Iehova e numele din Biblie
 

Cel putin asa era in Biblia Ortodoxa in 1913 . De ce s-a schimbat ?


http://img717.imageshack.us/img717/8...re069lk.th.jpg
http://img145.imageshack.us/img145/8...re072ks.th.jpg
http://img171.imageshack.us/img171/5...ure075q.th.jpg

Numele autentic este Iahve.

După (ne)știința mea, numele corect e IHWH, vocalele sunt o problemă de opțiune, tradiție evreiască de citire etc.

era ceva cu iahve ire

Despre numele lui Dumnezeu
 

Numele folosite pentru numirea lui Dumnezeu in Biblie, sunt: Elohim, Iehova si Adonai.Apoi exista 5 numiri compuse ale numelui Sau :El-Elion: Dumnezeul Cel Prea înalt ( Fac. 14, 18 ),
Iehova Elohim: Domnul Dumnezeu ( Fac. 15, 2 ), El-Roi: Dumnezeul care
ma vede (Fac. 16, 13), Iehova-Iire: Domnul va purta de grija ( Fac.
22, 14 ), El-Elohe-Israel: Domnul este Dumnezeul lui Israel ( Fac. 33,
20 ).În restul cartilor Vechiului Testament, Dumnezeu este identificat prin
alte câteva nume diferite, dintre care amintim aici: El, Eloah, El
Sadai, Ehieh. Semnificatia exacta a acestor nume nu poate fi precizata
astazi cu certitudine.

"Numirea de Eloah, este cea mai rar folosit, aparând numai de 57 de ori
în întreg Vechiul Testament.
"Elohim apare de peste 2.570 de ori în Vechiul Testament si este
inteles de cei mai multi comentatori biblici ca un plural de majestate
al dumnezeirii. Altii vad în aceasta forma de plural o indicatie a
trinitatii lui Dumnezeu, caci desi este un plural masculin, acest nume
apare întotdeauna în Scriptura însotit de un verb la singular.

Elohim este o forma de plural care denumeste un aspect caracteristic
al fiintei divine: Dumnezeu întreit în fiinta ( Fac. 1, 26 ), dar unic
în natura si persoana ( Deut. 6, 4 ).

Adonai, sau mai scurt " Adon " este numirea veche pentru " Stapîn "
sau " Domn " si este aplicata în textul Vechiului Testament si omului
si divinitatii ( Fac. 15, 2 ). Atunci când este aplicat oamenilor "
adonai " se scrie cu litera mica. El apare de 400 de ori în Vechiul
Testament.

Pe lânga aceste nume mai exista în Biblie si un alt numar de termeni
descriptivi care-L identifica pe Dumnezeu. El este caracterizat ca:
Domnul ostirilor, macar ca astazi nu se mai stie precis daca aceste
ostiri erau o referire la multimea îngerilor, la multimea evreilor sau
la multimea stelelor de pe cer.

Un alt termen folosit în mod curent ca nume al lui Dumnezeu este "
Elion ", care apare de aproximativ 30 de ori în textul Vechiului
Testament, fiind tradus de cele mai multe ori prin: " Cel Preaânalt ".

Numirea " El Sadai " este folosita cam de 49 de ori în Vechiul
Testament, si este tradusa de obicei prin: " Cel Atotputernic ". Este
posibil însa ca sensul primordial al acestui nume sa fi fost: "
Stapânul milos ". Cu alte cuvinte, El nu este numai puternic ( stapân
), ci Îi si place sa-Si foloseasca puterea penntru protectia si binele
nostru."

Iehova nu este un nume propriu zis, ci un grup de cuvinte care
desfasoara ceva din caracterul infinit al prezentei si posibilitatilor
divine: " Eu sînt Cel ce sînt " ( Iesire 3, 11-15)
Acest nume de Iehova ne descopera ca Dumnezeu este vesnic , asa prezentandu-se El lui Moise, afirmand cum este scris mai sus "Eu sunt Cel ce sunt"Iesire3 cu 14.
...................
În Sfânta Scriptura gasim o combinatie a acestui nume cu alti termeni
care descopera insusirile si lucrarea pe care o împlineste Dumnezeu.

