Un om care se afla pe cale s-a oprit in mijlocul unui grup de muncitori si - vrand sa afle ce aveau de gand aceia sa faca - a inceput sa intrebe cand pe unul, cand pe altul, despre cele ce faceau.
Astfel, el intreba pe primul muncitor:
- Ce faci aici, frate ?
- Imi castig painea ! I-a raspuns lucratorul fara sa ridice capul.
Calatorul a mers apoi la al doilea muncitor, pe care l-a intrebat:
- Dar tu, ce faci aici, omule ?
Muncitorul cel de-al doilea, privind cu mult drag spre cele ce facea, ii spuse:
- Vedeti ?! Tai o piatra frumoasa !
Mai apoi, el s-a adresat si unui al treilea muncitor, care, cu multa bucurie si lumina pe chip, i-a raspuns:
- Construim o biserica minunata !
Abia la sfarsit a inteles calatorul cele ce lucrau acei muncitori, insa si faptul ca fiecare vedea in munca lui altceva. Unul vedea in aceasta doar o simpla slujba, de care avea nevoie, un altul facea aceasta din pasiune pentru slujba lui, iar un altul o facea din dragoste pentru ceea ce se zidea, pentru ceea ce rezulta in urma acelei munci.

Pilde si povestiri ortodoxe cu talc - Minunea Nasterii Domnului
 

- Parinte, de ce facem parastasele, daca "in iad nu exista pocainta" ?
- Ai citit vreodata cu atentie slujba parastasului ?
- Nu !
- S-o citesti ! Nu spune nicaieri despre pocainta. Spune numai expresii cum ar fi: "Odihneste sufletul robului Tau...", "Ca un bun si iubitor de oameni, iarta..." etc. Ceea ce se petrece, fiul meu cel bun, este asa: un acuzat este acuzat la moarte (pacatosul la iad). Rudele lui si mama lui (Biserica) fac cerere de gratiere (rugaciune de pomenire) la suveran (la Dumnezeu). Daca El vrea, il absolva de pedeapsa pe condamnat, daca nu vrea, pedeapsa se savarseste.
- Bine, parinte, dar mila lui Dumnezeu se intinde pana in iad ?
- Daca este nesfarsita, fiule, exista oare loc sau stare care sa o impiedice sa se intinda ?!

Un tanar l-a viziat oarecand pe un parinte si i-a zis:
- Parinte, injur. Dar se intampla ceva ciudat. Cand incerc sa insurubez un surub si el nu se insurubeaza, ma infurii. Cum injur, imediat se insurubeaza surubul.
Parintele i-a raspuns fara tulburare:
- Asa si trebuie sa se intample !
La uimirea tanarului, parintele continua:
- Un diavol impiedica surubul sa se insurubeze si un altul te indeamna sa injuri. Cand al doilea te biruieste sa injuri, primul pleaca de la surub si indata se insurubeaza. Ia aminte, fiule, sa nu injuri, ci sa te rogi cand lucrezi.

Un stapan cu mari bogatii avea in ascultare o multime de sclavi. Intre acestia se afla si unul, renumit intre ei pentru intelepciunea lui. Intr-o zi, stapanul ii spune ca pentru a doua zi sa ii pregateasca o masa cu cea mai buna mancare posibila. A doua zi, stapanul a ramas fara cuvinte cand, pe masa, a vazut mai multe mancaruri facute numai din limbi.
Sclavul cu pricina se scuza, zicand:
- Ce poate fi mai bun ca limba? Cu limba ne rugam, vestim pacea, mangaiem pe cei intristati, certam pe cei rai, comunicam adevarul, intelepciunea si dreptatea.
Stapanul casei il iarta, insa numai cu conditia ca in ziua urmatoare sa-i pregateasca mancare cu ceea ce este mai rau posibil. A doua zi, stapanul gasi la masa iarasi toate mancarurile gatite din limba. Maniindu-se tare, stapanul aproape ca porunci slugilor sa-l bata pe sclav, gandind ca acela a ras de el.
Sclavul insa se scuza, zicand:
- Ce poate fi mai rau decat limba? Cu limba injuram pe Dumnezeu, ne certam, stricam pe cei nevinovati, semanam ura, nedreptate, tagaduim adevarul si multe altele asemenea.
Atunci, stapanul a inteles intelepciunea sclavului. Limba este cand cea mai buna, cand cea mai rea sluga.

