Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)
-   -   Povesti cu talc (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=4538)

silverstar 18.09.2008 07:28:04

La trecut...

Subsemnatul, va aduc la cunostinta hotararea irevocabila de a demisiona oficial din functia de ADULT pe care o detin acum abuziv.
Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.
Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma nterseze cat costa asigurarea pe anul viitor.
Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.
Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-ma cu uimire de ce adultii nu fac la fel.
Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla.
Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece
cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.
Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.
Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.
M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.
Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala(...), frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.
Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate , care isi
vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.
Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?
Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Jenica repetentul, atunci cand jucam fotbal in curtea scolii?
Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.
Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetiile echipajului “Sperantei”, navigand cu “Toate panzele sus” si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.
Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!
Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi
petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.
Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.
Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat:
“Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?”, deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.
Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic - Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.
Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.
Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate .Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MIC!

(text preluat de pe www.igu.ro/latrecut)

mihai07 18.09.2008 09:07:49

Citat:

În prealabil postat de silverstar
La trecut...

Subsemnatul, va aduc la cunostinta hotararea irevocabila de a demisiona oficial din functia de ADULT pe care o detin acum abuziv.
Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.
Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma nterseze cat costa asigurarea pe anul viitor.
Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.
Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-ma cu uimire de ce adultii nu fac la fel.
Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla.
Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece
cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.
Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.
Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.
M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.
Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala(...), frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.
Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate , care isi
vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.
Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?
Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Jenica repetentul, atunci cand jucam fotbal in curtea scolii?
Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.
Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetiile echipajului “Sperantei”, navigand cu “Toate panzele sus” si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.
Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!
Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi
petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii.
Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.
Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat:
“Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?”, deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.
Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic - Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.
Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.
Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate .Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MIC!

(text preluat de pe www.igu.ro/latrecut)

eh...daca am putea da timpul inapoi :rolleyes:

dorinastoica14 18.09.2008 14:14:22

Iesind cu alta femeie
De putin timp in urma am inceput sa ies cu alta femie,in realitate,aa fost ideea sotiei mele.....
-Stiu ca o iubesti!imi spuse intr-o zi luindu-ma blind de mina!
-Viata e scurta,daruieste-i putina bucurie si ei!
Am privit-o uimit fara a intelege ce voia de la mine
-Dar eu te iubesc pe tine,cum imi ceri una ca aceasta?
-Stiu dar,o iubesti si pe ea asemenea.
Cealata femeie despre care imi vorbea sotia mea era mama.vaduva de ceva ani avindu-ma doar pe mine in orasul acela dar pe care o vizitam foarte rar din cauza serviciului si a familiei.
In seara urmatoare am trecut pe la ea si i-am spus ca la sfirsitul saptaminii vom iesi impreun la restaurant si la un film.M-a privit mirata caci nu mai facusem niciodata o astfel de invitatie.Pentru es un astfel de comportament era sem de veste rea.
-Nu mama nu s-a intimplat nimic,vreau doar sa petrecem o seara impreuna.
Plecind de la serviciu spre casa mamei in ziua hotarita ma simteam nervos caci nu eram obisnuit sa fac aceasta,dar ajuns in fata casei ei,in seara de toamna am vazut-o imbracata cu vechiul palton cu parul coafat si cu rochia de la nunta noastra, invaluita parca intr-o lumina nefireasa asemenea unui inger, si enervarea mi-a trecut ca prin minune.
Cind am intrat in restaurantul luxos cu ea la brat mi-a soptit emotionata la ureche
-Ma simt parca as fi Prima Doamna a tarii!!
I-am citit meniul caci ea nu mai vedea aproape de loc.
Am vorbit,am depanat amintiri,ne-am simtit minunat iar filmul nu l-am urmarit caci mereu aveam ceva sa ne spunem.La despartire mi-a spus:
-Data viitoare ies cu tin daca ma lasi sa te invit eu.Am sarutat-o pe frunte si i-am spus ca o iubesc.
Dar....nu avea sa mai fie o data viitoare caci peste citeva zile mama a murit de infarct.

