Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Postul (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5059)
-   -   Despre Post (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=8924)

anna21 12.07.2010 15:51:53

Ce, cat, cum mananca un crestin (continuare)
 
Voi continua cu partea despre tamaduirea gastrimarghiei.
Sper ca nu plictisesc.
Acest text mi-a raspuns multor intrebari stranse de-a lungul timpului.. de la "este bautul cafelei un pacat?".. dar placerea de a cumpara lucruri exclusiviste (branzeturi frantuzesti, patiserie daneza, ciocolata belgiana..)? Dar sa ne umplem burtile in sarbatori? Cat timp si migala este firesc sa investim in prepararea mancarurilor? etc..

Tamaduirea gastrimarghiei

Sfântul Vasile scrie: „Așa se păzește scopul înfrânării, folosind atât cât avem de trebuință, cele ce sunt mai ieftine și neapărat trebuincioase pentru viață, ferindu-ne totodată de urmările păgubitoare ale saturării peste măsură, iar de la cele care dispun spre plăcere abținându-ne cu desăvârșire".
La întrebarea: „Cum veștejește înfrânarea pofta (trupească) ?", Sfântul Maxim răspunde la fel: „întrucât te face să te oprești de la toate care nu îm*plinesc o trebuință, ci aduc o plăcere, și te îndeamnă să nu te împărtășești din nimic, decât de cele trebuincioase vieții, nici să urmărești cele dulci, ci cele de folos, și să masori cu trebuința mâncările si băuturile".

Tămăduirea lăcomiei și practicarea înfrânării nu constau deci în lipsirea de hrană, căci - așa cum spune Sfântul Vasile în această privință - „toate câte le-a făcut Domnul sunt bune" și nu trebuie lepădate, ci în primirea lor fără patimă. Tot așa, nu trebuie să disprețuim hrana, ci poftele pătimașe gate de ea. Sfântul Diadoh al Foticeei spune limpede: „Cei ce se nevoiesc trebuie să urască toate patimile neraționale în așa fel încât să le ajungă ura față de ele o adevărată obișnuință. Dar înfrânarea de la mâncări trebuie s-o păzească în așa fel ca să nu câștige careva vreo scârbă față de vreuna dintre ele. Aceasta ar fi un lucru vrednic de osândă și cu totul drăcesc".
Lupta împotriva patimii, în esență, se duce prin renunțarea la plăcerea sensibilă care o iscă și o hrănește. La început, renunțarea aceasta se face prin ferirea de întâlnirile care o prilejuiesc și prin necăutarea unor feluri anume, plăcute la gust. Dar mai rămâne de învins o dificultate, anume faptul că plăcerea este în chip firesc legată de funcția nutritivă. Trebuie atunci să ne străduim, după cum ne sfătuiește Sfântul Grigore cel Mare, să despărțim plăcerea de trebuință și s-o lepădăm pe cea dintâi. Sfântul Grigorie de Nyssa scrie în acest sens: „Omul cumpătat trebuie să se folosească de această regulă de viață: să nu-și alipească niciodată sufletul de vreun lucru în care se află ispita desfătării și mai ales să se ferească de plăcerea gurii.

.................................................. ....

Pentru că lăcomia nu se îndreaptă numai spre calitatea mâncărurilor, ci si spre mulțimea lor, Sfinții Părinți îndeamnă la ferirea de orice exces si dau ca regulă practică să nu se mănânce și să nu se bea până la saturare, adică să se oprească omul înainte ca să se fi stins pofta. Astfel, Sfântul loan Casian scrie: „în general, aceasta este măsura cumpătării, ca fiecare (...) să mănânce cât îi cere menținerea corpului, iar nu (până la a-i împlini) dorința de sațiu". Iar în altă parte spune: „Sentința Părinților este foarte adevărată și mult probată, că măsura... înfrânării constă numai în limitarea hranei (...). Și desăvârșirea virtuții, la care trebuie omul să ajungă, tocmai acest hotar îl im-pune în comun tuturor: să pună capăt mâncării trebuincioase trupului atunci când pofta încă nu s-a stins". Tot așa învață și Sfântul loan de Gaza: „Părinții spun despre măsura înfrânării că ea stă în a te opri puțin înainte de saturare, fie de la mâncare, fie de la băutură, adică înainte de a avea stomacul plin".A nu mânca pe săturate este de folos pentru a îndepărta plăcerea, a cărei căutare îl împinge pe om să depășească măsura.

