Iubirea-porunca esentiala in crestinism !
 

"Iata porunca noua va dau voua:Sa va iubiti unul pe altul asa cum v-am iubit Eu! Asa va cunoaste lumea ca sunteti ucenicii mei."

Cum reusim sa ne iubim noi,crestinii ortodocsi, unul pe altul?

Cum ii iubim pe ceilalti crestini?

Dar pe necrestini sau atei?

Cred ca sunt definitii nenumarate ale iubirii : a avea mila pentru nevoile trupesti ale celuilalt, a avea mila de nevoile sufletesti ale celuilalt, a anticipa nevoile celuilalt ,a intelege pe celalalt, a rabda pe celalalt ,a trai in comuninune de fapta si rugaciune,a comunica ....
Si nu m-as opri pina maine .
Toate inseamna iubire.
Un numitor comun cred ca se impune insa .
Toate gesturile de iubire sa vina din inima ,sa fie simtite , sa se faca cu bucurie.
Aceasta e adevarata dragoste ,care face diferenta intre un simplu gest de milostenie ,si intre iubire.
Asa cred ca se si explica pasajul "daca as da toata averea sa fie impartita saracilor,si dragoste nu am,nimic nu sunt" (Ap Pav,Cor)
Adevarata iubire este acea in care se intalnesc toate :
inima ,ratiunea ,eu insumi,celalalt,Dumnezeu .

Impartasesc aceste definitii ale iubirii aproapelui descrise mai sus.

Crestinismul, urmarea lui Hristos, aduce dupa sine revelarea Lui in noi.
"...pana ce va lua Hristos chip in voi!" (Gal.4:19)

Acum, dragostea este esenta relatiei noastre atat cu omul cat si cu Dumnezeu.

*** Dragostea fata de Dumnezeu consta in ascultarea de El, ascultarea de poruncile Lui.
"Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele." (Ioan.14:15)
"Cine are poruncile Mele si le pazeste acela Ma iubeste; si cine Ma iubeste va fi iubit de Tatal Meu. Eu il voi iubi si Ma voi arata lui." (Ioan.14:21)
Nu exista dragoste pentru Dumnezeu fara ascultare de ceea ce El a hotarat pentru tine.

*** Dragostea fata de om vine in intampinarea nevoilor celuilalt.
Nicolae Steindhart sintetiza atat de frumos: "Crestinismul inseamna celalalt."

"Dragostea (fata om):
-este indelung rabdatoare;
-este plina de bunatate;
-dragostea nu pizmuieste;
-dragostea nu se lauda;
-nu se umfla de mandrie;
-nu se poarta necuviincios;
-nu cauta folosul sau;
-nu se manie;
-nu se gandeste la rau;
-nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar;
-acopera totul;
-crede totul, nadajduieste totul;
-sufera totul." (1 Cor.13:4-7)

In dragostea unui crestin nu exista "eu" ci numai "tu" sau "el".

Dar pentru ca in firea noastra de om nu poate exista o astfel de dragoste, oricat de morali sau de sociabili am fi, atunci Dumnezeu a gasit cu cale sa ne dea pe Fiul Sau pentru mantuire, pentru iertare si Duhul Sau pentru descoperirea Fiului Sau si a Dragostei Sale in noi.

Astfel, prin Hristos, un om numai este creatia lui Dumnezeu ci fiu al lui Dumnezeu.

Prin Hristos, Dumnezeu ne naste din nou, din El, din Dumnezeu si apoi prin Duhul Sfant ne creste pentru a deveni asemnea chipului Fiului Sau - Dragoste.

Si eu impartasesc ce ai scris.
Totusi ,referitor la propozitia de mai sus, cred ca in iubire nu poti scapa de 'eu'-l propriu.
Iubirea e indreptata catre ceilalti,e adevarat,dar masura esti tot 'tu insuti'
"Iubeste-l pe aproapele ca pe tine insuti"
Doar trecind prin filtrul tau ,ce ai face tu in situatia respectiva,poti intelege ce isi doreste aproapele.
Dumnezeu nu ne cere sa ne golim de noi insine. Ci doar asa cum ne iubim pe noi,sa iubim si pe ceilalti. Sa le facem loc 'lor' in sufletul 'nostru'.

O, nu, nu asta trebuia sa las sa se inteleaga din mesajul meu.

Prin afirmatia: in dragostea unui crestin nu exista "eu" ci numai "tu" sau "el" trebuia sa las sa se inteleaga cumva nevoile celuilalt inaintea nevoilor mele.

Deci eu exist. Insa, in raport cu fratele meu de exemplu, eu ma "abandonez" pe mine in favoarea lui si invers. Facand astfel implinim in noi porunca care zice:
"Iubiti-va unii pe altii cu o dragoste frateasca. In cinste, fiecare sa dea intaietate altuia."(Rom.12:10)

Dar pe hoti, ticalosi, perfizi, excroci, traficanti de carne vie, traficanti de organe, dictatori, criminali in serie, dementi, mafioti, ucigasi cu sange rece, schingiuitori, santajisti, invidiosi, lacomi, zeflemitori, agresori..?

Dar atunci cand suntem chiar victima acestora?

Cristos a înviat!Nu putem fi victime decât cu participarea noastră voluntară, din voința noastră de a apela la ei sau din ignoranța noastră de a ne feri de ei, nu-i așa?

Dacă însă ei apelează la noi, se cuvine să ne oferim sincer ajutorul.

Dragostea este principiul lui Dumnezeu. Ce face El facem si noi, fii Lui.

Noi nu iubim pacatul dar iubim pe pacatos. Iar iubirea aceasta nu consta in tandreturi, imbratisari sau declaratii. Ci iubim sufletul lui care, acum pierdut, Dumnezeu il poate intr-o zi mantui.

Un moralist, nu poate iubi un dusman, dar cata vreme este in Hristos, un fiu al lui Dumnezeu poate.

Vechiul Legamant era sapat in piatra insa Noul Legamant este sapat in carne, in inimile noastre si este facut in Sangele scump al Domnului si Dumnezeului nostru, Iisus Hristos.

Vechiul Legamant al lui Dumnezeu cum omul in Adam:
"Ati auzit ca s-a zis: "Sa iubesti pe aproapele tau si sa urasti pe vrajmasul tau." (Matei 5:44)

Noul Legamant al lui Dumnezeu cu omul nascut din El, prin Iisus Hristos:
"Dar Eu va spun: iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc, ca sa fiti fii ai Tatalui vostru care este in ceruri..." (Matei 5:45,46a)

Intrebarea era cum poti iubi un criminal sau un violator?

O persoana care este astazi criminal, in viitor poate deveni sfanta.
Iar un om care astazi este virtuos maine poate deveni un criminal.
Nu avem nicio certitudine cu privire la dinamica sufleteasca nici a noastra, nici a altora.

Atata vreme cat nu se cunoaste in mod esential - direct - natura persoanei, natura virtutii si natura pacatului - este practic imposibil.

Teoretic ne straduim - dar fara aceasta intelepciune, realitatea ne va birui de fiecare data, fara exceptie.

Harul Lui Dumnezeu ne poate darui aceasta tarie a dragostei - dar si in acest caz, puterea simtirii este sustinuta de "cunostinta" - sau vederea adanca in maruntaiele miscarilor sufletului.