E o mare dilema si din punctul meu de vedere. La inceput e ortodox, se converteste la alt cult si apoi incepe sa spuna ca toti suntem la fel, de ce sa facem diferente intre culte. Si atunci de ce s-au mai dus la alte culte, e un paradox.

Mantuirea este rezervata tuturor, Iisus a venit pentru toti oamenii. Dar aici unii interpreteaza gresit (mai ales protestantii), ca jertfa se rasfrange automat asupra tuturor, fara sa faca nimic. Restul lumii nu este uitat, oricine care merita este ajutat de Dumnezeu sa vina in Biserica. De aceea eu cred ca toti cei care trebuie sa faca parte din Biserica in acest moment se afla in ea, iar cei ce vor merita vor veni in viitor. Nimeni nu e uitat sau fara ajutor. Dar doar atatia sunt, si inainte de venirea Mantuitorului popoarele erau idolatre, doar poporul iudeu era cu Dumnezeu.
Neoprotestantii au o alta invatatura despre pacat, dar toti oamenii fac pacate tot timpul, nu cum spun neoprotestantii ca dupa ce se boteaza nu mai fac pacate. Sunt pacate cu gandul, cu vorba sau cu fapta, degeaba spune cineva ca nu face pacate. Asta e si invatatura ortodoxa, cei ce au pacate mai mari sunt opriti un timp de la impartasanie.

Desigur ca suntem toti pacatosi, dar nu e cazul sa ramanem asa. Caci de aceea s-a aratat Hristos, ca sa scoata omenirea din pacat. Iar daca, din momentul in care cineva devine crestin, face tot pacat peste pacat, inseamna ca nu L-a cunoscut niciodata pe Cel ce scoate oamenii din pacat.
Poate ca omul a fost un mare pacatos cand s-a crestinat. insa prima porunca este sa te pocaiesti de pacate, iar asta nu inseamna sa le marturisesti si maine sa le faci din nou, ci sa te si lasi de ele. Poate ca nu poti sa le lasi pe toate odata, caci suntem toti oameni slabi, dar azi - unul, maine- inca unul, si tot asa spre indumnezeire. Nu poti aspira la indumnezeire atat timp cat nici macar pacatele nu tinzi sa le lasi.
1. Cine merita? Ce trebuie sa faci ca sa meriti sa fii ajutat sa vii spre Biserica?
2. Ce ai facut tu de ai meritat asemenea har?

Simplu și concis. În concepția dumneavoastră, meritați să faceți parte din Biserică, dar Maica Tereza n-a meritat.

Dumneavoastră meritați, dar doamna Doriana nu merită.


Dumneavoastră meritați, dar Sfântul Francisc n-a meritat.

Dumneavoastră meritați, dar un catolic sau protestant care au trăit, să zicem, în secolul XIX în America de Sud sau de Nord și care n-au auzit în viața lor de BO, și n-au văzut în viața lor un misionar ortodox, ăia n-au meritat să facă parte din Biserică.

În general vorbind, unde n-au ajuns în ultima mie de ani ruşii, grecii sau românii înseamnă că n-a meritat lumea mântuirea.

Eu recunosc ca nu merit sa fac parte din Biserica, dar Catalin m- facut totusi geloasa. Sunt onorata sa cunosc un asemenea om. :105:

"Meritul"
 

Fratilor, nu va certati pe tema "meritului". Sunt convinsa ca a fost o formulare nefericita. Sau o idee gresita.
Catalin a uitat ca atunci cand primim Sf. Impartasanie, preotul se roaga ca Domnul "sa ne invredniceasca" s-o luam, asta tocmai pentru ca nu e nimeni vrednic.
Chiar si preotul isi marturiseste propria nevrednicie in rugaciunile Epiclesei, in cele de la sf. Spovedanie, etc.

Din păcate, nu este doar o formulare de moment, ci este chiar modul în care gândeşte domnul Cătălin această problemă.

L-am mai întrebat în trecut cum justifică lipsa de activitate misionară a BO, şi cam tot ceva de genul ăsta a răspuns, că dacă n-a ajuns creştinismul la un indian din junglă sau eschimos din tundră, înseamnă că nu a meritat.

Că ideea este greşită, ba chiar, mă încumet să afirm, anticreştină, este evident.

Nu, Ioanna, omul sustine ca atunci cand "a deschis pentru prima data" Sf.Scriptura i s-a revelat, chipurile, adevarul.
Ucenicul poate ca a participat la slujbele bisericesti de Pasti si de Craciun, dar nu cred ca a cercetat cu adevarat Biserica, nu s-a impartasit cu Sf.Tainea, cu adevarurile de credinta, simbolistica slujbelor, etc.

L-a acostat vreun vorbitor pe mai multe voci de la penticostali si l-a vrajit atmosfera de acolo asa cum pe fiul meu il vrajesc leii si tigrii de la circ.

