Cum va simtiti dupa Sfanta Liturghie?
 

Pun aceasta intrebare,pentru ca spre surprinderea mea ,am observat ca unii oameni se simt mai rau dupa Liturghie,decat in alte zile obisnuite.Devin mai moroconosi,mai critici,unii chiar mai deznadajduiti.

Eu personal,am tot timpul impresia ca ceva bun s-a petrecut cu mine,am o stare de bine,doar ca ajung acasa putin obosit,si in multe duminici,mai dorm o ora-doua dupaamiaza.

Am avut si momente cand ma gandeam ca ,uite de atatia ani merg la Biserica,si parca nu prea m-am schimbat,dar gandurile astea erau in cursul saptamanii,in rest dupa Liturghie ieseam cel putin cu o minima stare de bucurie.

Cand stai in lumina nu se poate sa nu te luminezi, cat de putin.

Oboseala dupa Liturghie e o oboseala buna si pe mine ma bucura cand imi zic, iata ca m-am obosit si eu pacatosul pentru altceva decat pentru cele lumesti.

Mă simt flămândă! Abia aştept să ajung acasă să stau la masă.:9:Uneori mă doare foarte tare capul.(aceasta e starea fizică)
Se întâmplă să mă simt adeseori excelent,nu am cuvinte să descriu ce trăire am iar când mă şi împărtăşesc dispare şi senzaţia de foame.
Nu ştiu de ce nu am această stare mereu.Oricum nu aş sta acasă duminica când se săvârşeşte Sfânta Liturghie decât dacă nu aş putea să mă deplasez

Împlinită mă simt abia seara,după ce particip la Paraclisul Maicii Domnului care se face în fiecare dupăamiază de duminică la biserica unde merg.

Normal ca apar si astfel de persoane si asta pentru ca nu traiesc cu adevarat Liturghia. Sunt persoanele care spun despre post: "daca nu mananc simt ca mor", iar in cazul mentionat de tine "daca stau mai mult de 10 minute, simt ca raman fara rasuflare".

Uneori se intampla sa te simti obosit, dar asa cum spunea si Lavrentiu, este o oboseala care nu tulbura firea, ci o cheama la mai multa liniste.

La fiecare intalnire cu Hristos prin Sfanta Impartasanie ni se iarta pacatele si ne inaltam inca un pic spre Imparatia Cerurilor. Macar si pentru un minut ne sunt date cateva momente de sfintenie. Tinta noastra ar fi sa pastram aceste momente de apropiere de Dumnezeu cat putem de mult, sa ramanem macar drepti inaintea Lui pana la urmatoarea Duminica in care iarasi suntem invitati sa ne apropiem cu frica, cu credinta si cu dragoste de Cel care ne aspteapta rabdator sa ne intalnim cu El.

Imi place sa cred ca dupa participarea la Sfanta Liturghie, fiecare dintre noi, intr-o masura mai mare sau mai mica, plecam mai indreptati la casele noastre.

Plecam purtand inlauntrul noastru, daca nu Trupul si Sangele Domnului, macar Chipul Sau dumnezeiesc din icoana si Cuvantul Sau cel Sfant din Evanghelie.

Mai purtam tainic in inimile noastre chipurile celor pe care i-am intalnit in biserica, de care nu ne-am apropiat numai la nivel fizic, situandu-ne in vecinatatea lor, ci ne-am apropiat duhovniceste in rugaciunea comuna. Am chemat astfel impreuna numele Tatalui Ceresc, "cu o gura si cu un duh".

Dupa Sfanta Liturghie? Pai cam depinde unde ma prinde timpul. In mod obisnuit merg la biserica de la cealalta periferie a orasului, iar parintele-duhovnic are un har cu totul deosebit. Dar nu este deloc de neglijat harul tanarului dascal, care are o voce ce-ti ajunge direct la inima. Uneori, la anumite momente, am nevoie de... servetele. Probabil sunt eu ceva mai sensibil, desi mi s-a parut ca am mai zarit pe ici - pe colo cate o lacrima la coada ochiului.
Mi-e drag sa merg la biserica si realizez ca am pierdut enorm de mult prin faptul ca nu m-am apropiat de ea atunci cand cineva foarte drag sufletului meu, incerca cu toata fiinta ei sa-mi deschida ochii. Eram orb si surd, eram tanar zburdalnic, eram cu totul aerian!

Daca se intampla sa fiu in alta parte, (la o manastire sau la biserica in alta localitate) incerc sa gasesc sensuri noi, invataminte noi, dar in general simt pace in suflet si nu altceva.

Depinde.
In general ma simt bine sufleteste, dar sunt obosita si flamanda. La noi este mai departe biserica si daca mai este si pomenire sau altele dupa slujba, se face tarziu. Se aduna cam 4-5 ore slujba si inca drumul...
Daca este bine si pasnic, atunci ma simt bine.
Daca sunt probleme la strana (cam des) si/sau cu preotul, pot ajunge si terminata acasa.
De aia spun: conteaza si preotul, comunitatea, nu numai slujba ca atare.

Foarte frumos subiectul ales!
 

Cand ma duceam dupa perioade mai lungi la slujba duminicala,aveam stari de rau,de sfarseala,de abia ma puteam tine pe picioare,parca nu-mi ajungea aerul,in fine,era o stare foarte rea...
Dar cu toate acestea,am fost asiduua,am inceput sa ma duc in fiecare duminica(poate cu mici exceptii)si nu-mi venea sa cred cum ma simteam dupa un timp: pur si simplu in timpul slujbei ma simteam dematerializata,usoara-mai precis nu aveam constiinta propriei greutati trupesti-si daca stau sa ma gandesc la acel sentiment sau stare,nu o am alt undeva decat in biserica!
Credeti ca putem sa avem o experienta deosebita in biserica,de exemplu sa simti ca te atinge cineva pe umar,fara ca sa fie nimeni langa tine?E bine, e rau?

[... ] E ispita