Orice pocainta lipsita de nadejde este o pocainta fara rod! Indemnul "tine mintea in iad si nu deznadajdui" reflecta pe deplin acest lucru.

Intre nadejde si gandirea pozitiva exista o legatura directa. A nadajdui inseamna a gandi binele, a crede in binele care exista si a crede in binele care va veni. A gandi pozitiv inseamna a trai impreuna cu Dumnezeu, a avea incredere in El, a crede in pacea si bucuria pe care o da El.

Haideti sa vedem ce fundamente biblice si patristice putem gasi pentru gandirea pozitiva, pentru nadejde, pentru veselia care trebuie sa il caracterizeze pe un crestin adevarat. Sa vedem totodata delimitarile acestei gandiri pozitive crestine de alt tip de gandire pozitiva.

Ati avut momente in viata cand ati reusit sa va schimbati gandirea negativa in cea pozitiva si sa reusiti sa vi se confirme puterea acestei gandiri pozitive? Ce rol a jucat Dumnezeu in aceasta schimbare?

Iosif,asa este,intre nadejde(speranta)si gandirea pozitiva este o stransa legatura,ca de altfel intre credinta,nadejde si dragoste.Dar oricum,trebuie sa stim un amanunt semnificativ:speranta moare ultima si noi toata viata trebuie sa nadajduim,sa nu cadem in disperare,sa nu deznadajduim nici in momentele de cumpana si de mari incercari,la care suntem supusi cu totii,ca sa se vada de catre Dumnezeu,cine trece testul credintei si slujirii Lui Dumnezeu si cine nu.A nadajdui,a spera inseamna a gandi,a vrea si a face binele,a cauta sa facem binele,dupa puterile noastre,atat cat ne sta in putinta sau sa incercam chiar mai mult decat putem sau facem.Cine gandeste pozitiv e normal sa fie optimist,unii ar zice idealist,dar nu e chiar asa.Altii sunt de parere ca a fi pesimist inseamna de fapt a fi realist,dar eu nu consider asa,caci pesimismul ca si negativismul nu duc la nimic bun,decat la sinucideri sau altceva,la delasare,comoditate,monotonie,etc.Intotdeauna Dumnezeu are rolul primordial si trebuie sa ramana asa,pt.a putea face fata tuturor obstacolelor,piedicilor,incercarilor si ispitelor de tot felul,caci numai crezand si nadajduind,dar si iubind,putem intelege adevarata valoare a acestei gandiri pozitive si asadar optimiste,de o incarcatura asa de mare.Sincera sa fiu,am trecut prin perioade dificile peste care nu ma asteptam sa trec,poate cateodata cu o mare usurinta,dar asta se datoreaza sperantei,credintei,rugaciunii si apelarea la Dumnezeu in momentele de restriste si de cumpana din care nu mai vedeam nici o portita de iesire si bineinteles de salvare sau scapare.Asa ca mie imi place f.mult vorba aceasta:"speranta moare ultima".

:)Iosif,de fapt m-am gandit eu mai bine si am ajuns la o concluzie sigura ca" speranta nu moare niciodata"cum nu dispar nici credinta si nici dragostea.Asadar nadejdea,gandirea pozitiva,optimismul,credinta si dragostea de Dumnezeu raman vesnic,de-a lungul tuturor timpurilor.:)

Nadejdea ca si desnadejdea este strans legata de credinta. Desi uneori avem tendinta de a cadea in ispita deznadejdii, prin spovedanie, ajutor, rugaciune ne ridicam din acest grav pacat. Tine mintea ta in iad si nu deznadajdui este o carte de capatai pentru biserica crestin ortodoxa

Foarte frumoasa expunerea ta, Sebastiana ! Ce am fi fara dragoste, speranta si nu in ultimul rind far de credinta. Am fi un desert , de fapt n-am mai fi , sensul nostru ar disparea cu desavirsire. M-a impresionat, acum vreo doua zile, un batrin care find intrebat de un reporter la televizor despre fericire, a spus ca ce ar fi fericirea fara necazuri sau greutati ? Nu am mai gusta asa de bine din ea si nu ar mai fi fericirea, fericire in adevaratul sens al ei. Fara credinta si speranta, totul se naruie. Gindirea pozitiva, este un exercitiu extrem de greu in momente puternic incarcate negativ. Sint multe momente in viata grele, de disperare, de cumpana. A sti sa treci peste ele nu se invata nicaieri. Nu exista o formula magica. A da lectii altora , nu mi se pare corect. Totusi ce ne leaga pe toti deopotriva, este dragostea fata de Bunul Dumnezeu , credinta insasi , dragostea in general si speranta. Rugaciunile , postul in general au un rol determinant in atitudinea noastra fata de incercarile la care suntem supusi, incercari de loc intimplatoare.De fapt in asta lume nimic nu este intimplator,de aceea trebuie sa cautam cu discernamint, cauzele multor necazuri sau neimpliniri ale noastre . Pedagogia Divina este bine alcatuita,dar despre asa ceva putem discuta la un alt topic.

Si totusi ce ne impiedica de foarte multe ori sa gandim pozitiv? Cum ajungem la o gandire pozitiva, pentru ca stim cu totii ca nu este un lucru usor!

Iosif,ne rugam Lui Dumnezeu,ne lasam in grija,in seama si in voia Lui,speram,credem,deci gandim pozitiv si ne pastram optimismul caci ce altceva ne mai ramane decat speranta,ca ne va ajuta Bunul Dumnezeu si EL va randui sa se faca voia Sa,dupa
cum si noi credem cu adevarat si sincer,fara sa ne mintim pe noi sau pe Dumnezeu.

Societatea "moderna" in care traim, unde banul a ajuns la rang de virtute, rautatile celor din jur si raceala lor , sint doar citeva elemente ce fac din gindirea pozitiva un exercitiu extrem de greu. Intarirea credintei continu si un autocontrol al nostru pot diminua gindurile negative,iesirile necontrolate. Trebuie tot timpul sa avem in minte, inima si-n suflet dragostea pentru El si sa constientizam ca asta lume este trecatoare cu bune si cu relele ei , pregatindu-ne cu sufletul deschis pentru viata cea adevarata intru vesnicie in Imparatia Lui Dumnezeu. Este greu ,aproape imposibil sa gindim numai pozitiv .Cel ce afirma contrariul, mi se pare nesincer cu el insusi.

Gandirea pozitiva reala este una care se construieste mai ales datorita momentelor dificile. Incepe prin curajul de a crede in bine atunci cand nimic nu pare sa mai fie asa cum trebuie.

Autosugestionare ? Un joc al minti ? A vedea dintr un esec, un nou inceput ? .... .