul acesta.

Vedeti ce se intampla: dvoastra.in subconstient sunteti convinsa cam ce este vorbirea in limbi datorita faptului ca ati experimentat-o deja. Dvoastra.luati de buna si veridica vorbirea in limbi pe care ati experimentat-o deja si la ea raportati cuvintele Scripturii. Este foarte periculoasa situatia in care va aflati si ati ajuns aici datorita faptului ca ati intrat cu capul inainte in acest experiment fara sa-l judecati prin prizma Sf.Scripturi, fara sa priviti acest fenomen dubios cu ochi critic: pur si simplu l-ati experimentat fara a-l RATIONA.

Va propun un experiment: Rugati-va sincer sa fie luat de la dvoastra.acest fenomen. Daca va fi luat inseamna ca fie Dumnezeu a intervenit si l-a anihilat, fie fenomenul a fost autoindus de catre dvoastra.psihic si cand nu l-ati mai dorit a disparut.
Ca ajutor va indemn sa experimentati rugaciunea in liniste, in camaruta inimii dvoastre., asa cum, dealtfel ne indeamna Mantuitorul Hristos sa ne rugam.

http://www.crestinortodox.ro/carti-o...lia-79930.html

Imi asum intru totul invataturile de pe pagina al carui link l-am postat mai-sus. Le gasesc mult mai veridice chiar decat parerile mele.
Ar fi interesant de stiut si pentru tine, Doriana!