Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Despre Biserica Ortodoxa in general (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=506)
-   -   Ortodoxia nu este compatibilă cu capitalismul (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=19185)

costache.lung 06.05.2018 11:38:57

Ortodoxia nu este compatibilă cu capitalismul
 
Un studiu, citat de Bloomberg, susține că ortodoxia nu este compatibilă cu capitalismul: Ortodoxia ar fi o sursă de tensiune între țările ortodoxe și Occident, care poate fi doar atenuată, nu și îndepărtată

Rădăcinile religioase, nu experiența comunistă, sprijină autoritarismul și aversiunea față de risc, scrie Leonid Berșidski într-un comentariu în care este analizată legătura dintre creștinismul răsăritean, comunism și capitalism.

Citând concluzii ale unor autori bulgari, articolul din Bloomberg trage drept concluzie ideea că Ortodoxia a făcut ca anumite țări să devină un teren fertil pentru comunism și, în general, le-a modelat calea, în altă direcție decât în cea luată de țările cu tradiții creștine occidentale.

Iată articolul integral:

Creștinismul Ortodox Răsăritean a făcut mai mult pentru a modela anumite țări ex-comuniste decât comunismul însuși. De asemenea, unii spun că i-au făcut pe locuitorii acestor țări relativ nefericiți și anti-capitaliști. Această teorie a fost intens vehiculată în Rusia, în anii 1990, iar acum a reapărut acum într-un document de lucru al Băncii Mondiale.

Autorii acesteia, fostul ministru bulgar de Finanțe, Simeon Djankov, și Elena Nikolova, de la University College London, au analizat datele din Studiul Mondial privind Valorile și studiul „Viața în tranziție” al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru a vedea legătura dintre background-ul religios și atitudini. Cei doi au ajuns la concluzia că Ortodoxia a făcut anumite ca anumite țări să fie un teren fertil pentru comunism și, în general, le-a modelat calea, în altă direcție decât în cea luată de țările cu tradiții creștine occidentale.

Iată ce au scris cei doi:

„Creștinismul occidental (care a dat naștere catolicismului și protestantismului) a pus accentul pe raționalism, pe explorarea logică, individualism și pe chestionarea autorităților. Creștinismul Răsăritean (din care se trage Ortodoxia Răsăriteană) a fost asociat cu fenomene mistice, a fost mai afectuos și mai comunitar și a pus mai puțin accentul pe lege, rațiune și pe chestionarea autorităților. Remarcabil însă este că aceste diferențe de atitudine pe termen lung au supraviețuit și după aproape 50 de ani de comunism”.

Liderii comunitari nu au fost prea prietenoși în ceea ce privește relația cu Biserica, ci, după cum susțin Djankov și Nikolova, au exploatat trăsăturile lumii ortodoxe, pe care le-au considerat utile, cum ar fi: accentul pus pe tradiție, comunitarismul, „mai puțină încredere în schimburile juridice” și un respect mai mare pentru autoritate. Așadar, mentalitatea modelată de religia suprimată a persistat, reprimând respectul pentru statul de drept, iconoclasmul, creativitatea și inovația.

Dacă sunteți ca mine, puteți vedea ce li se spunea rușilor, bulgarilor, ucrainenilor și oamenilor din fosta Iugoslavie (dar nu și grecilor, care erau bogați la acea vreme și știau despre capitalism) de către elitele emergente, în anii 1990: că, în deplină concordanță cu opera lui Max Weber, filosoful și politologul german, capitalismul a fost strâns legat de tradiția religioasă occidentală, în special de etica protestantă, și că acest lucru a explicat succesul relativ al unor țări ca Polonia și Republica Cehă în epoca post-comunistă.

Se poate citi despre acest lucru și în publicațiile academice de la acea dată - activitatea sociologului Andreas Buss din 1989 a devenit deja una clasică. Dar tradiția, cel puțin pentru ruși, este mult mai veche: ea are rădăcini în opera și activitatea filosofului occidental din secolul XIX-, Pyotr Chaadaev, care credea că, spre deosebire de națiunile europene, Rusia a adoptat un tip greșit de creștinism. „Chiar dacă suntem creștini, rodul creștinismului nu s-a copt pentru noi”, scria el. „ Este ceva în sângele nostru care respinge adevăratul progres”. În anii 1990, când Rusia a încercat să se alăture „lumii civilizate”, Chaadaev a devenit din nou popular.