Astfel:

* Iehova Iire - Domnul poarta de grija - ( Fac. 22, 14 ),
* Iehova Nisi - Domnul Steagul meu - ( Ies. 17, 15 ),
* Iehova Salom - Domnul pacii - ( Jud. 6, 24 ),
* Iehova Sabaot - Domnul ostirilor - ( I Sam. 1, 3 ),
* Iehova Tidchenu - Domnul neprihanirea mea - ( Ier 23, 6 ) etc.

Cel mai des Dumnezeu se descopera lui Israel sub numirea:

* Iahweh Yelohim Israel - Domnul Dumnezeul lui Israel - ( Jud. 5, 3

Doamne ajuta! :53:

Mitropolitul primat Ghenadie (Petrescu) - nascut 1836, decedat 1918; a detinut aceasta functie intre 1893-1896.

Nicolae Nitzulescu _ profesor de teologie, laic. Nascut 1837, decedat 1904.

Deci, tiparitura din poza nu este din 1913, caci Ghenadie nu mai era mitropolit de 17 ani, ci era staret la manastirea Caldarusani. Iar Nitulescu era mort de 9 ani.

Operele lui Nitulescu:

1. Manual de Psihologie, Logică, Morală şi Teodicee, traducere din Charma, Bucureşti, 1870, X + 183 p.;

2. Prescurtare de geografie, Bucureşti, 1873,112 p. (ed. a II-a, Bucureşti, 1875, 83 p.);

3. Compendiu de Istoria Bisericii (până la 1453), Bucureşti, 1875,Vll +248 p.

4. Elemente de Gramatică a Limbii ebraice, Bucureşti, 1887, 184 p.

5. A tradus din limba greacă Noul Asezământ, Bucureşti, 1897 (alte surse indica 1895), 431 p. (reeditat în 1908),

6. Apoi o ediţie întreagă a Bibliei, Bucureşti, 1906; (remarca: editată de Societatea Biblică Britanică).

Unei editii din 1874 a Bibliei , tiparita la Iasi, i s-a atribuit numele de "traducerea Nitulescu", dar nu a fost editata de BOR, ci de Societatea Biblică Britanică.
Oricum, nu era Ghenadie mitropolit primat in 1874.

In schimb, apare mentiunea ca respectivul text (1874) era folosit de baptisti.
Tot in 1874, Carol I NU purta inca titulatura de rege, ci de printz, caci Romania nu a fost regat pana in 1881. Abia din acest an Carol I poarta titlul de rege.

Deci, in cel mai bun caz, singura lucrare a lui Nitulescu aparuta in vremea cand Ghenadie era mitropolit primat (si Carol I rege) ar fi Noul Testament, in 1895.
Asta explica si textul de pe pagina din poza: "tradus din limba originala greaca". Se stie ca limba originala a VT este ebraica.
Daca era textul intregii Scripturi, ar fi trebuit sa scrie "tradusă", plus ca mentiunea despre limba originala greaca nu se potriveste decat NT.

Inca nu am cules si alte date despre tiparitura din fotografie (precizez: in Romania ma ocup cu tipografia, deci ceva meserie cunosc...), dar am banuiala ca poza copertei si a paginii de prezentare sunt ale unei alte carti decat cea din poza cu textul psalmilor.

Textul psalmilor din poza, atat din punct de vedere gramatical, cat si al caracterelor tipografice utilizate, dateaza aproximativ din perioada 1900-1920.
Dar in perioada 1870-1890 se foloseau alta ortografie si alte caractere tipografice.


Cat despre textul psalmilor in care apare numele Iehova:
in originalul ebraic, apare in text tetragrama IHWH.

In traducerea greaca pre-crestina, numita Septuaginta (LXX), apare substantivul propriu Kyrios = Domnul (Dumnezeu), la forma de vocativ Kyrie = Doamne.

