Reflexiune.Ce e pamantul?
 

Un loc de exil,o vale a plangerii.Omul cauta acolo in intuneric adevarul,care e viata priceperii sale;el cauta acolo,in mijlocul relelor fara numar,un bine,si nu stie ce bine,mare,nesfarsit,vesnic,care e viata inimii sale;si tot ce cauta,fuge de el.Indoiala,gandirea,ratacirea obosesc mintea sa sleita.Ceea ce el a crezut ca-i bine,se schimba in amaraciune.De e singur,sufletul sau cade cu durere asupra lui insusi;el are nevoie de sprijin si va fi vai de el daca-si pune increderea in ceilalti oameni,care se fatarnicesc spre a-l insela,minti,ponegri,sfasia precum hiena sfasie prada sa.Ce stare vrednica de plans!Dar Dzeu n-a parasit pe sarmana sa creatura in momentele de nenorocire.El o lumineaza prin cuvantul Sau,o sustine prin harul Sau,o insufleteste,o mangaie prin credinta unei vieti mai bune,prin nadejdea de a castiga,dupa zilele de incercare,binele la care aspira,binele nesfarsit care e el insusi.:105:

Pamantul- poemul de iubire al lui Dumnezeu pentru om, darul sau nepretuit- pamantul ne odihneste, ne daruieste truda lui in painea aburinda pe masa-"painea noastra cea spre fiinta",ne umbreste racoros sub frunzisuri mirosind a verde crud,ne odihneste in otava proaspat cosita...si din cand ne invata sa doinim cu raurile noastre...De multe ori oamenii uita si atunci, pentru toate suferintele sale, Dumnezeu trimite Lumina sa-l mangaie si ploile sa-i vindece ranile.Pamantul- leaganul stramosilor nostri, pamantul, luntrea copiilor nostri...aici s-a plamadit binele si frumosul,aici s-au rostit fapte.Cel mai frumos Dar al lui Dumnezeu pentru noi, oamenii, Lumina din Lumina si Dumnezeu Adevarat din Dumnezeu Adevarat , inrourand vietile noastre -amortite in bezna uitarii si nerecunostintei- Iisus Hristos, l-a sfintit cu urmele pasilor si cu sangele Lui Preasfant ... Pamantul, care inca mai traieste , mai respira, prin mila Lui Dumnezeu, prin dragostea si mucenicia Sfintilor... Pamantul ,pentru fiecare din noi ,inseamna acasa.

superb
 

Minunat Rodica,minunat,ce frumos ar fi.......daca

Textul de mai sus vă aparţine ? Absolut remarcabil, atât ca ortodoxie a credinţei cât şi ca forţă poetică !

Si cand ne vom fi inteleptit precum stramosii, ne vom aseza langa ei, in pamantul reavan- inmultindu-i rodul, mutandu-ne in patria cereasca.

Ce e pamantul? E meleagul fiilor ratacitori, e scoala fiilor omului
si, mai ales, e furnalul purificarii si calirii sufletelor ce vor sa se
inalte catre Dumnezeu.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Pamintul...este tot ceea ce suntem si vom fi ,este ceea ce ne reprezinta ,motivul existentei noastre,este materia din care am fost creati de catre Dumnezeul nostru ,este salasul nostru si al celorlalte fiinte linga care convietuim si il impartim cu ele dar noi vrem tot mai mult din pamint incit am ajuns sa il distrugem si sa nu mai respectam natura si tot ceea ce ne-a dat Dumnezeu spre grija ...vrem tot mai mult sa fim stapini pe cit mai multe paminturi si avutii care tot din pamint sunt realizate si tot acolo se intorc ,deci de ce se chinuie omul sa le aibe ,cind poate sa respecte tot ceea ce ne ofera pamintul si sa apere ce i s-a dat de catre Dumnezeul nostru ... eu cred ca din egoism fata de ceilalti semeni ... uita ca va veni momentul in care i se va cere socoteala si mai ales cel mai important uita ca nu va lua cu el nimic ...
Fie ca Domnul Dumnezeul nostru sa le lumineze mintile si sa vada adevarata valoare a pamintului care ne-a fost dat de EL spre grija .

Nichifor Crainic - Cantecul pamantului


Pamantule rodnic, pamantule sfant,
Tu care mi-esti leagan, camin si mormant,
Ridica spre focul aceleasi stele
Credintele tale, credintele mele.

Evlavie tie, pamantule bun!
In sanul tau doarme trecutul strabun
Pastrand, pietre scumpe din vremile-acele,
Comorile tale, comotile mele.

Cand gemi sub copite de cal framantat,
De graniti dusmane adanc sfasiat,
Se sbat in furtuna maniilor grele
Durerile tale, durerile mele.

Involbura-n mine viteze puteri!
Iar cand voiu fi vrednic tarana sa-mi ceri,
Pe groapa-mi uitata sa cresti viorele:
Iubirile tale, iubirile mele.

Din clocotul inimii stinse sa-mi faci
Umbroasele coroane de falcini copaci,-
Prin mandrele varfuri sa urci catre stele
Nadejdile tale, nadejdile mele.

Da , dar el , Pamantul , este un dar facut noua sprea a-l stapani cu chibzuinta si de a ne bucura din plin de el ! Dar oare am stiut sa apreciem darul oferit ?

Bine spui, draga Cristi, ca este un dar, asa cum si Rodica frumos spune ca:
Am vazut in el si colturi de Rai dar noi oamenii parca tinem cu tot dinadinsul
sa-l transformam in Iad. Nu zic sa-l transformam in Rai, ca nu suntem noi in
stare fara ajutorul lui Dumnezeu de asa ceva dar, macar, sa nu-l degradam la
starea joasa de Iad. E o vorba inteleapta care spune cam asa: "daca nu poti
face binele, macar nu fa raul!"
Har, smerenie si jertfa de sine.