[COLOR=green][SIZE=3]Ai nevoie de un stapan
[/SIZE]
A fost odata ca niciodata, un om. Traia singur printre multi asemeni lui. Viata i se parea lipsita de sens si de rost, si asta cu toate ca avea bani multi, casa frumoasa si curata, multi servitori etc.
Adeseori se uita la servitorii sai. Ii parea rau de ei, simtea mila fata de ei in inima sa, si isi spunea, ce grea trebuia sa fie viata de sclav... El se bucura zi si noapte de libertatea sa, de banii sai.... Chefuia cu prietenii, avea femei frumoase, manca mancarurile cele mai alese.
Asa isi traia el viata, in vreme ce servitorii lui duceau o viata grea, locuiau in casi modeste, saracacioase, zi si noapte trebuiau sa lucreze, aveau legi de-ale lor, un stil al lor de viata ce omului nostru i se parea greu de suportat, dar cu toate acestea, pe chipurile lor se intrezarea mai mereu un zambet.
Dar odata, la o petrecere, omul nostru s-a intalnit cu un vechi prieten. Si acel prieten, s-a uitat in ochii sai, si l-a intrebat:
- Amice, care-i rostul vietii tale ?
Si omul nostru nu a stiut ce sa ii raspunda...
Pe zi ce trece, aceste cuvinte ii rasunau tot mai des in minte... Care era rostul vietii sale... Avea de toate, si totusi ii lipsea ceva. Nu reusea sa isi dea seama ce ii lipseste, si astfel s-a dus sa caute un sihastru si sa ii caute povata.
A urcat din greu pe drumuri si pe carari rar batute, prin hatisuri intunecate, prin poieni pline de lumina, si pe costise abrupte si inghetate, unde fiece pas te putea duce jos in hau. Si in final, a ajuns la grota unde locuia sihastrul... A intrat inauntru, si sa asezat in fata ascetului, si l-a intrebat asa:
- Ce imi lipseste mie, parinte ?
Sihastrul s-a uitat in ochii sai si i-a spus:
[/COLOR][COLOR=green]- Iti lipseste un Stapan...[/COLOR] :57:

Calculatorul „posedat”
Acum ceva timp bucuroasa ca am descoperit un forum din care am multe de invatat ma concentram zi de zi sa citesc cit mai mult posibil….rugaciuni, sfaturi si multe altele ….care le consideram eu bune ptr suflet …numai ca intr-o zi calculatorul meu a inceput sa dea semne ca vrea sa se strice….avea un bazait ciudat , imaginea devenea neclara….mie una miera tare ciuda mai ales ca era un lucru nou si nu puteam intelege de ce sa se strice. Mi-am chemat sotul si el foarte serios mi-a spus dupa citeva minute ca sigur e posedat ….suparata ca am fost intrerupta din lecturile mele am luat de bun ceea ce mi-a spun si am inceput sa ma gindesc cum sa-l scot de acolo….pe el pe „necuratu’ „…..Dar cum am un sot bun vine cu ideea sa-l mut(pe calculator) cu fata la rasarit poate cine stie pleaca(necuratu’)….asta am si facut….neavand in minte nimic altceva decat cum sa revin mai repede la lecturile mele preferate….mai ales ca nu o pot face decat atunci cand cel mic doarme….am inceput sa mut mobila si sa asez constiicioasa biroul cu fata spre rasarit….si ce sa vezi….bietul meu calculator mergea perfect….zic in sinea mea „ce sot bun si credincios am”…..numai ca el (sotul)de acum incepea sa zimbeasca intr-un fel anume care m-a pus pe ganduri….si l-am luat la zor….intr-un final imi spune linistit ca „necuratu’ „ a ramas pe perete si ca nu are ce sa-i faca….cine credeti ca era cel care mi-a stricat mie linistea?...un mic dispozitiv legat de centrala care se deschidea numai atunci cand temperratura se facea mai mica decat cea programata…acel obiect facea interferente cu calculatorul meu …...sper din suflet ca v-am facut sa zambiti….mai ales ca-i autentica povestirea mea….numai bucurii….