.................................................. ...

Am văzut, examinând patima lăcomiei, că ea duce la îmbolnăvirea omului nu numai pentru că este o pervertire, o folosire nefirească a funcției nutritive, ci mai ales pentru că-l îndepărtează de Dumnezeu. Am văzut că ea este în fond o atitudine idolatră, omul făcând din pântece centrul ființei sale, iar din desfătarea lui o grijă neîncetată si adesea chiar țelul vieții lui, dându-i locul care, în chip firesc, este al lui Dumnezeu.
Tămăduirea lăcomiei se face și în acest caz numai printr-o convertire, printr-o schimbare de atitudine, care să-l facă pe om să pună pe primul loc dorirea lui Dumnezeu și numai spre El să se îndrepte; să înțeleagă că Dumnezeu este singurul desăvârșit, adevăratul țel al existenței sale, că a Lui este „toată slava, cinstea și închinăciunea" si că bunătățile duhovnicești dăruite de El sunt cu adevărat cele care se cuvin naturii omului, singurele desăvârșit bune. Astfel, Sfântul loan Casian spune că prin „dorința desăvârșirii" trebuie omul să se străduiască „să stingă pofta pântecelui" și „îndreptându-si văzul minții spre cele neschimbătoare și veșnice" se poate elibera din robia cărnii și poate birui patima.

.................................................. ....


De asemenea, patima poate fi biruită dacă, primind hrană, omul îi mulțumește Iui Dumnezeu pentru ea, arătând astfel că toată luarea sa aminte și iubirea lui se îndreaptă numai spre El. Am văzut într-adevăr că în patima lăcomiei omul se desfată cu bucatele în afara lui Dumnezeu, pe ele iubindu-le și folosindu-se de ele numai și numai pentru plăcerea sa. Or, hrana este - direct sau indirect - o creație a lui Dumnezeu și un dar al Lui făcut oamenilor, de aceea ea nu are preț în sine, ci pentru că vine de la El, și are menirea de a fi consumată în chip euharistic.
Astfel, Sfântul Apostol Pavel spune că Dum-nezeu a făcut bucatele „spre gustare cu mulțumire, pentru cei credincioși si pentru cei ce au cunoscut adevărul" (l Tim. 4, 3). Omul se vindecă de patimă și-și redobândește starea virtuoasă atunci când încetează de a mai privi hrana ca scop în sine și nu se mai slujește de ea pentru propria lui desfătare, ci, dimpotrivă, o privește ca primită de la Dumnezeu și-I mulțumește Lui pentru ea. Așa învață Sfântul Apostol Pavel: „ori de mâncați, ori de beți, ori altceva de faceți, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceți" (l Cor. 10, 31).35 Dacă așa primește hrana, atunci omul o sfințește (cf. l Tim. 4, 5) și, prin ea, sfințește întregul cosmos creat de Dumnezeu, din care ea este o parte si pe care-l reprezintă, în același timp, omul se sfințește mai ales pe sine, doborând stavila pe care lăcomia o pune între el și Dumnezeu, iar cu fiecare rugăciune de mulțumire pe care i-o aduce se unește si mai mult cu El.

Textul intreg se gaseste in Jean Claude Larchet: "Terapeutica bolilor spirituale"

carmina 12.07.2010 15:59:23

Citat:

În prealabil postat de anna21 (Post 268322)
Astfel, Sfântul Apostol Pavel spune că Dum-nezeu a făcut bucatele „spre gustare cu mulțumire, pentru cei credincioși si pentru cei ce au cunoscut adevărul" (l Tim. 4, 3).