Apoi, Rusia și vecinii săi ortodocși s-au ridicat pentru a-și găsi locul în lume și s-au fizat, în mare măsură, într-un model de creștere și convergență. Acum, refuzul Rusiei de a se alătura lumii occidentale și disconfortul economic din Grecia, Ucraina și alte națiuni ortodoxe par să fi reaprins această veche linie de gândire.

Djankov și Nikolova se bazează pe dovezi din datele sociologice. Ei spun că creștinii ortodocși sunt mai puțin mulțumiți de viața lor și au mai puțini bani decât catolicii sau decât protestanții - și poate la fel de mult ca persoanele nereligioase. De asemenea, este mai puțin probabil ca ei să sprijine idei noi, să-și asume riscuri sau să dorească să lucreze în marile companii private. De asemenea, susțin mai mult responsabilitatea guvernului și proprietatea statului. Pe scurt, creștinii ortodocși sunt mai puțin potriviți capitalismului.

„Diferențele teologice dintre diferite denominațiuni creștine ar fi putut aduce țările pe căi de dezvoltare diferite, cu mult înainte de venirea comunismului”, scriu Djankov și Nikolova.

În urmă cu douăzeci de ani, aș fi fost înclinat să renunț la această idee pur și simplu pentru că nu consideram că sună intuitiv adevărat. Ba chiar suna destul de umilitor, în condițiile în care majoritatea oamenilor s-a grăbit să se adapteze la o nouă realitate economică, de multe ori în moduri antreprenoriale extrem de nelegitime și în care respectul pentru autoritate a dispărut. Era destul de greu ca acest capitalism sălbatic să se potrivească cu tradiția ortodoxă.

Cu toate acestea, mi se pare greu să nu fiu de acord cu analiza lui Djankov și Nikolova, cel puțin atunci când vine vorba despre Rusia. Abordând problema dintr-un unghi total diferit, Ivan Zabaev, un sociolog rus care lucrează la una dintre cele mai mari universități ortodoxe din Rusia, și care a primit un grant guvernamental pentru cercetările sale recente, a ajuns la o concluzie similară:

„Caracterul specific al ortodoxiei este că activitățile non-vocaționale sau profesionale nu le privește ca pe un mijloc de mântuire, ci ascultarea și umilința față de o persoană mai experimentată din punct de vedere spiritual sau față de o persoană superioară ierarhic”.

Rădăcinile și fundamentele religioase ale unei culturi pot avea într-adevăr un impact mai mare asupra modului în care o țară are nevoie, decât orice considerente raționale, geopolitice sau economice. Dacă este așa, națiunile cu tradiție ortodoxă nu se simt într-adevăr confortabil într-o lume dominată de Occident - o sursă de tensiune care poate fi doar atenuată, nu și îndepărtată.

https://www.activenews.ro/stiri/Un-s...partata-150592

costache.lung 06.05.2018 11:44:50

Cred că forma sovietică de guvernare este cea mai potrivită pentru poporul rus […].
 
Colțul Anacronic: Wall Street și Revoluția bolșevică. Demonstrația impecabilă a faptului că bancherii internaționali au finanțat Revoluția bolșevică

Încă din anii 1920, numeroase pamflete și articole, chiar unele cărți, au încercat să stabilească o legătură între „bancherii internaționali” și „revoluționarii bolșevici”. Rareori aceste încercări s-au bazat pe evidențe solide și niciodată n-au fost argumentate în cadrul contextului unei metodologii științifice. Firește, unele „evidențe” folosite în aceste încercări au fost frauduloase, unele au fost irelevante, multe altele nu pot fi verificate. Examinarea subiectului de către cercetătorii din mediul academic a fost evitată deliberat. Probabil pentru că ipoteza este împotriva distincției nete capitaliști versus comuniști (și oricine știe, desigur, că aceștia sunt dușmani ireconciliabili). În plus, pentru că s-au scris multe lucruri la limita absurdului pe această temă și o reputație academică poate fi ușor ridiculizată. Este un motiv suficient pentru a evita subiectul.

