Ce inseamna sa fii patriot si cum trebuie sa ne manifestam acet sentiment?
 

Lasand la o parte orice propaganda pe care au facut-o conumistii legat de patriotism(de multe ori, acest cuvand este asociat cu ideile comuniste), ce inseamna sa fii patriot si cum trebuie sa ne manifestam acest sentiment? Mai poate fi patriot cineva, in zilele de azi? Cum trebuie privit acest aspect?

Sa dea Dumnezeu sa fie de folos topicul acesta si sa nu existe certuri!

Dincolo de iubirea de patrie, se află mai întâi iubirea de familie și cultivarea valorilor specifice familiei și mă refer la familia extinsă și nu "armonia" efemeră care există între cei care înțeleg să-și unească destinele "până când fițele ne vor despărți". Iubirea față de soție (soț), copii, părinți, bunici, strămoși (îngrijirea mormintelor face parte din aceasta), acesta e primul pas spre iubirea de patrie. Suntem OK din acest punct de vedere? Dacă da, putem trece la iubirea de patrie...

Patriotismul înseamnă efort şi golire de sine pentru aproapele. Desigur, Poporul Ales este mare astăzi şi nu se rezumă la o singură seminţie. Dar, fără a uita că "aproapele" înseamnă "orice om şi mai ales orice om în nevoie", vedem în mod special în cei cu care împărţim o limbă, un teritoriu, o cultură, un trecut şi un viitor ca fiind "aproapele apropiat" ca să zic aşa.

Două pericole de sens opus sunt de evitat. Mai întâi, pericolul de a crede că suntem un popor formidabil, ceva cum nu s-a mai văzut sub soare, doar că lumea încă, din cauza unei orbiri de neînţeles (ori explicabilă printr-o conspiraţie mondială) nu recunoaşte marea nostră superioritate în toate cele, de la "medicina dacică" la "pionierii cuceririi aerului".
Acestui curent triumfalist i se opune unul de sens contrar, minimalist, căci nu am întâlnit încă nici un popor în care oamenii, precum unii din poporul nostru, să susţină că suntem cea mai de rahat naţie de pe Terra.
Adevărul este că suntem un popor ca toate celelalte. Cu bune şi cu rele. Indiferent cum este mama noastră, frumoasă sau buboasă (iar mama noastră România are şi bube, are şi frumuseţi), noi trebuie să o iubim şi să o ajutăm când ne cheamă şi când e nevoie.

Mai cred că patriotismul, ca şi credinţa dealtfel, nu este ceva de care să ne batem cu cărămida în piept, ci este ceva ce se exprimă prin fapte. Suntem patrioţi ori de câte ori donăm câteva cărţi unei biblioteci româneşti, spre mai marea luminare a poporului nostru. Suntem patrioţi ori de câte ori subscriem pentru un monument, care va fi mărturie despre ai noştri. Suntem patrioţi şi când ajutăm un compatriot să pună pe picioare o afacere de succes, de care cât mai mulţi români să se bucure şi să tragă folos. Suntem patrioţi atunci când avem grijă ca fii şi fiicele acestei ţări să nu mai fie ucişi înainte chiar de a apuca să se nască. Şi, cel mai mult, suntem patrioţi atunci când răspândim cuvântul Evangheliei, fiindcă cel mai mare ajutor aproapelui îl facem ajutându-l să se mântuiască şi făcând ca în Cer să se vorbească româneşte.

Mai frate Mihnea sa inteleg ca nu e un punct de vedere unitar intre catolici adica unii nu sprijina pretentiile multor unguri catolici care vor o parte sau chiar toata Transilvania?
(ca sunt inselati de draci in aceasta privinta)
Ca doar am vazut ceremonii pentru Horty (nu stiu ce erau,slujbe de pomenire sau celebrari a ceva evenimente pe engleza zice "a memorial") cu ierarhi care trebuie sa fi fost catolici dupa imbracaminte.
http://news.bbc.co.uk/2/hi/world/mon...ts/1764036.stm
Acum mai frate Mihnea ce sa zic stiu ca au fost preoti greco-catolici romani care au luptat pentru unirea cu Romania a Transilvaniei.

Cred ca a fi patriot inseamna a-ti apara indentitatea ca neam.
Iar identitatea se apara pastrand, cultivand si imbogatind valorile
care te definesc: cele spirituale, ale traditiei, ale culturii. Cu alte
cuvinte, valorile crestine in primul rand, apoi traditiile populare,
limba si cultura specifica neamului, etc.
De fapt astazi exista popoare si exista populatii. Pierderea identitatii
e tocmai trecerea de la stadiul de popor la cel de simpla populatie.
Poporul are un trecut comun si un destin comun. Populatiile au
doar un teritoriu comun si o limba comuna, iar in rest fiecare pe
cont propriu.
Iubirea aproapelui, asa cum s-a spus, e cea care cimenteaza un popor,
dar face mult si un ideal comun spre care sa se tinda.
Har, smerenie si jertfa de sine.