Un fel de morala la povestioare lui Theo
Uneori suntem tentati sa vedem lucruri supranaturale :eek:acolo unde defapt totul este cat se poate de normal:1:.
Mi-a placut povestirea.

[COLOR=green][SIZE=3]Alexandru cel Mare
[/SIZE]
Alexandru cel Mare, unul dintre cei mai mari generali ai tututror timpurilor a cucerit aproape intreaga lume cunoscuta in vremea sa, cu ajutorul vastei sale armate. Intr-o noapte, in timpul unei campanii, neputand sa doarma, a iesit sa se plimbe printre corturile taberei sale.
In timp ce se plimba a gasit un soldat care dormea in timpul serviciului de garda - o greseala capitala. Pedeapsa pentru asemenea greseli era, uneori, moartea pe loc, alteori, comandantul punea smoala pe soldatul adormit si o aprindea.
Soldatul s-a trezit cand Alexandru cel Mare s-a apropiat de el. Recunoscandu-si generalul, tanarului i s-a facut frica.
"Stii care este pedeapsa pentru adormitul in garda?", l-a intrebat acesta pe soldat.
"Da, domnule general" a raspuns soldatul cu o voce tremuranda.
"Soldat, care este numele tau?" a intrebat Alexandru cel Mare.
"Alexandru, domnule general."
Alexandru cel Mare a repetat interbarea: "Care este numele tau?"
"Numele meu este Alexandru, domnule general", a repetat soldatul.
Marele general a intrebat pentru a treia oara, cu o voce mai puternica:"Care este numele tau?"
Si din nou, a treia oara, soldatul a raspuns cu si mai multa frica:"Numele meu este Alexandru, domnule general."
Alexandru cel Mare s-a uitat lung la tanarul soldat, l-a privit drept in ochi si i-a spus: "Soldat, schimba-ti numele sau daca nu, schimba-ti caracterul."

[/COLOR][COLOR=green]Morala: fiecare om isi insuseste caracterul celui pe care-l slujeste, il iubeste sau il admira.[/COLOR]

[COLOR=#008000][SIZE=5]Beneficiile stabilirii scopurilor[/SIZE][/COLOR]

[COLOR=#008000]A avea scopuri ne poate imbogati viata in mai multe feluri:[/COLOR]

[COLOR=#008000]Motivare – Scopurile sunt pietrele de temelie ale motivatiei. Ne dau un motiv de a ne ridica si a merge mai departe.[/COLOR]

[COLOR=#008000]Independenta – Scopurile ne ajuta sa preluam conducerea asupra vietii noastre. In loc sa urmarim multimea sau sa ratacim, ne alegem propria cale, cea care duce spre implinirea ambitiilor noastre.[/COLOR]

[COLOR=#008000]Directie – Scopurile ne dau o destinatie. Este mult mai probabil sa ajungem undeva atunci cand stim incotro ne indreptam.[/COLOR]

[COLOR=#008000]Sens – Scopurile ne dau sens. Viata are sens atunci cand ne este clar ce vrem. In loc sa existam doar de la o zi la alta, scopurile ne dau motive sa incepem sa traim adevarat.[/COLOR]

[COLOR=#008000]Placere – Scopurile sunt antidotul pentru cea mai temuta dintre toate bolile sociale: plictiseala. Cum poti sa fii plictisit cand ai lucruri captivante de facut? Scopurile fac vietile noastre mai distractive, mai interesante si mai provocatoare.[/COLOR]

[COLOR=#008000]Implinire – Scopurile, mai mult decat orice altceva, ne ajuta sa ne atingem potentialul. Stabilirea scopurilor ne ajuta sa vedem ce este posibil. Fiecare pas reusit spre atingerea lor intareste increderea. Fiecare scop indeplinit ne ajuta sa vedem mai mult din ce este posibil si conduce spre noi goluri si spre mai multe succese.[/COLOR]

[COLOR=#008000]Hal URBAN – Cele mai importante lectii de viata [/COLOR]