Din fericire, dosarul decimal al Departamentului de Stat, în particular secțiunea 861.00, conține o documentație extinsă asupra legăturii ipostaziate. Când evidența din aceste documente oficiale este pusă împreună cu cea neoficială din biografii, documente personale și istorii convenționale, de aici emerge o poveste cu adevărat fascinantă.

Descoperim că a existat o legătură între unii bancheri internaționali din New York și mulți revoluționari, inclusiv bolșevici. Acești domni din bănci – care sunt identificați aici – au avut o implicare financiară și au plantat rădăcinile Revoluției Bolșevice. Cine, de ce – și pentru cât – este istoria acestei cărți!



Dragă dle Președinte:

Cred că forma sovietică de guvernare este cea mai potrivită pentru poporul rus […].

—Scrisoare către președintele Woodrow Wilson (17 octombrie 1918) din partea lui William Lawrence Saunders, președinte, Ingersoll-Rand Corp.; director, American International Corp.; și președinte adjunct, Banca Rezervelor Federale din New York.




Prima pagină a acestei cărți ilustrează un desen al caricaturistului Robert Minor (1) din 1911 pentru St. Louis Post-Dispatch. Minor, artist talentat și scriitor, a fost, în același timp, revoluționar bolșevic, fiind arestat în Rusia, în 1915, sub acuzația de subversiune, și ulterior finanțat de către finanțiști importanți de pe Wall Street. Caricatura lui Minor ilustrează un Karl Marx bărbos și radios, stând pe Wall Street cu Socialismul sub braț și acceptând felicitările starurilor financiare J.P. Morgan, George W. Perkins, partenerul lui Morgan, ale unui John D. Rockefeller infatuat, John D. Ryan de la National City Bank și Teddy Roosevelt − identificat în principal prin faimoșii săi dinți − în fundal. Wall Street este decorat cu steaguri roșii. Mulțimea care aplaudă și pălăriile din aer sugerează că Marx trebuie să fi fost o figură populară în districtul financiar din New York.

Visa Robert Minor? Dimpotrivă, vom vedea că Minor avea motive solide să reprezinte alianța entuziastă între Wall Street și socialismul marxist. Personajele din caricatura lui Minor − Karl Marx (simbolizându-i pe viitorii revoluționari Lenin și Troțki), J.P. Morgan, John D. Rockefeller — și, firește, Robert Minor însuși, sunt, de asemenea, personaje principale în această carte.

Contradicțiile sugerate de caricatura lui Minor au fost măturate sub covorul istoriei pentru că nu se potrivesc spectrului conceptual acceptat al stângii și al dreptei politice. Bolșevicii sunt la capătul din stânga al spectrului politic, iar finanțiștii Wall Street la cel din dreapta; prin urmare, deducem că cele două grupuri nu au nimic în comun și orice alianță între ele este absurdă. Lucrurile care se opun acestui aranjament conceptual sunt respinse de obicei drept observații bizare sau erori nefericite. Istoria modernă prezintă o astfel de dualitate intrinsecă, iar dacă prea multe fapte inconfortabile au fost respinse și băgate sub preș, avem cu siguranță de-a face cu o istorie neadevărată.



Pe de altă parte, se poate observa că atât extrema stângă, cât și cea dreaptă a spectrului politic convențional sunt absolut colecti- viste.Atât național-socialiștii (de exemplu, fasciștii), cât și socia-liștii internaționaliști (de exemplu, comuniștii) recomandă sisteme politico-economice totalitare bazate pe putere politică nelimitată și coerciție individuală. Ambele sisteme solicită un control monopolist asupra societății. Dacă controlul industriilor repre-zenta odată obiectivul lui J.P. Morgan și al lui J.D. Rockefeller, până la sfârșitul secolului al XIX-lea, cercurile de putere ale Wall Street au înțeles că modalitatea cea mai eficientă de a câștiga un monopol de neclintit era să „joace politic” și să facă societatea să lucreze pentru monopoliști − în numele binelui și al interesului public. Această strategie a fost detaliată în 1906 de Frederick C. Howe în lucrarea sa Confessions of a Monopolist (2). Howe, să nu uităm, este și el un personaj în istoria Revoluției Bolșevice.