Omul se vindecă de patimă și-și redobândește starea virtuoasă atunci când încetează de a mai privi hrana ca scop în sine și nu se mai slujește de ea pentru propria lui desfătare, ci, dimpotrivă, o privește ca primită de la Dumnezeu și-I mulțumește Lui pentru ea.

Așa învață Sfântul Apostol Pavel: „ori de mâncați, ori de beți, ori altceva de faceți, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceți" (l Cor. 10, 31).35

Dacă așa primește hrana, atunci omul o sfințește (cf. l Tim. 4, 5) și, prin ea, sfințește întregul cosmos creat de Dumnezeu, din care ea este o parte si pe care-l reprezintă, în același timp, omul se sfințește mai ales pe sine, doborând stavila pe care lăcomia o pune între el și Dumnezeu, iar cu fiecare rugăciune de mulțumire pe care i-o aduce se unește si mai mult cu El.

Textul intreg se gaseste in Jean Claude Larchet: "Terapeutica bolilor spirituale"

Multumesc, Anna. Inteleg de aici ca pot sa ma bucur de toate bunataturile pe care le vad dar cu masura si cu multumire adusa Lui pentru toate.

Ca in felul acesta se sfinteste hrana si intregul cosmos creat de El, nu stiam, si pentru asta iti multumesc.

anna21 12.07.2010 17:45:36

Citat:

În prealabil postat de carmina (Post 268325)
Multumesc, Anna. Inteleg de aici ca pot sa ma bucur de toate bunataturile pe care le vad dar cu masura si cu multumire adusa Lui pentru toate.

Da bucuriei, dar nu cautarii placerii.

Nu stiu daca ma fac inteleasa, de aceea voi mai da un citat:

Mâncările s-au făcut pentru două pricini: pentru hrană și pentru tămăduire. Prin urmare, cei ce se împărtășesc de ele în afară de aceste pricini se vor osândi ca unii ce s-au dedat desfătărilor, folosind rău cele date de Dumnezeu spre trebuință", spune Sfântul Maxim Mărturisito*rul. Omul, deci, respectă scopul firesc al alimentelor și al hrănirii atunci când o face din nevoie, pentru a întreține și păstra viața trupului său, pentru a păstra sau a-și recăpăta sănătatea, și se folosește rău de ele atunci când le transformă într-un mijloc de desfătare."


Eu inteleg ca dupa un post indelungat, cum este cel al Nasterii Domnului.. NU mai simti dorinta sa mananci anumite lucruri, o masa imbelsugata de Craciun te lasa indiferent.
Cred ca aceasta este atitudinea sanatoasa fata de mancare: lipsa poftei/dorintei de a manca anumite lucruri.

Abia atunci esti capabil sa te bucuri si sa aduci multumire si pentru o bucata de paine.. ca de la Dumnezeu este.

Asta inteleg eu.

(ca sa fie f clar.. daca eu trec pe langa cafeneaua din colt si mirosul de cafea ma indeamna sa intru si sa iau un cappuccino, atunci eu slujesc idolului pofta gurii. Chiar daca spun "Doamne-ti multumesc!", tot satisfacerea unei pofte si slujire a trupului este! Foarte simplu. Daca este pacat sau nu.. depinde de nivelul de intelegere al fiecaruia. Eu cred ca pacat este tot ceea ce indeparteaza harul dumnezeiesc de la noi! Atunci pacat devine orice act egoist/egocentric, indiferent cat de subtil ar fi!)

mirelat 13.07.2010 03:19:19

Citat:

În prealabil postat de anna21 (Post 268372)
Cred ca aceasta este atitudinea sanatoasa fata de mancare: lipsa poftei/dorintei de a manca anumite lucruri.

nu cred. pofta si dorinta de a manca sunt acte instinctuale. controlul acestora inseamna atitudine sanatoasa.

