Pledoarie pentru VIATA!
 

Multe cupluri opteaza pentru o familie fara copii. Multi parinti fac un copil si atat. Motivele pentru a se feri sa aiba o familie numeroasa sunt destule, insa aici as vrea sa punctam aspectele pozitive, motivele pentru care sa ne dorim sa facem copii.

Pentru mine, motivul principal pentru a aduce un nou suflet la existenta este unirea voii noastre cu voia Lui Dumnezeu. El dintru inceput a optat pentru creatie, indiferent ce s-ar fi putut intampla "ulterior". Daca Fiul, Cel ce este Amin, a incuviintat dorinta Tatalui de a crea ingerii si oamenii, rostind un DA hotarat, SA FIE, atunci asa ar trebui sa facem si noi daca vrem sa ne asemanam cat mai mult cu Hristos, Care este Ratiunea tuturor lucrurilor. In fond, tot El este Cel ce ne aduce pruncii nostri la viata, prin Duhul Sfant, insa noi trebuie doar sa vrem asta, sa fim intr-un gand cu Creatorul.

Al doilea motiv este ca o data adus la fiinta, un suflet ramane nemuritor prin Chipul divin sadit in el. Indiferent daca va opta pentru viata eterna sau pentru moartea eterna, omul va continua dialogul cu Dumnezeu intr-o forma sau alta. Cum spuneau Sfintii Parinti, existenta este mai buna decat nimicul, decat inexistenta.

Al treilea motiv este ca orice suflet nou aparut in lume va schimba in mod sigur lumea. Prin activitatile lui de orice fel, prin urmasii urmasilor urmasilor pe care-i poate avea, creatia Tatalui se va imbogati, se va diversifica. Or, asta nu se va limita la veacul trecator care este viata pe pamant, ci se va continua in vecii vecilor. Ca idee, imaginati-va ca omenirea ar fi aratat cu totul altfel daca Abel nu ar fi fost ucis: "şi a zis Domnul: "Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă către Mine din pământ." Ce inseamna glasul sangelui lui Abel daca nu urmasii lui nenascuti?

Astept si incurajarile voastre pentru cei care inca mai sunt sceptici si nu vor sa [mai] aiba copii.

Cei din zilele noastre nu mai fac o pledoarie pentru viata, ci pentru confort. Ori copilul nu le aduce confort, ci sacrificiu. Dar asa se intampla cu un om care e mort sufleteste, nu doreste viata, copil, ci doar ceea ce ii satisface moartea sufleteasca.

E prea mult spun eu, sa le vorbesti acestor oameni despre caracterul unic al persoanei, ... Important e sa inteleaga ca un om viu doreste viata, deci si copii.

Florin, foarte frumos spui.
Dar cred ca noi, cand ne casatorim si vrem copii, nu avem in fata ochilor ideale asa de explicit crestine. Daca suntem credinciosi ne gandim si la ele, dar avem si altele mai omenesti, ca sa zic asa
La mine ar mai fi:
Dorinta de a duce o viata de familie, de a inmulti dragostea cuplului, de a o putea da mai departe.
Dorinta de a darui.
Instinctul matern...

Mai sunt si altele personale, si probabil ca si unele egoiste ca dorinta de a se oglindi in altcineva, dorinta de a forma, adica educa o fiinta etc

NB Am observat insa pe forum ca mai nult se vorbeste de obligatia de a avea copii decat de dorinta...

Da, jertfa ramane la temelia tuturor lucrurilor, mai cu seama cand e vorba de a crea. Va disparea in mod sigur o parte din confort, insa aceasta se va completa cu bucuriile aduse de cei mici, dar poate chiar si cu necazurile pe care le vor cauza. Cei care au copii sunt mai in masura sa ne impartaseasca din experienta proprie.