Prin urmare, o ambalare conceptuală alternativă a ideilor politice și a sistemelor politico-economice ar fi clasificarea în funcție de gradul de libertate individuală versus gradul de control politic centralizat. Într-o asemenea ierarhie, statul asistențial corporatist și socialismul sunt de aceeași parte a spectrului. Ca atare, vedem cum încercările de a obține controlul monopolist asupra societății pot avea etichete diferite, dar trăsături comune.
Prin urmare, o barieră în calea unei înțelegeri mature a istoriei recente este ideea că toți capitaliștii ar fi adversari de neînduplecat ai tuturor marxiștilor și socialiștilor. Această idee eronată provine de la Karl Marx și i-a fost, fără îndoială, utilă scopurilor sale. În realitate, ideea este un nonsens. A existat o alianță continuă, deși ascunsă, între capitaliștii internaționali și socialiștii revoluționari internaționali − în interesul lor reciproc. Această alianță a fost trecută cu vederea pentru că istoricii − cu câteva excepții notabile − au o prejudecată inconștientă față de marxism și, prin urmare, nu văd posibilitatea unei asemenea alianțe. Cititorul cu o minte deschisă trebuie să țină seama de două lucruri: capitaliștii monopoliști sunt adversari puternici ai antreprenorilor de tip laissez-faire; și, având în vedere slăbiciunile planificării socialiste centralizate, statul socialist totalitar reprezintă piața captivă perfectă pentru capitaliștii monopoliști, dacă se poate face o alianță cu liderii socialiști de la putere. Să presupunem − și este doar o ipoteză în acest punct − că monopoliștii capitaliști americani ar putea reduce Rusia planificată socialist la statutul unei colonii tehnice captive. Nu ar fi aceasta extensia logică internaționalistă, de secol al XX-lea, a monopolului căilor ferate al lui Morgan și al trustului petrolului deținut de Rockefeller la sfârșitul secolului al XIX-lea?

În afară de Gabriel Kolko, Murray Rothbard și revizioniști, istoricii n-au fost atenți la astfel de combinații de evenimente. Relatarea istorică, cu puține excepții, a intrat într-o dihotomie capitaliști versus socialiști. Studiul monumental și inteligibil al lui George Kennan privind Revoluția Rusă menține în mod consistent dihotomia fictivă Wall Street-Bolșevici (3).Russia Leaves the War face o singură referință întâmplătoare la firma lui J.P. Morgan și niciuna la Guaranty Trust Company. Cu toate acestea, ambele organizații sunt menționate clar în documentele Departamentului de Stat, documente la care ne referim frecvent în această carte, și ambele sunt parte din dovezile importante prezentate aici.

Nici auto-denumitul „bancher bolșevic” Olof Aschberg, nici Nya Banken din Stockholm nu sunt menționați de Kennan, deși ambii au fost personaje cheie în finanțarea bolșevicilor. Mai mult, în circumstanțe minore, dar totuși importante, cel puțin pentru argumentul nostru, Kennan comite erori factuale. De exemplu, Kennan spune că William Boyce Thompson, directorul Sistemului Federal de Rezerve, a părăsit Rusia pe 27 noiembrie 1917. Această dată a plecării i-ar face imposibil să fie în Petrograd pe 2 decembrie 1917, pentru a transmite o cerere pentru un milion de dolari către Morgan în New York. În realitate, Thompson a părăsit Petrograd pe 4 decembrie 1918, la două zile după ce a trimis telegrama la New York. Apoi Kennan susține că, pe 30 noiembrie 1917, Troțki a ținut un discurs în fața sovietului din Petrograd, în care a menționat: „Astăzi am avut aici, la Institutul Smolnîi, doi americani aflați în legătură strânsă cu elemente americane capitaliste.” Potrivit lui Kennan, „este greu să-ți imaginezi cine ar fi fost acești doi americani, dacă nu Robins și Gumberg”. Însă, în realitate, Alexander Gumberg a fost rus, nu american. Mai mult, din moment ce Thompson se afla încă în Rusia pe 30 noiembrie 1917, cei doi americani care l-au vizitat pe Troțki erau mai mult decât probabil Raymond Robins, un promotor al mineritului devenit filantrop și Thompson, de la Banca Rezervelor Federale din New York.