CalmDown 13.07.2010 09:03:57

Citat:

În prealabil postat de mirelat (Post 268531)
nu cred. pofta si dorinta de a manca sunt acte instinctuale. controlul acestora inseamna atitudine sanatoasa.

Sunt acte instinctuale, într-adevăr, dar, ca instinctul de reproducere, depinde de cum îl satisfaci. Și nu "pofta si dorinta de a manca", ci nevoia de hrană este instinctul. Poftele și dorințele de a mânca, de obicei, sunt forme ale păcatului.

anna21 13.07.2010 15:24:13

Citat:

În prealabil postat de mirelat (Post 268531)
nu cred. pofta si dorinta de a manca sunt acte instinctuale. controlul acestora inseamna atitudine sanatoasa.

Mirela, sunt doua aspecte: ce spun sfintii parinti si ce inteleg eu.
"Nu cred" se refera la primul aspect sau la al doilea?
Posibil sa nu inteleg ce spun sfintii parinti (pe care i-am citat selectiv.. pot umple alte cateva pagini daca vrei).. dar atunci arata-mi unde inteleg eu gresit.

Cred ca macar esti de acord ca omul normal (care traieste in stare de nesimtire duhovniceasca) nu are multe in comun cu cel duhovnicit.. si atunci parerile lui personale despre ce este pacat sunt total gresite.

CalmDown 13.07.2010 16:16:07

Postul e înfrânare
 
Postul e înfrânare, iar din punct de vedere alimentar, se poate posti și așa:

http://www.sfaturiortodoxe.ro/_post.htm

Lăsați celelalte subtilități drăcești! Doamne ajută!

anna21 13.07.2010 16:34:41

Citat:

În prealabil postat de CalmDown (Post 268688)
Postul e înfrânare, iar din punct de vedere alimentar, se poate posti și așa:

http://www.sfaturiortodoxe.ro/_post.htm

Lăsați celelalte subtilități drăcești! Doamne ajută!

Nu cred ca sunt "subtilitati dracesti".. Eu m-am bucurat mult sa gasesc acele materiale.
Imi amintesc in copilarie stateam la bunici si mancam mamaliga.. nu-mi amintesc sa fi comenta vreodata ca mamaliga nu este buna, ca eu vreau altceva.. etc.. Dimpotriva, mancam cu bucurie tot ce mi se dadea si erau lucruri foarte modeste!

Acum gatesc pana cad din picioare, vine sotul acasa si spune.. "Iar asta? Nu ai imaginatie.. cauta si tu lucruri noi pe net ca se plictisesc copiii de aceeasi mancare!" (si chiar variez in permanenta!)
Ma uit cu groaza cum in familia mea nu se mai bucura nimeni de mancare... Dar cum copilul meu da cu ochii in magazin de o prajitura/napolitana de culoare roz intens sau verde sau whatever.. incepe sa tremure tot de nerabdare: "maamiii cumpara-mi!" (desi repet zinic ca ce este roz, rosu, mov.. foarte probabil nu este comestibil!)

Pofta este tiranica. Parerea mea. Intotdeauna doresti, dar niciodata nu esti multumit.
Eliberarea de pofta ar fi un lucru asa frumos!

CalmDown 13.07.2010 17:17:50

Citat:

În prealabil postat de anna21 (Post 268694)
Nu cred ca sunt "subtilitati dracesti".. Eu m-am bucurat mult sa gasesc acele materiale.
Imi amintesc in copilarie stateam la bunici si mancam mamaliga.. nu-mi amintesc sa fi comenta vreodata ca mamaliga nu este buna, ca eu vreau altceva.. etc.. Dimpotriva, mancam cu bucurie tot ce mi se dadea si erau lucruri foarte modeste!

