S-a umplut din nou Casa Domnului de comercianti?
 

Am citit in ultima perioada in presa, tot felul de reactii virulente cu privire la activitatile BOR. In vreme de criza, desigur, toti sunt ispititi sa priveasca indelung asupra bilantului financiar-contabil al acestei institutii, ancorata in cele lumesti, tot atat de profund ca in cele dumnezeiesti.

Multi membri ai societatii civile vad in chipul clericului ortodox, ceea ce vedea in trecut Savonarola in chipul clericului catolic: ultimul banut al vaduvei, nu-l ia cersetorul, nici hotul, ci preotul. Asistam asadar la o imagine deformata a omului bisericii, aceea care aduce mai degraba a om de afaceri, decat a om pus in slujba oamenilor si a lui Dumnezeu.

Unii ca acestia, cu siguranta se intreaba daca nu cumva s-a umplut din nou Casa Domnului de comercianti, precum in vremea Mantuitorului? Si daca s-a umplut, cum de nu-si varsa Dumnezeu mania asupra lor, precum odinioara in Templul din Ierusalim?

In ceea ce ma priveste, nu ma sminteste averea BOR (impozitata sau nu ) si nici mijloacele prin care a dobandit-o sau o dabandeste. Stiu ca o buna parte din ea este pusa tot in slujba noastra.

Consider ca bogatia Bisericii noastre este depozitata in alta parte, decat in terenuri, edificii, conturi bancare etc. Toate acestea au urmat de la sine odata cu caracterul de institutie pe care l-a imbracat Biserica in timp, dupa modelul celor laice. Comoara Bisericii Ortodoxe ramane Hristos, pe Care noi cunoscandu-L in Biserica, devenim cu adevarat bogati. Aceasta bogatie nu poate fi cuantificata in registre si nici in chitante.

De ce aceasta bogatie reala este tagaduita de oamenii de presa? Despre ea de ce nu vor sa scrie articole?

si totusi
 

Luminari cumparate doar din biserica si la un pret piperat pentru multe vaduve si pensionari.
Carti pe care se adauga o valoare bunicica, de parca n-ar fi oricum destul de scumpe.
Pomelnice cu pret fix/zi/om
Cruciulite,matanii, iconite samd cumparate la Kg si vindute la bucata.
.................................................. ................................................

Desigur clerul trebuie si el sa traiasca dar nu trebuie sa traiasca mai bine ca enoriasii!
Ma indoiesc ca biserica trebuie sa aibe acelasi mecanisme economice, ca si lumea. Crestinul este "nebun" pentru lume, ori bisericile nu mi se par de loc nebune, ci organizatii functionale, bine organizate care nu merg in pierdere.
Tot respectul pentru preotii la care nu venitul este factorul de decizie, fata de bisericile urite ca ziduri dar frumoase ca oameni dar unde mai gasesti asa ceva?

Nu te obliga nimeni Marius sa cumperi de la taraba bisericii. Stiu multe bunicute si oameni sarmani care vin cu luminarile lor iar de cartile respective nici nu se ating. Evident exista aspectul neplacut de a fi confruntat in legatura cu tupeul de a arde luminari "straine" in biserica, dar batrinele si vaduvele cu credinta care sunt avizate, fatis, verbal sau cu priviri impertinente, sa uita inapoi la ei cu dragoste...si merg mai departe.

Nu-i chiar asa simplu
 

Andrei. Cind ti se spune de duhovnicul tau sa nu vii cu luminari din alta parte treaba devine mai complicata. Dar noi sintem romani cumva ne descurcam pina la urma....Ideea era ca biserica functioneaza prea des ca o intreprindere oarecare, si lucru asta e pagubos pentru credinta.

La Manastirea Prislop, la intrare, am avut senzatiaa neplacuta ca ma aflu la carnaval - taraba langa taraba, nu nu mai cu obiecte de cult, sau DVD-uri cu Parintele Boca, dar si cu dulciuri, turta dulce, halvita, acadele etc.

Manastirea - minunata, DAR:

In biserica manastirii, pe panoul cu informatii istorice, am regasit inevitabilele descrieri ale modului cum imparateasa catolica Maria Tereza, prin intermediul generalului catolic Bukow, a ars si prigonit pe ortodocsi, si cum manastirea a apartinut fara drept, timp de 200 de ani, catolicilor. Bun, e un punct de vedere, il respect. Dar atunci de ce, pe tarabele de la intrare, se vindeau, la greu, rozarii catolice ?

Am intrebat, politicos, treaba asta pe maicuta care vindea, si mi-a raspuns - "nu sunt catolice, sunt universale".

Probabil ca maicuta era de buna credinta, asa ca mi-am stapanit replica acida care imi trecuse prin minte: "sigur, banii nostrii sunt universali".... ca sa nu o jignesc.

Daca relativismul si libertinismul ne cotropesc de dinafara,
mimetismul ne subrezeste de dinauntrul Bisericii.
In Biserica unde e mare vanzare, e si mare vanzoleala!
E, deh, daca alergam dupa cantitate...
Har, smerenie si jertfa de sine.

Of,of,of, fratilor, nu-i mai judecati atata pe slujitorii Bisericii. Mai bine plangeti pentru cei care gresesc si rugati-L pe Dumnezeu s-ai indrepte, pentru ca, iata la ce se ajunge, atunci cand preotul greseste si nu da bun exemplu credinciosilor - acestia incep sa aiba impresia ca sunt mai mari ca preotul si, in consecinta, vezi Doamne, au dreptul sa-l judece. Pomul bolnav da roade bolnave.

Frate Adrian
 

ai dreptate, judecata nu-i a noastra.
Stiu insa ca multi din cei judecati, intra pe Site-ul asta, citesc si poate...isi vin in fire!

Cu toate ca nu e de nasul meu sa dau raspunsuri solomonice, trebuie sa recunosc faptul ca si tu ai dreptate :1:

Deci ce v-a deranjat de fapt: comentariile istorice sau rozariile catolice vandute? Sau poate trebuiau platite niste drepturi de autor pentru rozariile respective?