Parintele Staniloae spunea ca iubirea familiala desavarsita nu poate fi in doi, ci in trei, dupa modelul Treimii.

rNB Oricum ar fi, ideea e ca oamenii sa procreeze, restul e filosofie. Sa ia exemplu chiar si de la tigani! Acestia nu invoca argumentele stupide clasice, ci fac copii si uite asa vor da raspuns mai bun inaintea Lui Dumnezeu decat o familie bisericoasa care foloseste contraceptive din te miri ce motive.

sau de la chinezi..:-)

Citind acest topic mi-am adus aminte ca in urma cu cateva zile l-am ascultat la radio pe pr Constantin Necula vorbind despre copii si nasterea de prunci si printre altele, mi-au ramas in minte urmatoarele cuvinte rostite de dansul: “A avea copii, a da nastere unor prunci e o forma de combatere a egoismului maturitatii noastre… “

(Chiar daca nu e strict legat de subiectul discutat)…..Mi-a mai placut la parintele Necula ca a mai zis ca foarte important in familie este cumunicarea intre parinte si copil. Multi spun ca nu pot vorbi cu un copil pt ca este mic si nu intelege, insa realitatea este ca un copil intelege mult mai mult decat credem noi ca ar putea intelege.
In acest fel noi il privam de foarte multe informatii si de o educatie aleasa. Deci nu rezulta decat faptul ca in loc sa fim parinti adevarati nu facem decat sa fim niste crescatori de copii.
Copiii, in joaca lor, sunt mult mai seriosi si responsabili si atenti decat multi dintre noi in lucrurile pe care le facem in fiecare moment.
Concluzia mea la tot ce a spus: copilul trebuie educat, nu dresat!!!!

pai daca ar fi posibilitati sa se faca copii...sa te ajute statul, sa ai protectie sociala...sa fii respectat...sa ii poti integra in societate....asa...nu se merita...cu banii castigati aici....probleme dificile in tara noastra....te intelege si Dumnezeu....nu are cum sa fie suparat.... daca sistemul nu te ajuta, mai bine renunti...in germania poti creste si ca somer copil...pe cand aici si cu salariu nu te ajungi pentru copil...sa fim realisti..

De aia am zis de tigani, ca si ei traiesc aici si intampina aceleasi dificultati. Numai ca ei sunt mai curajosi, nu se tem ca le vor muri pruncii de foame, nu le pasa daca le va fi mai mult timp foame decat vor fi satui. Tiganii isi calesc copiii de mici, ii invata cu greul vietii, pe cand noi ne bocim ca nu avem destule si ca statul ne sta impotriva. Cand vom avea destule? Niciodata, pentru ca suntem lacomi si avari si zgarciti si comozi si caldicei!

Da, viata inseamna si suferinta, si sacrificiu, si rele de tot felul. Dar sa nu uitam ca in cel mai devastator haos care poate surveni, Dumnezeu nu scapa lucrurile de sub control, ci are grija de noi toti, fie ce-o fi. Chiar daca un copil va muri bolnav, el nu s-a nascut degeaba, nu a venit la existenta numai pentru viata asta, ci pentru o viata in eternitate spre slava Lui Dumnezeu.

Frumoasa initiativa, Florin.

(din pacate cred ca nu vor fi convinsi decat cei care sunt deja convinsi).

Nu intelegi cu adevarat ce binecuvantare este un copil decat cand il ai.
Te scoate din egoismul existential (cum a mentionat cineva), te invata sa iubesti, sa renunti, sa te straduiesti, sa vrei sa fii mai bun.

Te apropie de Dumnezeu, ca este suficient sa-ti privesti copilul pentru a intelege cat ne iubeste Dumnezeu de ne-a daruit aceste fiinte minunate. Intelegi responsabilitatea uriasa care sta pe umerii parintilor, intelegi macar un pic si durerea si iubirea lui Dumnezeu pentru oameni (fiii care au uitat de El).

Ne aminteste de nevinovatia noastra pierduta. Si nu numai.De la un copil poti invata foarte multe lucruri, fiecare varsta a copilului are "lectiile" ei pentru parinti.