[COLOR=#008000]REGULAMENT INTERN DE FUNCTIONARE A FIRMEI :57:

[SIZE=3]CONCEDIUL MEDICAL[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=green]Din acest moment nu mai acceptam adeverinta medicala a unui[/COLOR]
[COLOR=green]doctor prin care se adevereste ca sunteti bolnav. Daca puteti merge la[/COLOR]
[COLOR=green]doctor inseamna ca puteti veni si la serviciu.[/COLOR]

[COLOR=green][SIZE=3]OPERATII CHIRURGICALE[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=green]Operatiile chirurgicale sunt interzise. Atata vreme cat[/COLOR]
[COLOR=green]sunteti angajat la noi, veti avea nevoie de toate organele. Nu veti elimina[/COLOR]
[COLOR=green]nimic. Noi v-am angajat intact. In cazul in care eliminati un organ,[/COLOR]
[COLOR=green]vom considera acest lucru indisciplina la locul de munca.[/COLOR]

[COLOR=green][SIZE=3]ZILE IN FOLOS PERSONAL[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=green]Fiecare angajat va primi 104 zile personale pe an. Ele se[/COLOR]
[COLOR=green]numesc sambata si duminica.[/COLOR]

[COLOR=green][SIZE=3]ZILE DE CONCEDIU[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=green]Toti angajatii vor primi concediul in aceeasi perioada a[/COLOR]
[COLOR=green]anului. Zilele de vacanta sunt dupa cum urmeaza: 1 ianuarie si 25[/COLOR]
[COLOR=green]decembrie.[/COLOR]

[COLOR=green][SIZE=3]ZILE LIBERE PENTRU INMORMANTARI[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=green]Aceasta nu e o scuza sa lipsiti de la serviciu. Oricum nu[/COLOR]
[COLOR=green]mai puteti face nimic pentru prietenii, rudele sau colegii morti. In[/COLOR]
[COLOR=green]cazurile rare in care un angajat va fi nevoit sa participe la[/COLOR]
[COLOR=green]inmormantari, acestea se vor programa seara tarziu. [/COLOR]
[COLOR=green]Suntem bucurosi [/COLOR]
[COLOR=green]sa va permitem sa lucrati in pauza [/COLOR]
[COLOR=green]de pranz pentru a putea pleca mai devreme, [/COLOR]
[COLOR=green]cu conditia sa va terminati insarcinarile pe ziua respectiva.[/COLOR]

[COLOR=green][SIZE=3]ABSENTA CAUZATA DE PROPRIUL DECES[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=green]Acest incident poate fi acceptat ca scuza. In orice caz,[/COLOR]
[COLOR=green]este necesar un preaviz de 2 saptamani precum si pregatirea unui[/COLOR]
[COLOR=green]inlocuitor care sa va preia atributiile.[/COLOR]

[COLOR=green][SIZE=3]FOLOSIREA TOALETELOR[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=green]Mult prea mult timp se petrece la toaleta. In viitor se[/COLOR]
[COLOR=green]va merge la toaleta in ordine alfabetica. Spre exemplu angajatii al[/COLOR]
[COLOR=green]caror nume incepe cu "A" se vor duce de la 8:00 la 8:20, cei[/COLOR]
[COLOR=green]cu "B" de la 8:20 la 8:40, si asa mai departe. Daca nu va puteti depalsa in[/COLOR]
[COLOR=green]timpul alocat, veti fi nevoiti sa asteptati pana adoua zi cand sunteti[/COLOR]
[COLOR=green]programati. In situatii de maxima urgenta, angajatii pot face shimb de[/COLOR]
[COLOR=green]locuri intre ei.[/COLOR]
[COLOR=green]Superviserii ambilor angajati implicati in schimb trebuie sa aprobe[/COLOR]
[COLOR=green]aceasta schimbare in scris.[/COLOR]
[COLOR=green]In plus, acum exista o restrictie de 3 minute de stationare[/COLOR]
[COLOR=green]in toalete.[/COLOR]
[COLOR=green]La sfarsitul celor 3 minute se va declansa o alarma, hartia[/COLOR]
[COLOR=green]igienica se va retrage automat, usa de la toaleta se va deschide si[/COLOR]
[COLOR=green]contravenientul va fi fotografiat. La a doua abatere, fotografia va fi[/COLOR]
[COLOR=green]publicata in ziarul intern al companiei la rubrica "Acte de indisciplina".[/COLOR]

