Cum puteti sa va autodefiniti POCAITI?
 

Unde va este smerenia? Unde va este constientizarea pacatului si a invartosarii inimii? A fi POCAIT este un lucru mare.... Cred ca in zilele noastre pentru a fi pocait, ar trebui sa te retragi in munti, in pustietate si sa nu mai ai contact cu lumea asta si lucrurile ei...

Pocainta vine din inima, din fapte, din smerenie....

A te considera "pocait" creeza mandrie, iar mandria este un pacat greu...

Nu va e frica de Dumnezeu?

PS Iertati-ma, dar tocmai mi s-a spus ca un ortodox nu poate fi considerat "pocait", ceea ce m-a facut sa realizez si mai tare ratacirea si pacatele lor fara de scapare

Pocainta reprezinta fie o stare permanenta a sufletului nostru care presupune o schibare a mintii- o metanoia, fie chiar o Taina a Bisericii - POCAINTA - Spovedania. Forma peiorativa, prin care se adreseaza multi ortodocsi la adresa celor de alta confesiune are la baza si starea de sfintenie in care se considera ca deja au ajuns acesti protestanti sau neoprotestanti.
Sfintenia presupune un dinamism intre "deja" si "nu inca". Acest dinamism a fost prezent pana in ultima clipa in cazul sfintilor.

Cel care este intr-adevar pocait, nu se considera pocait si nicidecum nu afirma in gura mare pocainta lui ci in adancul sufletului se vede murdar, cel mai murdar de pe pamant!

Eu n-am inteles la cine face referire mesajul initail: la ortodoxi (ei se autoconsidera pocaiti?), sau la acea confesiune numita "pocaiti"?

Iar notiunea de pocaire/pocainta - se refera la a-ti recunoaste pacatele si a ti le plati/ispasi.

Nu la ortodocsi se face referire ci la anumite culte neoprotestante...

Asta e si parerea mea. Un om pocait nu se autodefineste niciodata "pocait"...

Iei patericul si te duci la capitolul pocainta..Ei au definit-o cel mai bine, au trait-o si s-au mantuit.

In invatatura protestanta natura umana a fost distrusa de pacat, ea nu mai cunoaste transfigurarea, de aceea nici nu vorbesc de sfintenie, caci asta ar insemna sa accepte si icoana. Pentru ei este de ajuns doar sa crezi pentru a te mantui. Si daca ei cred, se numesc in voie "pocaiti".

Adevarul e ca iti vine sa te retragi cand vezi atatea probleme, dar nu e o solutie. Asa zice si Cristos, ca trebuie sa ramanem in aceasta lume asa cum e, altfel nu mai ramane nimic, cum iti mai manifesti dragostea de crestin daca te izolezi?

Spunea un frate pe care l-am indragit mult, dar care a disparut de pe forum (cristianvisan), ca pentru a putea simti si a cunoaste intr-adevar smerenia trebuia sa te adancesti in lumea asta si in pacat pana la capatul iadului; sa te daca ii poti rezista sansa ta e mare, daca nu....

"Lasa-te doborata desfiintata mai loveste-ti si tu pe deasupra inima cu adanca intristare pentru departarea de Dumnezeu si de biserica pune mainile tale tu singura sub cuie si va iesi intunericul din el.. (si era la ora a sasea si s-a facut intuneric peste tot pamantul).. Anglia .. acolo e mult intuneric.. dar tu fugi in egipt.. osandeste-te adica singura la iad..." (cristianvisan)

La vremea respectiva nu intelegeam prea bine si ma contraziceam cu el, spunand ca, daca nu te simti in stare sa te lupti cu pacatul, mai bine stai departe de el. Insa acum ii dau dreptate...