Un batran a fost intrebat de un frate:
- Pentru ce judec necontenit pe fratele ?
Batranul i-a raspuns:
- Pentru ca nu te cunosti inca pe tine insuti.
Cel care se cunoaste pe sine nu se mai uita la viata si faptele fratilor.

Odata, mergand spre cetate, Sfantul Efrem Sirul acest lucru il cerea de la Dumnezeu, zicand:
- Doamne, Iisuse Hristoase, invredniceste-ma ca intrand in cetate sa ma intalnesc cu acel barbat care va fi puternic a-mi grai cele spre folosul sufletului.
Astfel rugandu-se, cand a ajuns la portile cetatii era ingrijorat. "Cum adica se va apropia de acel batran, ce va afla de la dansul si ce folos va dobandi?!" Deci, calatorind astfel cu atintirea mintii, o femeie indata il intampina si aceasta era o desfranata. Negresit al lui Dumnezeu lucru era acesta, caci pentru cele bune de multe ori le randuieste tainic pe cele potrivnice. Deci, sfintitul Efrem, astfel intalnind pe desfranata, statea uimit oarecum, cautand catre dansa, mahnindu-se si patimind intru sine cu sufletul, ca nu i s-a implinit cererea dupa rugaciune, ci cu totul potrivnic. Iar ea, vazandu-l, iarasi privea la dansul cu ochi necuviosi. Si fiindca astfel multa vreme se priveau unul pe altul, vrand sa o rusineze, si intru sfiala ce se cuvine femeilor a o aduce, i-a zis:
- Pentru ce nu te rusinezi, o, femeie, privind la mine cu ochii atintiti ?
Si aceea zi-se:
- Dar mie asa mi se cuvine, a privi la tine, caci din tine si din a ta coasta sunt luata. Iar tie ti se cuvine a te uita nu catre noi, ci in pamant, din care ai si fost luat.
Acestea auzindu-le Sfantul Efrem a multumit si femeii, pentru folosul ce a avut din vorbele ei, si lui Dumnezeu ii inalta multumire; care chiar si prin cele fara de nadejde, de multe ori, poate face lucruri bune.

Un frate l-a intrebat pe un parinte oarecare, zicand:
- Pentru ce, parinte, acum fratii care se ostenesc prin pustie si prin manastiri, nu pot castiga darurile lui Dumnezeu precum castigau parintii cei de demult ?
Raspuns-a lui batranul, zicand:
- Fiule, parintii cei de demult aveau dragostea frateasca cea desavarsita si fiecare ridica in sus, spre cer, pe fratele sau. Acum, fiindca s-a stins dragostea intre preoti, fiecare il trage in jos pe fratele sau, si pentru aceea nu castiga fratii nostri darul lui Dumnezeu ca parintii cei de demult

Avva Atanasie spunea oarecand ucenicilor:
- Mi-a venit odata un gand si am zis: care este oare deosebirea intre cei cei ce se nevoiesc pentru indeplinirea poruncilor lui Dumnezeu si cei ce nu se nevoiesc?
Si am cazut in extaz si a venit la mine cineva care mi-a zis:
- Urmeaza-ma !
Si m-am dus intr-un loc plin de lumina. M-a oprit langa o usa a carei infatisare nu se poate povesti. Si am auzit ca inauntru lauda pe Dumnezeu o multime nenumarata. Am batut la usa. Si am auzit pe cineva dinlauntru zicandu-mi:
- Ce voiesti ?
- Vrem sa intram, a raspuns conducatorul meu.
Cel dinlauntru a zis:
- Cel care traieste in trandavie nu intra aici.
Dar daca vreti sa intrati, duceti-va si nevoiti-va si nu puneti nici un pret pe zadarnicia lumii.

Frumoase. De unde sunt citate?