[COLOR=green][SIZE=3]PAUZA DE MASA[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=green]Persoanele slabe vor primi 30 de minute pauza de masa,[/COLOR]
[COLOR=green]deoarece trebuie sa manace mai mult pentru a arata sanatoase. Persoanele [/COLOR]
[COLOR=green]cu greutate normala vor primi 15 minute pauza de masa, pentru a-si pastra silueta.[/COLOR]
[COLOR=green]Persoanele supraponderale vor primi 5 minute pauza de masa[/COLOR]
[COLOR=green]deoarece este suficient pentru a lua o pastila de slabit.[/COLOR]
[COLOR=green]Va multumim pentru loialitatea aratata fata de companie.[/COLOR]
[COLOR=green]Suntem aici pentru a asigura o experienta pozitiva angajatilor. Orice[/COLOR]
[COLOR=green]intrebari, comentarii, nelamuriri, plangeri, reclamatii, frustrari,[/COLOR]
[COLOR=green]iritari, suparari, insinuari, acuzatii, vor fi adresate in alta parte.[/COLOR]

[COLOR=green][SIZE=3]CUM NE IMBRACAM[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=green]Este recomnadat sa veniti imbracati la serviciu conform salariului[/COLOR]
[COLOR=green]primit.[/COLOR]
[COLOR=green]Daca purtati pantofi Prada de $350 sau o geanta Gucci de[/COLOR]
[COLOR=green]$600 vom presupune ca o duceti bine din punct de vedere financiar,[/COLOR]
[COLOR=green]deci nu aveti nevoie de o marire de salariu.[/COLOR]
[COLOR=green]Daca va imbracati saracacios, va trebui sa invatati sa va[/COLOR]
[COLOR=green]administrati banii mai bine pentru a va cumpara haine mai frumoase, prin[/COLOR]
[COLOR=green]urmare nu aveti nevoie de o marire de salariu.[/COLOR]
[COLOR=green]Daca va imbracati potrivit, sunteti exact acolo unde[/COLOR]
[COLOR=green]trebuie si in consecinta nu aveti nevoie de o marire de salariu.[/COLOR]

[COLOR=green]Va dorim o saptamana placuta![/COLOR]

[COLOR=green]CONDUCEREA[/COLOR]

[COLOR=green][SIZE=3]Portretul tatalui[/SIZE]

In urma cu multi ani, un negustor foarte bogat, s-a stins din viata pe neasteptate, si a lasat in urma lui foarte multe averi. Nu avea nici o ruda apropiata pe nimeni.
Se stia ca are un fiu care fusese trimis in strainatate inca de cand era copil. Nimeni nu stia cum arata acest fiu, asa ca nu puteau sa-l recunoasca pe adevaratul mostenitor.
Toata lumea, se intreba: cine va fi acela care va mosteni averea cea mare a negustorului?
Dupa ceva vreme, iata ca au sosit in oras trei tineri si fiecare dintre ei, spunea ca el este fiul si mostenitorul adevarat al bogatasului.
Pe cine sa crezi? Toti trei au venit inaintea judecatorului si au cerut sa li se faca dreptate. Atunci, judecatorul a cerut sa i se aduca portretul negustorului. Apoi, a zis catre cei trei tineri:
- Mostenirea se cuvine aceluia care va lovi cu sageata in semnul pe care l-am pus pe portret.
Cel dintai, a intins arcul cu indemanare, a ochit linistit si apoi a tras aproape de semn.
Cel de al doilea a tras si mai aproape de semn.
Cand veni randul celui de al treilea, acesta intinse arcul cu sfiala, incepu sa tremure si aproape plangand zise:
- Nu, asta nu pot s-o fac. Nu ma lasa inima sa trag in portretul preaiubitului meu tata, pe care il vad in fata mea si parca e viu... Mai bine ma lipsesc de toata mostenirea... Eu nu pot sa-l batjocoresc dupa moarte.
Atunci judecatorul a zis.
- Tu esti adevaratul fiu si adevaratul mostenitor. Ceilalti doi care au ochit atat de bine sunt niste inselatori, caci un fiu adevarat nu poate intinde arcul cu atata nepasare ca sa strapunga inima tatalui sau iubit.
[/COLOR][COLOR=green]Acesta este inceputul biruintei.
In viata sa-ti cinstesti intai, parintii.[/COLOR]