costache.lung 06.05.2018 11:45:30

Bolșevizarea Wall Street-ului era cunoscută în cercurile informate încă din 1919. Ziaristul financiar Barron a înregistrat o discuție cu magnatul petrolului E.H. Doheny în 1919 și a numit explicit trei finanțiști importanți: William Boyce Thompson, Thomas Lamont și Charles R. Crane:

La bordul S.S. Aquitania, vineri seara, 1 februarie 1919:

https://www.activenews.ro/coltul-ana...lsevica-145162 (in articol)

Am petrecut seara cu familia Doheny. Dl Doheny a spus: nu poți crede și în democrație, și în socialism. Socialismul este otrava care distruge democrația. Democrația înseamnă oportunități pentru toți. Socialismul întreține speranța că un om poate să nu lucreze și să trăiască la fel de bine. Bolșevismul este adevăratul fruct al socialismului și, dacă vei citi mărturia interesantă din fața Comisiei Senatului de la mijlocul lui ianuarie, care îi arată pe toți acești pacifiști și pacificatori ca simpatizanți ai germanilor, socia-liști și bolșevici, vei vedea că majoritatea profesorilor universitari din Statele Unite predă socialismul și bolșevismul și că 52 dintre aceștia se aflau în așa-numitele comisii de pace din 1914. Președintele Eliot de la Harvard predă bolșevismul. Cei mai răi bolșevici din Statele Unite nu sunt numai profesorii universitari, din categoria cărora face parte și președintele Wilson, ci și capitaliștii și soțiile capitaliștilor, și nimeni nu pare să știe despre ce vorbește. William Boyce Thompson predă bolșevismul și îl poate converti și pe Lamont de la J.P. Morgan & Company. Vanderlip este un bolșevic, la fel și Charles R. Crane. Multe femei se alătură mișcării și nici ele, nici soții lor nu știu ce este și la ce duce. Henry Ford este un altul, la fel și majoritatea din cei 100 de istorici pe care Wilson i-a luat cu el în străinătate, în ideea nesăbuită că istoria îi poate învăța pe tineri demarcațiile geografice între rase, popoare și națiuni. (4)


Pe scurt, aceasta este o istorie a Revoluției Bolșevice și a urmărilor ei, însă una care se distanțează de abordarea conceptuală uzuală a distincției între capitaliști și comuniști. Istoria noastră postulează un parteneriat între capitalismul internațional de monopol și socialismul internațional revoluționar pentru beneficiul lor reciproc. Costul uman final al acestei alianțe a căzut pe umerii oamenilor obișnuiți, ruși și americani.Antreprenoriatul a fost discreditat și lumea a fost ghidată către planificarea socia-listă ineficientă ca rezultat al acestor manevre monopoliste din lumea politicii și a revoluției.

Aceasta este și o poveste a trădării Revoluției Ruse. Țarii, cu sistemul lor politic corupt, au fost respinși numai pentru a fi înlocuiți de persoanele avide de putere ale unui alt sistem politic corupt. Acolo unde Statele Unite și-ar fi putut exercita influența pentru a genera o Rusie liberă, a fost înfrânată de ambițiile câtorva finanțiști de pe Wall Street care, pentru propriile scopuri, puteau accepta o Rusie țaristă centralizată sau o Rusie marxistă centralizată, dar nu o Rusie liberă descentralizată. Și motivele pentru aceste afirmații vor deveni clare pe măsură ce vom prezenta istoria nespusă a Revoluției Ruse și urmările ei. (

costache.lung 08.05.2018 21:03:38

Închinarea la Marx

Pupăciosul bălos de la Bruxelles a dezvelit în buricul Europei o uriașă statuie de bronz a Tartorului Comunismului. Această știre cutremurătoare ar fi trebuit să zdruncine Uniunea Europeană. Nu a reușit nici măcar să-i crape fardul ideologic.

