Exorcizarile!
 

Am avut o mica discutie cu un medic primar psihiatru, despre asa zisii demonizati, mi a zis ca nu crede si ca nu exista, spunandui faptul ca in Biblie IIsus a vindecat astfel de oameni, mi-a raspuns ca poate ar fi existat asemenea oameni atunci, in acea vreme. Eu cred ca exista posedati dar sunt putini, majoritatea sunt bolnavi psihici. La Sf Maslu vin tot felul de bolnavi, asadar si unul care este bolnav psihic poate in acel moment sa aiba o criza de schizofrenie, sau sa aiba dubla personalitate...STUDIIND PUTIN, SUNT 2 LUCRURI CARE NU POT FI EXPLICATE DE OAMENII DE STIINTA, LEVITATIA si VORBIREA IN LIMBI DIFERITE ( nu bolborosirea unor cuvinte aiurea), vorbirea clara in limbi diferite... Pun pariu ca nimeni nu a vazut posedati care se ridica de la pamant si leviteaza. Nu am vazut astfel de slujbe, vreau si am rugamintea sa-mi spuneti parerea dumneavoastra!

Eu doar te rog să mă ai mici discuții și cu alți medici primari psihiatri.

Levitatia, pana una alta, n-a fost dovedita. Halucinatia da! Nici vorbirea in limbi nu sta prea bine la capitolul dovezi. Ai crede ca daca atata lume crede in asa ceva chiar e adevarat! Halucinatia e! Si mai ziceai ca stiinta nu explica! Explica foarte clar de ce oamenii cred in asa bazaconii, chiar daca nu sunt adevarate.

Fenomenul levitatiei a fost privit din perspective diferite pe doua continente care descriu culturi foarte diferite: Europa si Asia. In vreme ce pe “batranul continent” levitatia era un fenomen demonic (desi cel mai des “posedatii” erau chiar clerici), in Asia era o adevarata arta, pe care doar cei initiati si experimentati o puteau practica. In religiile orientale, una dintre diferentele semnificative dintre zei si oameni era aceea ca primii posedau darul zborului. Desi, aparent fara nicio explicatie, multi muritori au invatat, de-a lungul timpului, tehnicile artei unice a levitatiei. Brahmani, yoghini, pustnici, magicieni si fakiri si-au impresionat audienta cu abilitatile lor, infruntand gravitatia si incalcand multe reguli ale fizicii.
Unul dintre cele mai cunoscute cazuri din istoria de secol XVII a Bisericii Catolice, care a provocat o adevarat isterie in masa la vremea respectiva este cel al lui Joseph de Copertino. Suferind de debilitate mintala, acesta ar fi fost condamnat uitarii in anonimat, daca nu ar fi avut ciudatul obicei de a-si mai lua zborul din cand in cand. Inteligenta sa limitata a facut ca Joseph sa nu fie acceptat in ordinul calugarilor franciscani, insa la insistentele acestuia, calugarii l-au primit in calitate de frate mirean. Joseph era un credincios impatimit, iar autobiciuirea in scopul iertarii pacatelor constituia o practica frecventa. Cu toate pacatele imaginare sau nu ale mireanului, uneori era de ajuns pomenirea numelui Fecioarei Maria pentru ca acesta sa se ridice de la pamant. Exercitiul sau nu era doar un simplu act de levitatie, ci se transforma intr-un adevarat zbor deasupra capetelor bisericesti.

Eu nu stiu ce mai asteapta multi dintre pacatosii nostrii. In loc sa se vaite atit de cit de nevrednici sunt ar trebui sa puna mina pe bici...si sunt convins ca multi le-ar da din iubire si o mina de ajutor.
Ar trebui dezlegata aceasta practica mult dorita de unii sau unele .

ps. Nu am uitat de tine! :)

poate fi o legenda, un mit, nu stim exact daca asa au stat lucrurile.