[COLOR=green][SIZE=3]O poveste dureroasa... si adevarata...[/SIZE]
[/COLOR]
[COLOR=green]"Aveam douazeci si sase de ani cand s-a nascut fiul meu; George avea perisorul negru, ochisorii verzi si cele mai lungi gene pe care le-am vazut vreodata... A vorbit la noua luni, a mers la zece si a schiat la doi ani. Era bucuria vietii mele si l-am iubit mai mult decat as fi crezut vreodata ca sunt in stare.
[/COLOR]
[COLOR=green]Ca toate mamele, am visat si eu la ce o sa se faca George cand se va face mare. Probabil, inginer. Cu siguranta, schior. Era atat de inteligent, ca a mers la scoala pentru copii superdotati. Intr-o zi, dupa ce-i povestisem unei prietene una din istoriile acelea de mandrie materna, ea ma intreba:
- E minunat ca George este un fiu perfect. Dar daca n-ar fi asa, l-ai mai iubi la fel de mult?
[/COLOR]
[COLOR=green]Dupa ce m-am gandit o clipa la intrebarea ei, am dat-o uitarii pana ce, in anul care a urmat...
George avea opt ani cand s-a sculat intr-o dimineata cu talpa indreptata in sus; nu putea merge decat pe calcai. Am inceput sa alergam pe la doctori, in timp ce diformitatea urca pe un picior si cobora pe celalat. Dupa ce i s-au pus mai multe diagnostice, am aflat ca are distonie de torsiune generalizata - o boala asemanatoare paraliziei cerebrale. [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Va trai, dar isi va pierde capacitatea de a merge, daca nu si controlul muschilor, in urma unor spasme dureroase, involuntare.
[/COLOR]
[COLOR=green]Ma cuprinsese ura impotriva lui Dumnezeu, pentru ca el facuse greseala de a-mi da un copil handicapat; fata de mine, pentru ca eu ii transmisesem cumva boala; impotriva lui George ca era asa diform.
[/COLOR]
[COLOR=green]Ma simteam prost cand mergeam impreuna pe strada. Oamenii ne priveau fix si fie isi mutau privirea repede in alta parte, fie imi aruncau o privire incarcata de mila. Uneori mi-era imposibil sa-l privesc pentru ca arata atat de schilod si hidos. Tipam la el sa mearga drept, ca sa nu vad cat devenise de infirm. El imi zambea si zicea:
- Ma straduiesc, mama.
[/COLOR]
[COLOR=green]Nu mai era frumosul meu fiu. Ma concentram numai la picioarele, bratele, spatele si degetele lui diforme.. Nu mai voiam sa-l iubesc, pentru ca ma temeam ca o sa-l pierd. In locul visului la ce va fi cand o sa creasca era acum teama ca nu va apuca sa creasca.
[/COLOR]
[COLOR=green]Mi s-a rupt inima intr-o zi cand l-am vazut cum incearca sa-si forteze picioarele diforme sa stea pe skate boardul care-i placea atat de mult. I l-am luat si l-am pus in debara pentru "alta data" - i-am spus.
[/COLOR]