Pe 5 mai, la Trier, președintele Comisiei Europene i-a adus un omagiu nu doar lui Karl Marx (ceea ce ar fi fost îndeajuns de sinistru), ci Comunismului însuși.
Din discursul lui Jean-Claude Juncker la ceremoniile organizate cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la nașterea autorului „Manifestului Partidului Comunist” presa timorată a publicat doar citate sporadice, încercând să mai estompeze din grozăviile pe care acesta le-a spus.

Reproducem mai jos cele mai semnificative pasaje, pentru a înțelege în ce am intrat și încotro ne îndreptăm.

La Trier, Jean-Claude Juncker i-a atribuit filosofiei lui Marx meritul de a învăța Europa că este „îndatorirea vremurilor noastre” să îmbunătățim drepturile sociale. „Uniunea Europeană nu este o construcție defectă, dar este instabilă. Instabilă și pentru că dimensiunea socială a Europei, până în zilele noastre, rămâne ruda săracă a integrării. Trebuie să schimbăm asta.”

Pentru eradicarea sărăciei, Marx a avut o soluție simplă: abolirea proprietății private și dreptul de proprietate al statului asupra mijloacelor de producție.

Juncker i-a luat apărarea pentru ororile comunismului

„Marx nu este responsabil de toate atrocitățile pentru care așa-zișii săi urmași trebuie să răspundă.” (Pasămite, ei doar au întinat valorile comunismului.) „Karl Marx a fost un filosof care a gândit pentru viitor, a avut aspirații creative, iar astăzi este învinovățit de lucruri pentru care nu e responsabil și pe care nu el le-a provocat, deoarece multe dintre lucrurile pe care le-a scris au fost răstălmăcite în opusul lor.”

Operele lui Marx, printre care Capitalul și Manifestul Partidului Comunist, „au schimbat lumea” și „i-au inspirat pe oamenii de pretundindeni”, „învățându-i libertatea, emanciparea și independența”.


Și Juncker nu și-a oprit aici elogiul halucinant, pledând pentru perenitatea gândirii lui Marx și vorbind deschis: „Toți am face bine să ne reamintim de Marx, deoarece memoria și înțelegerea sunt condiții pentru a ne asigura viitorul. Fără memorie și gândire, fără a înțelege memoria, nu se va alege mare lucru din viitorul nostru...”.


Juncker are dreptate: să ne reamintim și să nu avem prejudecăți retrospective. Așadar, pentru ce pleda Marx?

Pe lângă lichidarea proprietății private, deja menționată, Marx a promovat abolirea dreptului la moștenire, centralizarea tuturor creditelor în mâinile statului etc. Ceea ce presupune evident un stat totalitar. O dictatură.

În 1864, cu ocazia înființării Asociației Internaționale a Muncitorilor (Internaționala I), Marx a chemat explicit la „Dictatura proletariatului”. Acest apel l-a intrigat până și pe anarhistul Mihail Bakunin, care (nu prost de felul lui) se întreba: „Dacă proletariatul conduce, peste cine va conduce?... Dacă există un Stat, atunci există o inevitabilă dominație... Poate fi posibil ca întregul proletariat să fie în fruntea administrației?... Sunt vreo 40 de milioane de germani. Vor fi toți 40 de milioane membri ai guvernului?”

Și Bakunin, repetăm, anarhist socialist, continua cu raționamentul: „Ei spun că un astfel jug al Statului, o dictatură, este un mijloc tranzitoriu pentru a ajunge la eliberarea populară totală. Așadar, pentru a elibera masele populare, ele trebuie întâi aservite.”

Operele lui Marx, printre care Capitalul și Manifestul Partidului Comunist, „au schimbat lumea” și „i-au inspirat pe oamenii de pretundindeni”, „învățându-i libertatea, emanciparea și independența”. Așa este: și în România au existat astfel de minunate focare de educație la Aiud, Gherla, Jilava, Periprava, Sighet, Pitești...

Și Juncker nu și-a oprit aici elogiul halucinant, pledând pentru perenitatea gândirii lui Marx și vorbind deschis: „Toți am face bine să ne reamintim de Marx, deoarece memoria și înțelegerea sunt condiții pentru a ne asigura viitorul. Fără memorie și gândire, fără a înțelege memoria, nu se va alege mare lucru din viitorul nostru...”. (Pare Memorialul Durerii răsturnat pe dos!). „Trebuie să-l înțelegem pe Marx în contextul timpului său și să nu avem prejudecăți retrospective.”