In cele mai multe traduceri in engleza apare LORD = Dumnezeu.
Unele dintre acele traduceri sunt mai vechi decat textul romanesc prezentat in poza.
Iar cultele care au o fixatie pe numele Iehova provin din spatiul anglofon.

Faptul ca intr-o traducere romaneasca, indiferent de cine si cand a fost facuta, apare sintagma IeHoVa, (in ebraica vorbita, conform vocalizarii textului, se pronunta IAHVE' ; ultimul H e mut _ sau mai degraba aspirat), indica fie o tendinta a traducatorului de a fi fidel literei textului, dar pierzand semnificatia cuvantului in limba romana (caci rugaciunea lui David se indrepta spre o fiinta, anume fiinta divina, adica Dumnezeu), fie o traducere intentionat facuta pentru a sustine teza numelui lui Dumnezeu din punct de vedere al unei anumite formatiuni religioase.

In plus, la unii psalmi din paginile pozate nu corespunde fie numerotatia, fie numarul de versete cu cel din textul romanesc oficial al BOR, nici cu cel din textul masoretic ebraic, nici cu cel grec din Septuaginta, ci mai degraba cu traducerea Cornilescu.

Sunt de parere ca este o traducere neortodoxa, fie ghidata dupa Cornilescu, fie dupa care s-a ghidat Cornilescu.

Si totusi cum s-a ajuns de la Elohim, Iehova si Adonai la Domnul Dumnezeu? Ce garantii avem ca in Vechiul Testament unde apar aceste nume e vorba de Dumnezeu in fiecare caz mentionat?

Cred ca un raspuns ar fi: din postarea d-lui Calator-prin-ploaie, se remarca faptul ca in textul biblic aceste cuvinte apar atat singure, cat si in asociere unele cu altele atunci cand se refera la Cineva transcendent. Simpla asociere a lor arata ca e vorba de una si aceeasi fiinta: Dumnezeu.

Daca vreti si altfel de raspuns, aveti rabdare si cititi mai jos.

Vechiul Testament incepe cu cuvintele:

Bereshit bara Elohim et-hashamaim ve-et-haaretz. (Geneza = Facerea 1, 1 )

Tradus: Intru inceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul.

Daca cerul si pamantul le-a facut cineva, atunci ori e Dumnezeu , si el este denumit prima data in ebraica Elohim, ori nu e Dumnezeu, ci altcineva pe care il cheama Elohim.
Daca nu le-a facut nimeni, atunci nu mai are rost sa vorbim despre Dumnezeu si sintagmele prin care este EL prezentat in Biblie.

In cartea numita Exodul sau Iesirea, Dumnezeu ii vorbeste direct lui Moise si-l trimite sa aduca poporul evreu la ascultare de EL. Iar Moise il intreaba :
"Iata, eu ma voi duce la fiii lui Israel si le voi zice: Dumnezeul parintilor vostri m-a trimis la voi... Dar de-mi vor zice: Cum Il cheama, ce sa le spun?" (Exod 3, 13)

E greu de interpretat aceasta intrebare daca nu tinem cont de contextul istoric religios in care se afla poporul evreu dupa 400 de ani de vietuire in Egipt.
Egiptenii erau politeisti, aveau un panteon numeros, foarte multe temple si manifestari dedicate acestor zeitati.
Evreii, pe de alta parte, nu-l mai cunoasteau sau nu-l mai recunosteau pe acel Dumnezeu pe care il cunoscusera Avraam, Isaac, Iacov si Iosif, in sensul ca nu mai aveau siguranta ca exista un singur Dumnezeu. Erau mai ancorati in zona politeista, idolatra, decat in realitatea adevaratului Dumnezeu.

Departajarea lui Dumnezeu fata de zeii egipteni (si de alte zeitati cunoscute in zona) trebuia facuta concret. Toti zeii paganilor aveau cate un nume distinct. De aceea Moise pune problema despre cine sa le vorbeasca si cum anume , in asa fel incat sa se vada clar diferenta dintre Dumnezeu care counica prin Moise si zeii de care se ciocneau zilnic.