Dupa citeva saptamini am primit un plic de la rstaurantul unde cinsem cu mama in seara aceea:"Cina pentru doua persoane platita anticipat-stiam ca nu voi mai fi,am platit pentru tine si sotia ta,nu vei putea niciodata intelege ce a insemnat pentru mine seara in care m-ai scos in oras.Te iubesc-Mama"

Atunci am inteles cit este de important sa spui la timp "te iubesc"si sa daruiesti fiintelor dragi putin din timpul tau.
Nimic in viata ta nu este dupa Dumnezeu mai important decit familia.
Daca mama ta mai traeste mergi chiar acum si fa-i o bucurie spune-i macar ca o iubesti, daca s-a mutat intre cei drepti pune-i pe mormint o floare!
Mine s-ar putea sa fie tirziu,iesi azi cu alta femee!!!!!


elena2008 18.09.2008 14:26:14

Citat:

În prealabil postat de mihai07
Discutie intre doi embrioni
- Tu crezi in viata de dupa nastere?
- Desigur! Dupa nastere trebuie sa urmeze ceva… Probabil ca ne aflam aici tocmai pentru a ne pregati pentru ceea ce urmeaza.
- Ce prostie! Dupa nastere nu urmeaza nimic. Si, de altfel, cum ar putea sa arate?
- Nu stiu exact, dar desigur ca va fi mai multa lumina decat aici. Poate ca vom umbla pe propriile picioare si vom manca cu propria gura…
- Ce ciudat! Nu se poate sa umbli. Iar ca sa mananci cu gura, chiar ca ar fi de ras! Doar noi mancam prin cordonul ombilical… Insa ia sa iti spun eu ceva: putem exclude viata de dupa nastere, pentru ca deja acum e prea scurt cordonul ombilical.
- Ba da, ba da, cu siguranta va fi ceva. Insa, probabil, ceva mai altfel decat ne-am obisnuit noi aici.
- Pai de acolo nu s-a intors nimeni. Odata cu nasterea, viata se termina, pur si simplu. De altfel, viata nu este altceva decat o permanenta inghesuiala, intr-un intuneric profund.
- Eu nu stiu exact cum va fi daca ne vom naste, dar desigur ca o vom gasi pe MAMA, iar ea va avea grija de noi.
- Pe mama? Tu crezi in mama? Si dupa tine, unde ar putea ea sa fie?
- Pai oriunde, in jurul nostru. Doar traim in ea si prin ea. Fara ea, nu am fi deloc.
- Eu nu cred asta! Eu nu am vazut nicicand, nici un fel de mama, asa ca e evident ca nu exista!
- Dar, uneori, cand suntem in liniste, o auzim cum canta, simtim cum mangaie lumea din jurul nostru. Stii, eu cred ca viata adevarata ne asteapta abia de acum incolo!

multumesc pentru aceasta poveste... iti deschide ochii si te umple de dragoste...

elena2008 18.09.2008 14:27:40

dorinastoica, minunat...sa privim atent in jurul nostru si sa vedem cati oameni au nevoie de un "te iubesc"...

dorinastoica14 18.09.2008 16:50:39

T O P I C U L A C E S T A E S T E A B S O L U T M I N U N A T.
CITIND PARCA TE SIMTI MAI APROAPE DE DUMNEZEU - NU-L LASATI SA MOARA!

silverstar 18.09.2008 18:53:10

DE CE NU SUNTEM FERICITI?

Într-un mic orășel trăia o femeie cu cei doi feciori ai ei. Unul dintre feciori era negustor de umbrele iar celălalt își câștiga existența vânzând sandale.
Această femeie era mai mereu tristă. Văzând‑o mereu în această stare de tristețe, un om a întrebat‑o:
- Ce te supără femeie? Ce necaz îți chinuie sufletul?
Femeia îi răspunse:
- Vezi dumneata, acum plouă. Unul din feciorii mei trăiește din vânzarea de sandale. Din cauza vremii afacerea lui are de suferit. Cum să nu fiu necăjită?
Peste câteva zile soarele își făcu simțită prezența în micul orășel dar mai puțin în inima femeii căci ea tot tristă și abătută era. Nedumerit acum, omul o întrebă din nou:
- Acum e soare, nu asta așteptai? Feciorul tău are acum o afacere prosperă vânzând sandale, de ce ești în continuare supărată?
Femeia îi răspunse:
- Ooo, vezi dumneata, celălalt fecior al meu vinde umbrele. Cine cumpără umbrele pe vremea asta însorită? Înțelegi acum de ce sunt tristă?
- Sunt și mai nedumerit acum, răspunse omul. Din câte mi‑ai vorbit despre feciorii tăi, eu înțeleg că tu ar trebui să fii mereu o mamă fericită. Când plouă, feciorul tău care vinde umbrele prosperă iar când e soare celălalt fecior al tău vinde sandale.”