Dar nu asta este de condamnat, ci faptul ca propovaduieste fara ca inainte sa fi cautat in mod FOARTE OBIECTIV adevarurile de credinta. Asta face din el un inselator si nicidecum un propovaduitor, pentru ca incearca sa atraga la sine pe oameni, si nu la Hristos.

Oare viata ta inainte de "rebotezul" tau nu a fost influentata de credinta?

Asta dovedeste inca o data ca botezul tau ca prunc a fost foarte valid si folositor pentru tine.

RePost: Marturia mea...
 

Lucrez intr-un sistem militar si totul a inceput cand am cunoscut doi colegi de alta confesiune. Alta decat ortodoxa si alta decat cea in care sunt acum. Sunt o fire foarte sociabila, iar intr-un grup am tendinta de a fi lider (recunosc acest defect si ma rog Domnului sa lucreze smerenie la caracterul meu). Aveam mereu tendinta de a-i coontrazice, de a-i provoca insa ei imi raspundeau doar cu versete din Biblie... un teren necunoscut de mine. Iar ceea ce imi repetau mereu era ca nu vor ca sa fac ca ei nici sa merg dupa ei. Doar sa citesc, pentru ca argumentatiile mele aveau un suport subred, nefondat, nascut din dorinta de a-i arata pe ei gresiti in "sectarismul" lor.

Asa am ajuns sa citesc Biblia - bineinteles ortodoxa. Numai ca ceea ce citeam acolo se regasea mai mult in expunerile lor pasnice decat in argumentatiile mele vehemente (apropos` de atitudine). Apoi am iceput sa ma rog si sa cer de la Dumnezeu sprijin, lumina, intelepciune. Asa a devenit cititul Sf.Scripturi o placere... O nevoie launtrica ma impingea sa citesc mai mult si mai mult iar intalnirile noastre se transfosmasera din discutii aprinse si ironice in sfaturi pline de intelepciune Biblica. Ca si confirmare aveam aceasta certitudine - Biblia ortodoxa cu care verificam in detaliu orice subiect.

Am fost si la ei in adunare si cu ei impreuna la evanghelizari insa inima mea a ramas intr-o bisericuta, dintr-o alta confesiune, unde m-am si botezat, repet: conform convingerilor mele biblice.

Nu fac aici nici un fel de lobby, de prozelitism. Sub nici o forma. Sunt dintre putinii din confesiunile heterodoxe care considera ca in biserica ortodoxa este mantuire si am convingerea ca sunt asemenea celor putini la numar dintre ortodcsi care considera ca nu numai in biserica ortodoxa exista mantuirea. Uimesc pe multi dintre evanghelisti cand marturisesc Crezul de la Niceea, caci ei spun "-Pai asta-i de la ortodocsi...".

Eu stiu ceea ce cred. Eu stiu in Cine ma incred. Cred cu tarie in tot ceea ce fac inaintea lui Dumnezeu. Studiez foarte mult. Biblia? Hm! O am la dispozitie in trei versiuni ortodoxe, in peste cinci in engleza, precum si originalele in ebraica, respectiv in greaca. Nu ma mandresc cu asta. Subliniez faptul ca nu sunt "purtat" de vant. Citesc Sfintii Bisericii Rasaritene: Origen, Sf.Ioan Gura de Aur, Sf.Vasile Cel Mare, Sf.Antonie in plus m-am abonat si la newsletter-ele acestei comunitati ortodoxe. Insa in paralel citesc mari evanghelisti si misionari ai lumii, prin care s-au increstinat locuri de pe acest Pamant.

Acum... la sfarsitul marturiei mele... declar sustinut si fara tagada, inaintea lui Dumnezeu si a voastra a tuturor ca Il iubesc pe Dumnezeu si il iubesc pe om. Marturisesc pe Iisus Hristos ca Fiul lui Dumnezeu si, dupa cum El a spus, Singurul in care este mantuire. Biserica Lui este trupul Lui, al carui Cap El este. Pentru a fi copilul lui Dumnezeu trebuie sa te nasti din nou. Toti cei nascuti din nou -din Apa si din Duh- sunt copiii lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos. El va reveni sa isi ia biserica, mireasa Lui care va fi gasita fara pata, fara zbarcitura, fara cusur. Si pe aceia pe care ii va mantui ii va si proslavi. Binecuvantat sa fie Mielul lui Dumnezeu, care S-a jertfit pentru iertarea pacatelor noastre, care a murit si care a inviat, singurul prin care Dumnezeu ne socoteste drepti inaintea Sa.

Ma opresc aici. Am spus cine sunt in Hristos. Am marturisit ceea ce cred din toata inima mea.

Ma rog Domnului nostru Iisus Hristos sa aduca lumina, intelepciune si dragoste in inimile noastre, sa Il vedem pe El mai intai si mai apoi sa ne vedem unii pe altii.

Si harul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi cu toti. Amin.