Am sa iti spun o intamplare pe care am trait-o, legat exact de acest aspect.
Eu nu am crezut in posedati de diavol si eram cea care respingeam vehement acest fapt.
Am fost, impreuna cu un grup de tineri, sa vizitam manastirile din Moldova. O excursie frumoasa cu multe invataminte. Eram un cor bisericesc care faceam acest pelerinaj.
La manastirea Secu am trait urmatoarea inamplare:
Am ajuns la manastire dupamasa, era in noiembrie si era frig. Am fost primiti in manastire si pentru ca era destul de tarziu biserica mare nu au mai deschis-o. Ne-au spus ca daca vrem sa cumparam suveniruri au in alta parte. Ne-au invitat sa mergem in bisericuta unde faceau slujbele de noapte unde la intrare aveau obiecte de cult si puteam intra sa ne si inchinam si sa ne rugam. Cu totii am mers acolo. Eu cu sora mea eram primele din grup dupa maicuta.
In clipa cand am intrat, un tanar de vreo 17 ani era acolo pe o bancuta. Cand a dat cu ochii de noi, a sarit brusc de pe scaun, s-a napustit spre noi doua cu bratele largi deschise strigand: dragele mele de cand va astept, veniti la mine. Brusc ochii i-au iesit din orbite, privire fixa, horcaia parca si avea o voce metalica usor ragusita , haraita, neomeneasca. Am intrat, dupa noi urmau ceilalti. S-a napustit peste noi, de-a dreptul urcandu-se pe noi efectiv ca si cum ar fi vrut sa se urce deasupra noastra sa ne calce in picioare. O maicuta a strigat la el cu voce poruncitoare si rastita: stai jos, nu misca, ca sperii oamenii si ei sunt nevinovati. S-a oprit brusc si s-a tras inapoi cu spatele pana la bancuta. s-a asejat pe ea, balaganind in stanga si dreapta. Am trecut pe langa el inspaimantati cate unul, lipiti parca de perete ca sa pastram o distanta cat mai mare in timp ce calugarita ne-a spus: nu va temeti ca nu va mai face nimic.
Am intrat inauntru sa ne inchinam si sa cantam o priceazna dupa cum obisnuiam la fiecare manastire. in interior am vazut o femeie cu batic pe cap care statea pe un scaun de pe margine in timp ce o calugarita ii facea cruce pe spate cu o cruce privind-o in ochi si spunandu-i poruncitor: stai cuminte ca sperii oamenii. Iar femeia sarea de-a dreptul ca o minge de pe scaun in sus, asa cum stai in fund pe scaun, deci fara sa se ridice in picioare, sarea ca mingea, sus , jos pe scaun trantita, sus , jos pe scaun trantita si la fiecare saritura striga: ma ardeeeee, ma arde crucea, nu mai fa asa, si incepea sa vorbeasca repede de-a valma, de un anume gheorghe, de parintele ca ce ii face, de cati sunt, ca sunt multi, si urla ca un animal, si iar tipa ca o arde. Aceeasi voce metalica , haraita, usor metalica exact acelasi timbru vocal ca al baiatului de la intrare.
Scena a continuat cat am fost inauntru. Calugarita care ne insotea ne-a spus , nu cantati, ca se sperie mai tare, nu faceti fotografii ca blitul s-ar putea sa ii provoace reactii, inchinati-va, cumparati si mergeti linistiti ca voua nu va face nimic. Cand sa iesim prietenul surorii mele nu s-a abtinut si a facut o fotografie la o pictura de pe perete. Tanarul s-a napustit atunci atat de violent asupra lui incat a trebuit tinut de mai multi oameni. Am iesit de acolo, agitati cu totii, un autocar intreg si nu ne-am linistit decat la Manastirea Neamt la moastele de acolo.
Chiar daca mai aveam indoiala despre existenta posedatilor, aceasta intamplare mi-a spulberat indoielile. Au vazut toti, nu un singur om. Daca actiunile lor pot fi catalogate de un medic psihiatru, vocea identica si la baiat si la femeie , haraita, metalica, neomeneasca si de-a dreptul inspaimantatoare nu poate sa explice medicul.
de asemenea sarirea in sus ca o minge a femeii, la jumatate de metru de scaun, fara sa se ridice in picioare, ci asa in pozitia sezanda, nu poate sa o explice medicul psihiatru. Sunetele scoase de femeie imitand diverse animale salbatice pe care consider ca un gatlej omenesc nu le pot face. Cuvintele spuse de femeie, legat de un numar de draci care se razboiau cu un gheorghe, am intrebat maicuta cine e gheorghe si a spus staretul manastirii, si multe care nu au explicatie.
Aceea voce metalica mi-a ramas in memorie . Era nefireasca si neomeneasca si nu am cuvinte sa o pot descrie decat asa: ragusita, haraita un pic ascutita si metalica.
Asta e intamplarea pe care am trait-o si am vazut cu ochii mei.
Multi vor spune ca nu cred, eu stiu ce am vazut cu ochii mei, ce am auzit cu urechile mele si mai stiu si ceilalti din grupul nostru.

Dobrin, ma gandesc ca acea baba posedata levita, nu? adica sa se ridice o jumate de metru in sus, fara sa sara de pe scaun, e un fel de levitatie.

Si eu am fost martora la asemenea manifestari.Intr-o biserica de cartier din oras, la slujbele Sfantului Maslu participa si un om care scotea niste sunete asemenea descrise de tine de mai multe ori la citirea Sfintelor Evanghelii.L-am reintalnit la Sfintele Liturghii, unde la fel se manifesta si odata l-am insotit cautand sa am o discutie cu el.Mi-a explicat , cu o voce tremuranda, ca acele manifestari sunt fara voia lui si niciun medic pshiatru la care fusese nu-i daduse un diagnostic .Astfel, a ales sa participe la slujbele Sf.Maslu si la Liturghii.Si mi-a mai marturisit ca si in prezenta unor anumite persoane i se intampla asemenea lucru.
Ce pot spune este ca m-a impresionat profund si mare mila mi-a fost de el.

roaga-te pt acel om, dar cu mare grija, sa nu provoci demonul, poate sa-ti faca rau.