Juncker are dreptate: să ne reamintim și să nu avem prejudecăți retrospective. Așadar, pentru ce pleda Marx?
Pe lângă lichidarea proprietății private, deja menționată, Marx a promovat abolirea dreptului la moștenire, centralizarea tuturor creditelor în mâinile statului etc. Ceea ce presupune evident un stat totalitar. O dictatură.
În 1864, cu ocazia înființării Asociației Internaționale a Muncitorilor (Internaționala I), Marx a chemat explicit la „Dictatura proletariatului”. Acest apel l-a intrigat până și pe anarhistul Mihail Bakunin, care (nu prost de felul lui) se întreba: „Dacă proletariatul conduce, peste cine va conduce?... Dacă există un Stat, atunci există o inevitabilă dominație... Poate fi posibil ca întregul proletariat să fie în fruntea administrației?... Sunt vreo 40 de milioane de germani. Vor fi toți 40 de milioane membri ai guvernului?”
Și Bakunin, repetăm, anarhist socialist, continua cu raționamentul: „Ei spun că un astfel jug al Statului, o dictatură, este un mijloc tranzitoriu pentru a ajunge la eliberarea populară totală. Așadar, pentru a elibera masele populare, ele trebuie întâi aservite.”

Islamizarea este gândită de creierele de la Bruxelles ca o primă etapă pentru distrugerea adâncilor și solidelor rădăcini ale creștinismului în Europa. Semiluna împotriva Crucii. Creierele de la Bruxelles speră că, odată creștinismul anihilat, vor putea să stăpânească și să supună noile generații de euro-musulmani. O iluzie fatală. Ca și comuniștii, islamul nu dă niciodată înapoi de bunăvoie ce a cucerit.
Însă probabil cel mai tulburător lucru de la ceremoniile din 5 mai este faptul că Juncker și-a rostit discursul în care a propovăduit viitorul marxist al UE în Basilica lui Constantin, împăratul-sfânt care a pus bazele Europei creștine.

Totul seamănă izbitor cu un ritual satanist, în care elemente creștine sunt răsturnate, pentru a fi batjocorite, maimuțărite. Și atunci ne gândim la toate valorile pe care societatea contemporană le răstoarnă pe dos: familiei tradiționale îi este opusă familia homosexuală, castității îi este opusă sexualizarea de la vârste cât mai fragede, iubirii de aproapele până la jertfa de sine i se opun egoismul și carierismul sălbatic, vieții i se opune cultul morții (vezi cazul Alfie și amploarea luată de eutanasie, inclusiv la copii) etc.

Nu altfel se întâmpla în procesele de „reeducare” din pușcăriile comuniste: deținuții erau puși să batjocorească Evanghelia, astfel încât Întruparea Domnului se transforma într-un act de sodomie, în care un pușcăriaș o juca pe Fecioara Maria și altul pe Sfântul Duh. La final, deținuții erau obligați să se „împărtășească” cu fecale și urină din tinetă.
Una dintre cele mai importante cărți scrise vreodată despre „Sărăbătoritul de la Trier” îi aparține pastorului Richard Wurmbrand și are titlul „Marx & Satan”.

Acest editorial nu se poate încheia mai bine decât cu un citat din Marx, menționat și de Wurmbrand:
„Noi purtăm război contra tuturor ideilor proeminente de religie, stat, țară, patriotism. Ideea de Dumnezeu este fundamentală pentru o civilizație pervertită. Ea trebuie distrusă.”

http://evz.ro/inchinarea-la-marx-si-...=347635&page=2

costache.lung 08.05.2018 21:05:14

Pentru eradicarea sărăciei, Marx a avut o soluție simplă: abolirea proprietății private și dreptul de proprietate al statului asupra mijloacelor de producție.

costache.lung 08.05.2018 21:40:09

Directoarea Centrului Rus de la București e supărată că românii îl critică pe Stalin

Directorul Centrului Rus de Știință și Cultură de la București, Natalia Mujennikova (FOTO), a declarat că îi pare rău pentru că Iosif Vissarionovici Stalin este „criticat aici, uitându-se cui datorează România Transilvania”, arată un articol publicat pe pagina de facebook a instituției.