Iar Dumnezeu raspunde:
"Eu sunt Cel ce sunt". Apoi i-a zis: "Asa sa spui fiilor lui Israel: Cel ce este m-a trimis la voi!". (Exod 3, 14).


Expresia "ehieh asher ehieh" inseamna literal "Eu sunt cel ce sunt", si este corect tradusa.

Mai departe:

Apoi a zis Dumnezeu iarasi catre Moise: "Asa sa spui fiilor lui Israel: "Domnul Dumnezeul parintilor nostri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov m-a trimis la voi. Acesta este numele Meu pe veci; aceasta este pomenirea Mea din neam in neam!" (Exod 3, 15).

Cuvantul ebraic tradus prin "Domnul" este, in original, "Iehowa'h", unde W poate fi citit fie ca "w" din engleza, deci un diftong, fie ca "V" simplu romanesc.
Acest "iehowa'h" este de fapt tot o expresie verbala, care inseamna "cel care este".
Dupa cum se observa, expresia verbala "Cel care este / Cel ce sunt" s-a tradus in cele din urma prin Domnul.

Cuvintul tradus prin "Dumnezeu" este exprimat in textul ebraic tot prin forma substantivului propriu Elohim, iar cand spune "Dumnezeul lui Avraam" etc, deci se leaga de un substantiv in cazul genitiv, apare declinat ca Elohe'i.

Cuvantul "adon".
Ca substantiv comun, inseamna "domn" , ca mod de adresare catre un barbat, exact ca in limba romana contemporana.


Nu sunt lingvist ca sa pot defini concret fenomenul, dar studiind un curs de ebraica biblica am sesizat ca in aceasta limba se produce fenomenul combinarii a doua parti de vorbire intr-una singura. Dar acest cuvant unic rezultat se traduce in limbile moderne prin cele doua cuvinte constituente.

Asa se intampla cu "adon", care din substantiv comun devine substantiv propriu in forma "Adonai", rezultata prin unirea lui Adon cu un pronume personal posesiv.
Se poate traduce "Adonai" prin "Domnul nostru", sau numai "Domnul", cu referire strict la Dumnezeu.

In Vechiul Testament ebraic apar toate 3 cuvintele: Elohim, Ieho'w'a'h, Adonai, cu referire la unul si acelasi Dumnezeu.

In traducerea greaca Septuaginta (LXX), apar doar doua cuvinte prin care se traduc aceste trei sintagme ebraice: Kyrios si Theos.
Primul se traduce literal prin Domnul, dar in romaneste este echivalent cu Dumnezeu, iar al doilea inseamna Dumnezeu.

Oricum am analiza problema, este vorba de una si aceeasi fiinta, Dumnezeu, care apare denumit in mai multe feluri. Acum nu mai am timp sa caut, dar in Biblie este mentionat ca Dumnezeu este cel cu multe nume. Ceasta afirmatie intareste deja constatarea ca nu exista un singur cuvant care sa exprime numele lui Dumnezeu, ci sunt o multitudine.

Am uitat sa precizez ca atunci cand evreii citesc din scriptura (VT) si intalnesc tetragrama IHWH, nu pronunta nici Iahve'h, nici Yehova, ci Adonai...

Cat despre garantii: daca ceea ce scrie in Biblie este cuvantul lui Dumnezeu, atunci garantia consta in faptul ca insusi Dumnezeu vorbeste despre sine, pronuntand toate aceste cuvinte prin care EL se prezinta.

Pe urma, atat comunitatea iudaica, precum si cea crestina garanteaza cu propria credinta si practica religioasa ca peste tot in Scripturi e vorba de unul si acelasi Dumnezeu, iar nu de mai multe personaje, fiecare cu alt nume.

Desigur, unui necredincios nimeni si nimic nu ii va putea garanta vreodata ceva.

Nu e Iehova , e Yahve ,folosit de crestini mai des , numele originar fiind tetragrama YHWH , in ebraica , uitate la avatarul meu, numele de Iehova il folosesc sectantii ''martorii lui Iehova'' deviind mult de pronuntarea corecta