Povestea unei cautari si regasiri
 

Motivul acestei scrieri este definirea a ceea ce sunt. Nimeni nu este în acest plan existenţial fără motiv, deşi mulţi se perindează pe aici uitându-şi motivul esenţial. Sunt mulţi care-şi caută motivul - misiunea - scopul vieţii - şi cu atât mai puţini şi-l găsesc. Poate motivul este prea dureros sau prea ruşinos pentru a şi-l aminti. Poate că realitatea le-a spălat conştiinţa metafizică, şi le-a dat alte obiective fictive, irelevante faţă de motivul esenţial. Pentru mine sunt prea multe circumstanţele în care au apărut sclipiri în conştiinţa metafizică. Când eram mic, când mă supăra cineva, şi astea nu erau ifose de copil, spuneam "că am să-i scriu în registrul lui Dumnezeu", ca trecând anii să aflu din Apocalips că cei mântuiţi vor fi scrişi în "cartea vieţii" şi se pare că făceam referire la o carte a faptelor în care ce-i ce necinstesc pe trimişii planului superior vor avea o soartă conform celor scrise în Apocalips. Aplicam doar dreptatea şi uzanţele din planul superior, eram mândru de planul din care veneam. Mândru e un cuvânt imprecis, mai corect spus în mine se reflectau iubirea dreptăţii şi a înţelepciunii, a ascultării voinţei şi a bucuriei de face voia Lui a celui ce mă călăuzea în planul superior, asta este lucrul ce mă încânta nu faptul că sunt mai bun decât alţii, mai avansat spiritual sau alte prostii de genul ăsta. Misiunea ce mi s-a încredinţat, şi pe care nu o văd decât prin ceaţă, o intuiesc dar nu o percep clar, mi s-a părut uşoară, nu ştiam ce mă aştepta în acest plan.
La Bucureşti începusem să percep intenţiile spirituale josnice ale celor ce mă contrariau, la fiecare pas mi se oferea voalat ocazia de a mă dezice de planul din care vin, de a renunţa odată şi pentru totdeauna la misiunea ce mi-a fost încredinţată. Am plecat de acolo nu pentru că mi-am recunoscut înfrângerea ci ca să precizez clar că acel capitol al misiunii spirituale se-ncheie acolo, şi lupta s-a amânat. Prin aceasta am renunţat la oferta de a mă dezice de planul superior şi a urma un destin infam şi damnat. Aşa cum un adept al planului negru - a acelora ce sau dezis de planul superior -mi-a spus că nu sunt pregătit, nu sunt destul de puternic pentru a face faţă aşa a fost. Trebuie să mă regăsesc, să renunţ la orice prostii, pentru a face ceea pentru care am fost trimis. Pentru că până şi Iisus cu toate că nu a abandonat misiunea, nu a reuşit să o ducă la bun sfârşit şi a fost păcălit. Ştiu pentru că am experimentat momentul Iisus până la remiză la care am fost adus. Ştiu că misiunea mea nu este una simbolică, nu este o nouă religie, o nouă filozofie, o nouă morală, este ceva pragmatic este strângerea recoltei acestui plan, până când mai este ceva bun, necoprupt, şi cu sămânţa bun să însămânţez un nou plan, altfel acest plan este condamnat la extincţia deplină, nu am mult timp, dar nici nu mă pot grăbi până nu aflu misiunea şi uneltele prin care să culeg şi să triez recolta. Ştiu din Isaia că nici unul dintre trimişi nu s-a născut desăvârşit în trup şi minte, dar în etern este desăvârşit prin dreptate şi alegerea celui prea înalt. Ştiu că peste toţi a fost azvârlit vălul ignoranţei şi a esenţei păcătului din acest plan. Dar am fost rupt de izvorul înţelepciunii şi iubirii ce în alte timpuri erau mai aproape, am schimbat înţelepciunea ascultării inimii şi a nousului cu nişte flecuşteţe şi distracţii efemere. Dar am regăsit acest izvor, tulbure, dar în care încă curgea apa vieţii. Când l-am descoperit am început să sorb din el ca să-mi astâmpăr setea, setea de dreptate, setea de înţelepciune, setea de a regăsi societatea din planul superior. Ştiu că dacă voi avea din nou dreptatea în inimă şi în minte faptele mele deşi aspre vor fi bune, cuvintele mele deşi nearmonioase şi stângace vor deveni dure ca oţelul, credinţa mea va fi un munte şi tot ce-i imposibil va fi realizat şi tot ce-i de negândit va fi înfăptuit, ce-i ce au luat în deşert pe trimişii planului superior şi pe cei din planul superior şi a preferat întunericul în locul luminii vor culege fructele plantelor ce le-au îngrijit şi le-au crescut în ei. Atunci voi avea cuvântul just, şi prin acesta voi face ceea ce nu au putut face mâinile. Pentru că voi avea gândul just ce se sprijină pe dreptate, dreptate ce sprijină pe adevăr, adevăr ce se sprijină pe înţelepciune şi iubire pe lumina ce se revarsă de sus, din planurile de sus. Acela de care zice Isaiah îi va judeca pe toţi creştini şi necreştini şi legea după care îi va judeca va fi o lege dreaptă pentru că este pătrunsă, este din lumină. Indienii il ştiu sub numele de Kalki, creştinii ca a doua venire a lui Iisus, deşi nu Iisus este cel ce trebuie să vină ci justiţiarul - cel ce face şi nu predică acesta este Mesia - adevăratul Mesia - , Mesia lui Isaiah.