Afirmația a fost prilejuită de deschiderea unei expoziții de fotografie dedicată celui de-al doilea război mondial pe Bulevardul Lascăr Catagiu din Capitală.

costache.lung 08.05.2018 21:52:18

Stalin a fost singurul conducator crestin-ortodox al Uniunii Sovietice 1917-1992.

El a fost preot ortodox.

Fara Stalin am fi vorbit probabil azi de poporul disparut al ortodocsilor, ca si poporul avar.

Stalin dupa ce a fost singur conducator in decembrie 1941, el a eliberat preotii din inchisori si a dat libertatea la credinta ortodoxa.


Wladimir Iljitsch Lenin, evreu,..... a distrus Biserica ortodoxa

Josef Stalin, preot ortodox....... a eliberat preotii ortodocsi din inchisori

Nikita Chruschtschow, ucrainian (impreuna cu Beria l-a otravit se pare pe Stalin)..a promis ca va arata pe ultimul preot ortodox la TV

Leonid Iljitsch Breschnew, ucrainian prieten vechi cu Chruschtschow,.... traia in aceasi casa cu sotia si o alta femeine (asistenta medicala), musulmanii au mai multe sotii

Michail Gorbatschow..... nu stim cine a fost

Bucuriepedrum 08.05.2018 22:33:39

Citat:

În prealabil postat de costache.lung (Post 660173)
Stalin a fost singurul conducator crestin-ortodox al Uniunii Sovietice 1917-1992.

El a fost preot ortodox.

Fara Stalin am fi vorbit probabil azi de poporul disparut al ortodocsilor, ca si poporul avar.

Stalin dupa ce a fost singur conducator in decembrie 1941, el a eliberat preotii din inchisori si a dat libertatea la credinta ortodoxa.


Wladimir Iljitsch Lenin, evreu,..... a distrus Biserica ortodoxa

Josef Stalin, preot ortodox....... a eliberat preotii ortodocsi din inchisori

Nikita Chruschtschow, ucrainian (impreuna cu Beria l-a otravit se pare pe Stalin)..a promis ca va arata pe ultimul preot ortodox la TV

Leonid Iljitsch Breschnew, ucrainian prieten vechi cu Chruschtschow,.... traia in aceasi casa cu sotia si o alta femeine (asistenta medicala), musulmanii au mai multe sotii

Michail Gorbatschow..... nu stim cine a fost

Ori ești troll, ori delirezi.

costache.lung 09.05.2018 23:37:41

Leonid Iljitsch Breschnew

a fost seful Uniunii Sovietice intre anii 1964-1982. El a incurajat comunismul in tarile musulmane.

A inarmat tarile musulmane, au urmat:

Razboiul de 6 zile, in Junie 1967

Razboiul de distrugere inceata intre anii 1967-1970 intre Uniunea Sovietica, Egipt si Palestinieni, contra Israel.

Razboiul Jom-Kippur, 1973.

Operatiunea de razboi Litani (Martie 1978)

Razboiul din Libanon (Junie-Septembrie 1982)

La 10 Noiembrie 1982 a murit Breschnew.


Tot cand la putere era Breschnew:

Razboiul din Afganistan, interventia miltara a inceput in Decembrie 1979.



Numai in timpul lui Breschnew au ajuns comunistii la putere in tarile musulmane.

Si revolutia din Iran, un fel de comunism religios, a inceput in timpul lui Breschnew.



Ceausescu a venit la putere dupa Breschnew, si era tot timpul la pupat de oameni cu "ceraceaful in cap", ceea ce romanii nu intelegeau.

costache.lung 09.05.2018 23:47:34

Citat:

În prealabil postat de Bucuriepedrum (Post 660175)
Ori ești troll, ori delirezi.

De ce sunt oamenii care gandesc liber trolli sau deliranti? Numai o singura parere este permisa?

Aceasta singura parere ne duce spre bine? Daca inabusim gandirea libera o sa avem o societate mai buna?


Ora este GMT +3. Ora este acum 17:55:11.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.