Corect !
 

Şi îmbuibarea, gândul dus doar în a ne umple pântecul, somnul lung , ce aduce trândăvia, fac ca mintea să născocească mai mult nevrute decât vrute. Toate au legătură, sunt ca un mecanism, până la urmă, fiecare piesă şi şurubel are rostul lui, aşa si cum bine ai spus despre rolul postului, precum şi a rugăciunii şi a toate ce ne sunt de un real folos ( o muzică de calitate, o carte interesantă, o plimbare prin natură , etc ) . Toate, absolut toate se legă şi au importanţa lor, iar când mintea este în echilibru, totul e OK ! Dar, iată că există iar un dar, pentru o minte echilibrată, e musai nevoie de o viaţă echilibrată ( pe cât posibil, pentru că perfecţiune nu există în viaţa coordonată de noi ), şi iar ne întoarcem la rugăciune, la post , etc, pentru că această legătură ce toate le leagă , nu are voie şi nu este indicat să se rupă vreodată.
Doamne ajută şi post in linişte şi pace !+

Patericul e îndemnător la rugăciune . . .
 

Spunea odată părintele Părăian : << Patericul e îndemnător la rugăciune, dar nu la o rugăciune de program. E scris undeva , în Pateric :" Călugărul care se roagă numai când se roagă, acela nicidecum nu se roagă". Deci nu se roagă numai când se roagă de program, ci toată viaţa trebuîe să fie o rugăciune ; acel "Rugaţi-vă neîncetat", despre care ştim că l-a zis Sf. Apostol Pavel, ca îndemn : "Totdeauna să vă bucuraţi , neîncetat să vă rugaţi, pentru toate mulţumiţi". >>
Faptul acesta , de a te ţine de Dumnezeu, de a te gândi la Dumnezeu, de a-L avea pe Dumnezeu în prim-planul vieţii noastre, este de fapt, un mijloc de îmbunătăţire sufletească. Înmultind rugăciunea, înmulţim şi mijlocul de a ne apropia de Dumnezeu, de a ne observa pe noi înşine şi putând astfel înlătura gândurile rele.

O altă învăţătură :
 

Un părinte dintr-o mănăstire sau dintr-o pustie a fost chemat de arhiepiscopul din eparhia respectivă şi s-a dus la el. Când s-a întors, l-au întrebat fraţii ce-a văzut pe unde-a umblat. Şi zice el : " Fraţilor , iertaţi-mă, dar să ştiţi că eu n-am văzut decât faţa arhiepiscopului. Celelalte nu le-am văzut". Şi atunci ei, aşa, ironic au zis : "Da ce, avvo, nu cumva s-a scufundat lumea ? " Şi el a zis : "Nu s-a scufundat lumea, dar eu nu mi-am lăsat ochi să umble încoace şi încolo. Am privit în jos, mi-am văzut de cale, m-am dus la arhiepiscop, l-am văzut, şi iarăşi, ca şi când s-ar fi scufundat lumea, m-am întors". Acuma , bineînţeles că n-a fost ca şi când s-ar fi scufundat lumea, că doar el a trebuit să vadă pe unde umblă.
Dar, în orice caz, nu a avut împrăştiere, nu a căutat anume împrăştiere, cum caută mulţi dintre oamenii din vremea de astăzi, când îşi înmulţesc impresiile negative şi nu se mai gândesc la Dumnezeu, ci se gândesc la lucrurile pe care le văd doar aşa, ca să-şi ocupe cumva mintea, ca să-si ocupe cumva sufletul. Apoi despre aşa ceva, cei de demult nu ştiau şi nu voiau să ştie ! Înţelepciunea Patericului este împotriva pricinilor care înmulţesc păcatele rele.

Poţi minţi fără să ai păcat ?
 

Avva Agathon l-a întrebat , odată , pe avva Alonios : " Cum să-mi săpânesc limba, ca să nu mai spună minciună ? " . Avva Alonios i-a răspuns : "Dacă nu vei spune minciuni, multe păcate ai să faci". "Cum adică?", întrebă celălalt . Bătrânul îi zice : "Doi oameni au omorât în faţa ta, şi unul dintre dânşii a fugit în chilia ta. Dregătorul îl caută şi te întreabă : "În faţa ta s-au întâmplat acestea ? " . Dacă nu minţi , îl trimiţi pe om la moarte. Mai bine-l laşi în faţa lui Dumnezeu, cu mâinile dezlegate, căci El le ştie pe toate. << Pateric , ediţia Polirom, 2005 >>

