Chiar exista Diavol si implicit demoni?
 

Ma intreb daca Diavolul este ceva real.Ne poate influenta viata cu ceva?.Poate noi suntem vinovati de pacatele noastre mai mult decat ispita data de diavoli.Pai daca vrei sa faci o fapta rea depinde de cum te ai dezvltat ,in ce mediu social ai crescut si cum ai fost educat ,dupa parerea mea aici tine de vointa fiecaruia ,si cum putem rezista in fata dorintei de a face rau si de a pacatui .Stiu ca in credinta ortodoxa Diavolul are un rol important,prin faptul ca ispiteste oamenii ,dar daca ai vointa , credinta ,ca acolo sus Cineva te are in paza ,nimic nu te poate distruge sau influenta.Astept , pareri .dovezi , argumente. Numai bine

Cea mai mare armă a diavolului "Eu nu exist."
Te manipulează mai uşor dacă nu crezi în el sau nu crezi că stă la baza anumitor păcate.

Cavalere, Domnul nostru mai mult despre diavoli ne-a vorbit nouă, decât despre îngeri. Desigur că aceste dihănii spirituale există şi, amintindu-şi că au cunoscut odată dulceaţa traiului în graţia dumnezeiască pe care ei au pierdut-o, se străduie să facă tot ce pot ca să o pierdem şi noi. Puterea lor este mare, avînd toate atributele îngerilor cu care împart aceeaşi natură, în afară de aplecarea spre bine. Ei au ceea ce teologii numesc "capacităţi praeter-naturale", de exemplu cunosc anumite aspecte din viitor mai bine decât cunoaştem noi, etc. De aceea, lupta cu ei este cu totul inegală şi omul ar fi victimă sigură dacă nu ar avea aliaţi spirituali şi nu ar dobândi ajutor de aceeaşi natură cu ei, adică spiritual. Dacă, de exemplu, trebuie să ridic o greutate de 100 de kilograme, care îmi depăşeşte puterile, am să alerg după ajutor material: alţi oameni care să pună mâna să mă ajute, ori o maşină să facă asta. Dacă greutatea pe care eu o am de ridicat este de altă natură, atunci ajutorul de care am nevoie este de acea natură. De aceea Sfintele Taine şi Ierurgii sunt atât de importante, fiindcă îmi oferă mie ajutorul spiritual de care am absolută nevoie în războiul care nu se vede, ajutor fără de care aş fi covârşit în scurt timp de tăria duşmanului.

multumesc
 

multumesc pt .raspuns

Precizez si eu 2 lucruri aici:
1. Daca Dumnezeu ingaduie ca un demon sa se atinga de noi, o face cu un scop.
La fel si cu bolile, ele sunt ingaduite ca sa ne purifice si sa ne apropie de Dumnezeu.

2. Diavolii saracii, sunt intrecuti de om in rautate de atatea ori, incat cred ca si ei se mira.
Pe vremea Mantuitorului demonii se cutremurau in fata lui Iisus si il numeau "Fiul Celui Preainalt".

Iar noi oamenii in nesimtirea noastra ne permitem de atatea ori sa-l dezconsideram pe Hristos sau...mai rau, sa facem bancuri pe seama Lui.

Asadar, mai bine sa-i lasam pe demoni in treaba lor si sa ne axam pe credinta noastra in Dumnezeu... ca de prea multe ori ne injosim mai rau ca ei.

Daca exista> ,,Iar după ce a ieşit din corabie, îndată L-a întâmpinat, din morminte, un om cu duh necurat, Care îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu putea să-l lege nici măcar în lanţuri"(Marcu 5:2-3)

Daca ne pot influenta viata> ,,Pentru că de multe ori fiind legat în obezi şi lanţuri, el rupea lanţurile, şi obezile le sfărâma, şi nimeni nu putea să-l potolească;Şi neîncetat noaptea şi ziua era prin morminte şi prin munţi, strigând şi tăindu-se cu pietre."(Marcu 5:4-5)

Despre numarul lor>,,Şi l-a întrebat: Care îţi este numele? Şi I-a răspuns: Legiune este numele meu, căci suntem mulţi. "(Marcu 5:9)

Am zis sa dau un exemplu cat mai clar.Insa ceea mai clara dovada,referitoare la existenta si caderea necuratului, vine din spusele Mantuitorului> ,,Şi s-au întors cei şaptezeci (şi doi) cu bucurie, zicând: Doamne, şi demonii ni se supun în numele Tău.Şi le-a zis: Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer. (Luca 10:17-18) .Nu cred ca se poate spune mai clar de atat si nimeni nu poate invoca ca nu a stiut.

Adevarat.
Tot omul se crede liber si stapan pe sine... cand colo e un atat de mare sclav al patimilor.

Observam adesea ca cea mai neinsemnata necuratie, un gand necurat daca lasam sa patrunda in inima noastra, ne tulbura si pacea si Insusi Dumnezeu ne paraseste.Si daca nu respingem imediat pacatul ne facem salas diavolului care insufla blasfemie in inimile noastre.Suntem "o trestie miscata de vant"(de diavol).

Aşa e. Păcat că numai după ce Îl cunoşti pe Dumnezeu realizezi că ceea ce numeai libertate, era de fapt robie.

Da, dracii exista in mod real, scrie despre ei in multe locuri in Sf. Scripturi.
Nu sunt figuri de stil sau metafore pentru rautatea omeneasca, ci chiar au o existenta reala.
"Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului.
Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh. " (Efeseni 6:11-12)


Mediul social, educatia etc.. (ce mai spui tu acolo) nu determina faptele noastre, ci intotdeauna ai libertatea de alegere. Chiar daca faci pacate din necunostinta (de exemplu nu stii ca e pacat legatura trupeasca inainte de casatorie), tot esti vinovat de pacat. Pentru ca ai macar o voce a constiintei chiar daca nu cunosti invatatura crestina.
Cum va judeca Dumnezeu pacatele, aceasta doar Dumnezeu stie, dar pacatului i se spune intotdeauna pacat.