Acum gatesc pana cad din picioare, vine sotul acasa si spune.. "Iar asta? Nu ai imaginatie.. cauta si tu lucruri noi pe net ca se plictisesc copiii de aceasi mancare!" (si chiar variez in permanenta!)
Ma uit cu groaza cum in familia mea nu se mai bucura nimeni de mancare... Dar cum copilul meu da cu ochii in magazin de o prajitura/napolitana de culoare roz intens sau verde sau whatever.. incepe sa tremure tot de nerabdare: "maamiii cumpara-mi!" (desi repet zinic ca ce este roz, rosu, mov.. foarte probabil nu este comestibil!)

Pofta este tiranica. Parerea mea. Intotdeauna doresti, dar niciodata nu esti multumit.
Eliberarea de pofta ar fi un lucru asa frumos!


M-a înduioșat, sincer, povestea asta.
La mine e invers: soția mea "mă termină" cu povestea "ce să vă fac de mâncare". Avem ani de căsnicie dar tot nu s-a obișnuit cu ideea că soțul ei poate să mânănce orice. Înțeleg greutatea sarcinilor unei femei în casă și nu am de gând s-o mai stresez cu tot felul de mofturi de mâncare. Dar nici așa nu e bine: se stresează ea pentru mine, când, de fapt, singura mea mulțumire e să o văd împăcată! Mă rog, acestea fac parte din viață, mici probleme care mă fac adesori să râd bine.
Copiii, însă, trebuie temperați. Știu sună bine, dar este greu! La copiii, nu știu dacă putem vorbi despre poftă, ei doresc pentru că văd și uneori, probabil, că nu au opțiuni.
Cum mi-am scăpat copiii de Danone și Danonino: din laptele, care-l cumpărăm săptămânal în casă, fac iaurt, care amestecat cu tot soiul de fructe (căpșuni etc. păstrate la congelator sau în borcane) iese cel mai perfect Danonino. Au sesizat chiar și ei diferența de gust. Înghețata se poate face tot în casă. Etc. Și nu se pierde timp dacă sunt doi la bucătărie, prin rotație. Și mai ales, costă mult mai puțin decât produsele cumpărate de-a gata.

Cât despre "iar asta de mancare", eu am un principiu: când nu-mi convine ceva, îmi fac singur! Nu e nimeni obligat să-mi suporte mofturile! A propos, mi se mai întâmplă să fiu doar cu copiii (soția a fost internată și nu o dată). Nu vreau să simtă copiii că există vreo diferență când stau ori cu mami, ori cu tati. Așa că nu-mi pică absolut nimic să fac de mâncare, curățenie etc. Și ce dacă am venit după nu știu câte ore de lucru. Căsnicia e o jertfă. N-o vrei, nu te angaja!

Dar, iarăși, ajung la post: o viață echilibrată cu post, nu numai POST ALIMENTAR, elimină figurismele și teribilismele. Cât despre copii, EDUCAREA LOR e cel mai îndelungat post cu putință: e dificil uneori să-ți păstrezi cumpătul, îți vine (și mai ales ca femeie) să te tot duci să nu-i vezi o vreme (Doamne, iartă-mă, nu din lipsă de dragoste, ci doar din supraaglomerarea apăsătoare a unor treburi casnice "care nu se mai termină" și "în fiecare zi e la fel și de la capăt"). Dar se petrec minuni când soții se găsesc deopotrivă "în curăție, în cunoștință, în îndelungă-răbdare, în bunătate, în Duhul Sfânt, în dragoste nefățarnică". (A doua epistolă către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, VI, 6)

Doamne ajută!

P.S. Ce am spus mai sus, nu le luați ca sfaturi, e doar mărturisirea mea de credință conjugală (cam pompos, dar asta e).

Miha-anca 14.07.2010 03:15:28

Citat:

În prealabil postat de CalmDown (Post 268706)
Căsnicia e o jertfă. N-o vrei, nu te angaja!

Aceste cuvinte ar trebui sa fie scrise desupra intrarii la "Starea civila".
Felicitari CalmDown.


Ora este GMT +3. Ora este acum 02:59:32.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2020, Jelsoft Enterprises Ltd.