Păcatul cel mai mare rău
 

Sfântul Ioan Gură de Aur, patriarhul Constantinopolului, a ajuns în conflict cu împăratul Arcadie, care era partizan al ereticilor. Odată, împăratul se sfătui cu sfetnicii săi cum l-ar putea pedepsi pe patriarh. Unul dintre sfetnici zise : - Confiscă-i toate averile. Altul : - Arunä-l în închisoare. Trimite-l în exil, zise unul dintre ei. Ucide-l, propuse altul. Ultimul sfetnic zise : - Cu toţii greşiţi, pentru că nici unul dintre aceste mijloace nu vor fi socotite de patriarh ca pedepse. Cree că este un singur mijloc de a-l face nefericit: siliţi-l să păcătuiască. Acest patriarh nu se teme de nimic, în afară de păcat. ( Pr. Nicolae Pura, Pilde, Editura Galaxia, Gutenberg, 2004 ) .

Despre folosul gândurilor rele
 

Întrebat fiind despre gândul curviei, avv Kiros Alexandrinul a răspuns asa : " Dacă nu ai gânduri rele, nu ai nici o speranţă. Dacă nu ai gânduri rele , faci fapta rea. Altfel spus, dacă nu lupţi cu mintea împotriva păcatului, dacă nu-l respingi, îl faci cu trupul. Cine face păcatul, nu este sâcâit de gânduri rele". Bătrânul l-a întrebat pe frate : "Obişnuieşti să vorbeşti cu vreo femeie ? ". Fratele a răspuns : " Nu. Gândurile mele sunt pictori vechi şi noi. Amintiri şi închipuiri de femei nu-mi dau pace". Bătrânul îi zice : "Nu-ţi fie frică de morţi., fugi de vii şi stăruieşte mai mult în rugăciune ".

Despre invidie :
 

Ancharsis a fost întrebat odată: "De ce oamenii sunt uneori mâhniţi ?" Înţeleptul răspunse : "Pentru că de multe ori , ei sunt supăraţi nu numai de nenorocirea lor, ci şi de norocul altora ". << Grigore Comşa , "O mie de pilde" >>

Datoria copiilor faţă de părinţi
 

Un tânăr s-a hotărât să se căsătorească şi a promis viitoarei sale soţii, la dorinţa ei, că va alunga din casă pe bătrânul său tată. Într o zi l-a condus pe bătrân afară din sat, spunându-i să se ducă unde va voi, căci la el nu mai are ce căuta. Ochii bătrânului s-au umplut de lacrimi şi i-a zis fiului său: " Vezi acolo sus pe deal piatra aceea mare ? Până acolo am condus şi eu pe tatăl meu, lăsându-l în voia sorţii. Condu-mă deci şi tu până acolo. - Dumnezeule, strigă fiul, ce aud ? Tu , tată, ai făcut părinţilor tăi această nedreptate pe care voiam să ţi-o fac şi eu ţie acum ? Oare şi copiii mei vor face cu mine astfel ? Vino înapoi şi de acum înainte cea mai bună cameră din toată casa va fi a ta şi te voi îngriji cu credinţă până la moarte.

"Trei parinti aveau obiceiul, in tot anul, de mergeau la fericitul Antonie. Si doi il intrebau pentru gandurile lor si mantuirea sufletului, iar al treilea totdeauna tacea, neintrebandu-l nimic. Iar dupa multa vreme i-a zis avva Antonie lui: iata, atata vreme ai de cand vii aici si nimic nu ma intrebi! Si raspunzand fratele i-a zis: destul imi este numai sa te vad, parinte. "

Iisus este cel mai bun prieten ( Grigorie Comşa - "O mie de pilde" )
 

Un avocat din Italia, după ce şi-a risipit averea, a fost lovit de o boală grea, dar în loc să se îndrepte, el înjura pe Dumnezeu. Avea însă un servitor credincios care îl îngrijea. Servitorul a văzut că era părăsit de toţi prietenii si într-o seară, i-a zis stăpânului său: "Domnule, prietenul dumneavoastră vrea să vă cerceteze" ! . " Care prieten, nu vezi că toţi m-au părăsit ?" . Atunci servitorul a scos o cruce şi a zis : " Iisus de pe cruce nu vrea ca să ajungi în osândă !" Avocatul a plâns cu amar , iar apoi a chemat un preot, care l-a spovedit si l-a împărtăşit.