Sfintirea icoanelor
 

Lamuritor este articolul de astazi Sfintirea icoanelor, Traditie sau inovatie
http://www.crestinortodox.ro/diverse/sfintirea-icoanelor-traditie-inovatie-121613.html
As vrea sa adaug o precizare a lui L. Uspensky : "In gandirea ortodoxa este foarte evidenta posibilitatea de a fi in acelasi timp identic si diferit- diferit ipostatic, dar identic dupa fire (Sfanta Treime); si identic ipostatic, dar diferit dupa fire (sfintele icoane)". Sa meditam ca aceasta precizare care are la baza teologia Sfantului Teodor Studitul este un raspuns cu privire la obiectia celor care considera ca cinstirea sfintelor icoane reprezinta idolatrie.

Ce inseamna identic ipostatic (sfintele icoane)?

Am sa raspund cu textul Sfantului Teodor Studitul; "Asa cum acolo (in Sfanta Treime) Hristos difera in ipostas de Tatal, tot asa aici difera dupa fire de icoana sa. Si in acelasi timp icoana lui Hristos este Hristos si sicoana unui sfant este acel sfant. Puterea si slava nu se impart, ci devin atribute ale celui infatisat". In icoana nu reprezentam o fire ci o persoana, in cazul icoanei lui Hristsos reprezentam persoana intrupata, nu una din fire, prezenta lui Hristos este tainica "dupa cum nu exista corp lipsit de umbra, la fel nu exista icoana lipsita de prezenta tainica a celui reprezentat".

Soluţie la această obiecţie. Dacă oricărui corp îi urmează inseparabil propria lui umbră
şi n-ar putea numi cineva un corp lipsit de umbră, ci în corp se poate vedea umbra care-l
urmează şi în umbră corpul care o precede, tot astfel n-ar putea numi cineva pe Hristos
nereprezentabil iconic, dacă El are un trup cu figură caracteristică, ci în Hristos se poate vedea
subzistând icoana Lui şi în icoana Lui pe Hristos văzut ca prototip (al ei). Iar din faptul că
amândouă sunt simultane se arată că atunci când este văzut Hristos e văzută în potentă şi
icoana Lui de unde a fost şi transpusă, fiind imprimată ca un sigiliu într-o materie oarecare. Sfantul Teodor Studitul- Iisus Hristos prototip al icoanei Sale.

Despre acest subiect scrie parintele Dumitru Staniloae in "Teologia Dogmatica ortodoxa" destul de clar.
Icoanele se sfintesc,acesta e punctul de vedere al BO.
Referitor la cruce (care si aceasta se sfinteste),vedeti ce zice despre aflarea crucii lui Dumnezeu Iisus Hristos si despre celalte cruci.
(serbarea Inaltarii Sfintei Cruci).
Numai cand a fost atinsa crucea lui Dumnezeu Iisus Hristos de acel mort a inviat,iar cand au fost atinse celalte cruci nu a inviat.
Si zice undeva intr-un text al Sfintei Biserici:
"Crucii tale ne inchinam Hristoase" iar nu "crucii".
Vedeti ce zice despre Inaltarea Sfintei Cruci:
http://ro.orthodoxwiki.org/%C3%8En%C..._Sfintei_Cruci
"Biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celor potrivnici dăruieşte, şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău."
Nu zice cu crucea ci cu "Crucea Ta".
Si vedeti tot textul de acolo.

Ca nu s-a sfintit Sfanta Icoana de a pictat-o Sfantul Evanghelist Luca Maicii Domnului?
Pai cum nu s-a sfintit?
S-a sfintit prin atingerea Sfantului Evanghelist Luca,la fel s-a sfintit si icoana Sfanta Mahrama de si-a sters chipul Sau cu ea Dumnezeu Iisus Hristos (cand s-a imprimat chipul lui Dumnezeu Iisus Hristos si a fost prima Sfanta Icoana).
(s-a sfintit prin atingerea de trupul lui Dumnezeu Iisus Hristos).
Nimeni nu zice sa te inchini la toate cuiele pentru ca lui Dumnezeu Iisus Hristos i s-au batut cuie in Sfantul sau trup cand a fost rastignit,dar acele cuie care au fost batute in Sfantul trup al lui Dumnezeu Iisus Hristos sunt Sfinte si pe acelea le cinstim.
Precum ne inchiman si lespezii pe care a stat trupul lui Dumnezeu Iisus Hristos la Sfantul Mormant in Ierusalim,dar nu ne inchinam la toate lespezile care seamana cu aceea.Ca atunci ar fi idolatrie.

Nu intamplator practica sfintirii icoanelor prin randuieli speciale apare in sec. XVII. Incepand cu acest secol, viata Bisericii Ortodoxe sufera o "criza de identitate". Acum incepe "captivitatea babilonica" a teologiei ortodoxe care, sub multe aspecte, impumuta elemente din Biserica Apuseana, straine de adevarata sa spiritualitate. Practica sfintirii icoanelor este o astfel de influenta.

In vechime, stim ca atunci cand chipul si numele reprezentate erau grav deteriorate, icoana era retrasa din cult si totodata arsa. Nu din motive estetice se facea acest lucru, ci intemeindu-se profund pe teologia icoanei (chipului si numele, ca simboluri ce indica prezenta celui reprezentat). Icoana nu isi mai implinea scopul existentei, nu mai trimitea la prototip.

Or, daca icoana aceasta ar fi fost sfintita prin randuieli speciale, sfintenia ei poate fi inteleasa ca independenta de prototip, ca ceva exterior. In acest sens, o icoana al carei chip si nume sunt neinteligibile, ar putea fi pastrata in cult, din moment ce aceasta si-a primit sfintenia prin ungerea cu mir sau prin stropirea cu aghiasma etc. Si astfel de exemple nu sunt putine.

Si mie mi'a placut mult acest articol.
Am in casa icoane sfintite si icoane nesfintite, probabil, luate de prin pangare.

Raman insa la cuvantul duhovnicului meu: "O rugaciune in plus, nu strica." :)
Adica "rugaciunea de sfintire", din Molitfelnic, nu poate dauna nici inchinatorului, nici icoanei.

Zugravii in vechime se rugau, posteau pentru a face o icoana. Acum avem parte si de multe persoane care picteaza fara a mai respecta canoanele. Pentru reprezentarile celor dintai, as spune ca nu mai era nevoie de sfintire, de vreme ce ele era un rod al rugaciunii.

Ar trebui ca orice preot sa cunoasca diferenta dintre o icoana care marturiseste adevarul si una care vesteste o erezie. Iar actul de sfintire al icoanelor ar fi de folos in prezent si pentru respingerea reprezentarilor care sunt straine adevarului. Am spus "si pentru" deoarece eu sustin a fi necesara sfintirea icoanelor, pentru ca si o biserica chiar daca respecta canoanele, ea este sfintita. Si asa cum spunea si windorin - o rugaciune in plus nu strica.