„În timp ce înțeleptul este fericit și în iad, prostul suferă și în rai.”

anishorik 18.09.2008 19:14:30

Scrisoare adresata de Al. Vlahuta fiicei sale, Margareta
'Sa traiesti Mimilica draga, sa fii buna, sa fii buna, pentru ca sa poti fi fericita. Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru ca mai intai nu pot fi iubiti si al doilea...al doilea, pentru ca norocul si celelalte 'pere malaiele', care se aseamana cu el, vin de-afara, de la oameni, de la imprejurari , asupra carora n-ai nicio stapanire si nicio putere , pe cand fericirea, adevarata fericire, in tine rasare si-n tine infloreste si leaga rod, cand ti-ai pregatit sufletul pentru ea. Si pregatirea asta e opera de fiecare clipa;- dar vai, cand pierzi rabdarea imprastii tot ce-ai insirat si iarasi trebuie s-o iei de la inceput. De aceea si vezi asa de putini oameni fericiti...atatia doar, cat merita.
A, daca nu ne-am iubi pe noi fara de masura, daca n-am face atata caz de persoana noastra si daca ne-am dojeni de cate ori am mintit sau ne-am surprins asupra unei rautati ori asupra unei fapte urate, daca in sfarsit, ne-am examina mai des si mai cu nepartinire (lesne-i de zis), am ajunge sa razuim din noi partea aceea de prostie fudula, de rautate si de necinste murdara, din care se ingroasa dobitocul ce se lafaieste in nobila noastra faptura. Se stie ca durerea e un minunat sfatuitor. Cine-i mai deschis la minte trage invatatura si din durerile altora.
Eu am mare incredere in vointa ta. Ramane sa stii doar ce vrei. Si vad ca ai inceput sa stii asta. Doamne,ce bine-mi pare c-ai inceput sa te observi, sa-ti faci singura mustrari si sa-ti cauti singura drumul cel adevarat, mantuirea sufletului!
Asa,Mimilica draga, cearta-te de cate ori te simti egoista, de cate ori te musca de inima sarpele rautatii, al invidiei sau al minciunii. Fii aspra cu tine, dreapta cu prietenii si suflet larg cu cei rai. Fa-te mica, fa-te neinsemnata de cate ori desertaciunea te indeamna sa strigi: 'Uitati-va la mine!' Dar, mai ales, as vrea sa scriu in sufletul tau acestea: Sa nu faci o fapta a carei amintire te-ar putea face vreo data sa rosesti. Nu e biruinta pe lume, nici sprijin mai puternic , nici multumire mai deplina, ca o constiinta curata inaintea bunului Dumnezeu.
Pastreaza scrisoarea asta. Cand vei fi de 50 de ani, ai s-o intelegi mai bine. Sa dea Dumnezeu s-o citesti si atunci cu sufletul senin de azi.
Te imbratiseaza cu drag, A. Vlahul
Cand ai implinit saptesprezece ani':)

mirelat 18.09.2008 20:38:59

Citat:

În prealabil postat de anishorik
Scrisoare adresata de Al. Vlahuta fiicei sale, Margareta
'Sa traiesti Mimilica draga, sa fii buna, sa fii buna, pentru ca sa poti fi fericita. Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru ca mai intai nu pot fi iubiti si al doilea..."

:) da, superba a aceasta scrisoare... imi aduc aminte ce tare m-a impresionat cand am citit-o prima data, la casa memoriala a lui Al. Vlahuta de la Man. Agapia.

silverstar 19.09.2008 07:02:19

Sensul vieții

Un profesor își termină cursul și apoi rosti cuvintele obișnuite:
- Aveți nelămuriri?
Un student zise:
- Domnule profesor, care este sensul vieții?

Unul dintre cei din sală, care era pe punctul de a pleca, începu să râdă. Profesorul îl privi îndelung pe student, cercetând parcă dacă era o întrebare serioasă. Înțelese că da.
- Am să vă răspund.

Scoase din buzunarul de la pantaloni portofelul și din el o oglinjoară rotundă, nu mai mare decât o monedă. Zise apoi:

- Eram copil pe timpul războiului. Într-o zi am găsit pe stradă o oglindă făcută țăndări. Am păstrat ciobul cel mai mare. Acesta este. Am început să mă joc cu el și am fost încântat să văd cum puteam cu ajutorul lui să îndrept reflexul luminii în cele mai întunecoase unghere, unde soarele nu ajunge niciodată: găuri adânci, crăpături, ascunzișuri. Am păstrat oglinjoara. Devenind bărbat, am înțeles că acesta nu era un simplu joc de copil, ci o prefigurare a ceea ce aș fi putut face în întreaga mea viață.

Eu însumi sunt o frântură dintr-o oglindă pe care încă nu am văzut-o întreagă. Prin ceea ce am însă pot aduce lumină, adevăr, înțelegere, cunoaștere, bunătate, bândețe în ascunzătorile din inimile oamenilor și să schimb ceva în unii. Poate că alții vor face la fel dacă mă vor vedea pe mine. Cred că în acesta constă sensul vieții.


Ora este GMT +3. Ora este acum 02:06:50.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2020, Jelsoft Enterprises Ltd.