Ce spune biserica despre sport si competitie?
 

Ce spune biserica despre sport si competitie? Este bine ca oamenii sa se intreaca in diverse sporturi cum ar fi fotbalul, boxul si altele? Exista sporturi bune si sporturi rele? Este bine sa iti dedici intreaga viata unui sport ca sa devi cel mai bun? Ce este cu senzatia aceea ca esti cel mai bun, adica cand esti campion mondial, este ea buna?

cred ca si aici ca si in multe alte cazuri important e cum te raportezi la lucrul respectiv...mie de exemplu imi place mult sa joc baschet...se socializeaza mult mai usor ca in alte parti pe terenul de baschet, miscarea e sanatoasa plus ca de fiecare data am ocazia sa ma inving pe mine insumi in ceea ce presupune egoismul(orice sport de echipa te ajuta aici), reactiile de orgoliu(asta cand pierzi sau dai peste "playeri"), mania, lenea.....plus ca sentimentul de legatura pe care il ai cu coechipierii atunci cand si tu si ei puneti echipa pe primul loc e foarte misto......."pastila" de final e ca nu mai stiu cu ce ocazie cand era in spital parintele Papacioc a cerut sa i se aduca un tv in camera ca sa vada Steaua- Rapid parca...si duhovnicul meu care este cel mai traitor om pe care il cunosc se uita de fiecare data cand joaca Romania deci sunt foarte sigur ca nu exista nimic rau intrisec sportului ci ca din contra poate fi de folos.

Gandesc, dupa mintea mea, ca este o mare diferenta in a face sport pentru destindere si a face sport de performanta.
Sportul de destindere este o relaxare, o joaca si o intalnire cu prietenii... si chiar o grija fata de trup.
Sportul de performanta mi se pare ca face din om un super'om, un fel de idol... il schimba in raportarea lui la sensul vietii.
Privind si spre "roadele" celor dependenti de sport, nu stiu ce sa spun... este o cu totul alta lume.

Nu stim oare cum se raportau Sfintii Parinti la "stadioanele" din vremea lor ?!
Tot sporturi erau si acelea.

Recent l'am aflat pe Sfantul Ioan Gura de Aur foarte suparat pe crestinii care merg in stadion, la alergarile de cai.
Sfantul spune ca acel loc este plin de mandrie, de desfranare, de injuraturi, de pariuri si de multe alte asemenea pacate.

Unde se refera mai frate Windorin Sfantul Ioan Gura de Aur de cursele de cai ca fiind ceva contraindicat pentru crestini ortodocsi?
Ca eu nu am reusit sa gasesc respectivul pasaj.

Daca ma gandesc la scaldatoarea de la Vitezda unde nu era vindecat decat primul care intra in apa dupa ce aceasta era tulburata de inger, pot spune ca era o competitie care pe care. Aici nu mai era loc de celalalt, caci daca intra el inaintea ta, el se vindeca. Dar venirea lui Hristos schimba acest "care pe care". Acum lupta nu mai este cu celalalt semen, ci cu pacatul. Concurenta nu este eliminata, dar lupta nu se mai duce cu semenul, ci cu diavolul.

Oare ai parcurs intreaga opera a sfantului, ca sa te miri de acest cuvant ?! :)

O sa iti copiez pasajul respectiv. Este din "Omilii la Facere", volumul I.
Era prima saptamana a Postului cel Mare, iar multi dintre crestini au alergat la cursele de cai.
Foarte mult s'a suparat sfantul pe aceia... si arata si de ce este rau.

Intrecerea spre inmultirea darurilor este buna. Daca ea aduce defaimarea aproapelui, atunci ea nu mai este acceptata de Biserica.

Nu stiu cat de placut poate fi inaintea Domnului un "sport" in care oamenii se bat in voie, isi trag pumni in fata, se umplu de sange. Un spectacol demn de arenele romane, unde paganii insetati de sange abia asteptau sa vada cum incepe varsarea de sange ca se si inflacarau. Acest sport nu mi se pare ca ne deosebeste cu nimic de pagani.
Sa vedem celelalte: fotbalul, in care scopul suprem e sa castigi, chiar daca il faultezi pe adeversar de il ti 3 luni pe tusa. Sportul insotit de huduieli, de injuraturi, de suporetri care se bat ca betivanii in crasma...Ce sa zic?

Competita e pericluoasa. Deoarece trezeste in om duhul mandriei, iar daca acesta e alimentat la maxim caderea duhovniceasca a omului e aproape. Duhul mandriei e alimentat de antrenor, de cunostinte, de suporteri.Or stim cu totii consecintele mandriei.Personal, inca nu am intalnit inca un sportiv care sa nu fie mandru.
A nu se intelege ca sportul e rau. Nici vorba! E chiar benefic ptr organism(inot. gimnastica, baschet, volei, handbal etc.)
Cand vb de pseudo-sporturi ca box,lupte, haltere deja problema se schimba.Aici se alimenteaza placerea bolnavicoasa ptr anumite lucruri(dorinta de a lovi, dorinta de a arata ca un.....sac de muschi.)Oare sta in firea omului ca barbatu(desi mai nou si femeile..brrr!)in loc de brate vanjoase, putenice sa aiba adevarati saci cu muschi? Sau sta in firea omului sa ia pumni in freza spre deliciul altora?si toate astea cu pretentia ca practica sport??

Sportul si competitiile de prea putine ori sunt asociate cu virtutile.
Adesea, sportul este insotit de nenumarate patimi, trupesti si sufletesti.
Nu neg ca poate exista ceva bun si in sport, insa eu nu il aflu cu usurinta.

Alexandru Tudor, arbitru profesionist in fotbalul romanesc participa aproape zilnic (tot anul) la slujbele savarsite in Schitul Darvari.
Canta si citeste zilnic la strana.
Sunt convins ca acesta este un caz rar, insa sunt constient ca nu sportul impiedica viata duhovniceasca, ci patimile din sport.

Cred ca cel mai intelept lucru pe care l-au facut Sfintii Parinti, cu privire la aceasta tema, a fost nu sa infiereze anumite competitii sportive, care in mod clar se afla in contradictie cu viata crestina, cat sa ne arate ca pana si acestea ne pot fi exemple ziditoare de suflet.

Parintii Bisericii ne spun sa luam aminte la efortul si daruirea depuse de sportivi pentru atingerea scopului lor. Pe acestea trebuie sa le manifestam si noi spre dobandirea mantuirii.