[COLOR=green]La culcare in timp ce ne faceam lectura de seara, George imi punea invariabil aceeasi intrebare:
- Crezi ca daca ne rugam din suflet, o sa pot merge maine dimineata cand am sa ma trezesc?
- Nu cred, dar trebuie sa ne rugam oricum.
- Mami, da' copiii imi spun "ologul" si nu se mai joaca cu mine. Nu am nici un prieten. Ii urasc. Si pe ei si pe mine.
[/COLOR]
[COLOR=green]Am incercat toate tratamentele, regimurile si doctorii posibili si imposibili. Am intrat in comitetul de cercetare medicala a distoniei, am infiintat Socitatea de distonie din Anglia. Viata mea era orientata spre un singur tel: sa contribui la gasirea unui leac pentru aceasta boala. Nu-mi doream decat sa-mi vad copilul sanatos, din nou.
[/COLOR]
[COLOR=green]Treptat toleranta lui Geroge fata de boala sa m-a invatat ce inseamna iertarea, dar teama m-a adus aproape de colaps. Atunci, o prietena m-a tarat aproape cu forta la un grup de meditatie. Dupa ce am exersat zilnic, o perioada, am inceput sa sesizez un sentiment de pace inlauntrul meu. [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Pana atunci daruisem doar cand viata fusese buna cu mine; acum dragostea parea sa intreaca puterea mea de intelegere.
Mi-am dat seama ca George a fost profesorul, iar dragostea lectia de viata pe care mi-a predat-o.
[/COLOR]
[COLOR=green]Am inteles atunci ca George a fost si fusese intotdeauna George - un pic sucit, un pic altfel decat ceilalti copii, dar tot fiul meu. Nu ma mai simteam prost pentru ca trupul lui nu era drept. Am acceptat faptul ca nu o sa creasca mare, ca nu va avea acelasi viitor ca oamenii normali... Dar el a crescut cu multa rabdare, mai multa ambitie, si mai mult curaj decat toti cei pe care-i cunosc.
[/COLOR]
[COLOR=green]In cele din urma, datorita tratamentului, starea lui George s-a stabilizat si functionarea gurii si a mainilor lui s-a normalizat. Nu-si putea controla picioarele... [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Avea inca nevoie de carje, zbura la vale cu o energie nepotolita care i-a castigat un loc in echipa olimpica a persoanelor handicapate. Nu putea merge, dar reusea, chiar foarte bine sa schieze.
[/COLOR]
[COLOR=green]Dupa ce a implinit optsprezece ani, a reusit sa indrepte un picior. A renuntat la una din carje. O luna mai tarziu, o arunca si pe cealalta. Schiopata inca la mers, dar... mergea fara sa fie ajutat. A venit sa ma vada la putin timp dupa aceea. [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Stateam in usa si ma uitam la tanarul acela inalt, bine facut, care trecu pe langa mine, si intra in casa.
- Buna mama, spuse zambind. Te invit la dans?

Am ascultat la o reintalnire a colegilor de liceu, cum fiecare se lauda cu succesele copiilor lor:
- Fiul meu e muzician.
- Fiica mea e medic.
Cand in sfarsit, mi-a venit si mie randul, m-am simtit cea mai mandra mama:
- Fiul meu, merge. Si e perfect."
[/COLOR]
[COLOR=green]Sharon Drew Morgen[/COLOR]

Revolta in jungla
 

O ageră maimuţă din jungla africană,
Urcându-se pe-o creangă de arbore, în goană,
Vădit nemulţumită şi tare revoltată,
A explodat: Sunt tristă şi foarte ofensată,
De ceea ce se spune în jungla omenească,
Având ca scop şi ţintă, pe noi să ne jignească.
A apărut în lume o teză mincinoasă;
Că omul ar descinde din buna noastră rasă.
Aflat-am că tăticul acestei teorii,
E un britanic - Darwin, ce-a scris doar inepţii.
E un savant ridicol, un simplu maimuţoi ,
Ce crede că se trage neîndoios din noi.
Eu protestez sălbatic, căci asta-i o prostie
Şi vă îndemn: Nu credeţi aşa gogomănie!
Pe mine, Dumnezeu maimuţă m-a făcut,
Şi sper să nu ajung, ca Omul, decăzut...
Sunt tare mulţumită de viaţa mea umilă,
De viaţa mea curată, de viaţa de gorilă.
Vă-ntreb pe fiecare, iubiţi şi sinceri fraţi,
Ce locuiţi cu mine de ani nenumăraţi,
Aţi auzit vreodată la noi să fie ură?
Că pe la noi se minte, se junghie şi fură?
Nu veţi vedea vreodată cât o să fie luna,
O minte de maimuţă dospind în ea minciuna!
Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi?
Copii lăsaţi pe drumuri sau planuri de război?
Nu veţi vedea vreodată, cât timp purta-vom coadă,
Gorile divorţate sau prunci lăsaţi pe stradă!
Văzut-aţi voi în hoardă, la noi, bolnavi mintali,
Drogaţi, ori lesbiene, ori homosexuali?
La noi văzut-aţi droguri sau vreo tutungerie?
În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie!...
Aţi întâlnit pe creangă vreun cimpanzeu beţiv?
Gibon care să-njure sau pavian parşiv?

N-avem orfelinate, nici penitenciare
Şi nu privim la porno, căci nu avem ziare...
Noi nu ascundem droguri, nu traficăm muniţii.
N-avem televizoare, ce spurcă ochii minţii,
Nici internet, ce-arată atâtea stricăciuni,
Nici cârciumi, nici spitale, nici case de nebuni,
Nici cerşetori în hoardă, nici chefuri dezmăţate,
Şi nici bordeluri scumpe cu dame desfrânate.
În neam la noi văzut-aţi, vânduţi necumpătării,
Prizonieri pe viaţă ai sticlei şi ţigării?
La noi nu sunt nici garduri, nici pui murind de foame,
Sau omorâţi în taină de cele ce-şi zic "mame"!
La noi nu-s sindicate, nici libertăţi în lanţuri,
Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri!
N-avem nici prim-miniştri pe care să-i înjuri,
Nici bani depuşi la bancă, nici alte mari strânsuri.
Nici senatori să doarmă cuminţi în parlament,
Când alţii îşi prezintă un scurt amendament.

La noi nu ai să afli, nicicând, pe cineva,
Precum îi vezi pe oameni, mergând la DNA.
N-o să-ntâlniţi în hoardă vreun cimpanzeu corupt,
Şi nici mişcări rapide, mişcări pe "dedesubt".
Şi dacă facem salturi, nu trecem peste legi,
Cum fac creştinii astăzi în posturi şi câşlegi.
Şi iată încă una din lumea lor de jos,
La noi nu se întâmplă război religios!
Nici ordini mondiale, nici naţionalism,
Şi nici vreo îndoială ce duce-n ateism...
N-avem atâtea secte, ce-s gata să lovească
În dogma noastră veche, în dogma strămoşească.
Şi nici mişcări viclene, rebeli şi antihrişti,
Şi nici apostazie, şi nici ecumenişti.
Noi n-am pus cod de bare cu şase, şase, şase,
Nicicând, pe nuci, pe fructe sau pe rădăcinoase.
Noi nu avem nici carduri, cum are lumea „bună”,
Nici cipuri implantate pe frunte sau pe mână.

Tot ce-am văzut la oameni mai crud şi mai pervers,
E conştiinţa-n lanţuri şi dogma pusă-n vers.
Religia iubirii ce-o afli în Scriptură,
În timp ei au redus-o la datini şi cultură,
Încât ajuns-a lumea să-l pună, cu tupeu,
Acum, pe om în centru şi nu pe Dumnezeu.

De veţi vedea vreodată c-am coborât din pom,
Stricându-mă la minte, având purtări de "om",
Umblând cu baliverne, sau cu găinării,
Ori cu purtări nedemne, sau alte viclenii,
Să mă opriţi la vreme, să nu evoluez,
Şi ajungând ca omul să nu ştiu ce să crez...

E-adevărat că omul, a coborât, ca soi.
Dar nu, fiţi rezonabili, n-a coborât din noi!

... mai multe pe www.popasduhovnicesc.ro

ce copil bun, si ce lectie pentru mame.